Camino, drumul regasirii de sine

36

00Foto

Este un drum lung de aproape o mie de kilometri, ce incepe in Pirinei si strabate nordul Spaniei. De sute de ani, acest traseu, ce se termina la Santiago de Compostella, e strabatut de pelerini aflati in cautarea sensului vietii, a ajutorului divin sau interesati de experiente culturale. Catalina Murariu este unul dintre putinii romani care au parcurs Camino de Santiago, iar la capatul acestui drum a inteles ca viata inseamna mai ales simplitate, bucurie, continua cautare si regasire de sine.

Nu pot sa uit bucuria care ti se citea in ochi la intoarcerea din pelerinajul tau pe Camino de Santiago. Stiu ca bucuria e greu de exprimat, dar care ar fi totusi cele trei cuvinte care s-ar potrivi cel mai bine pentru a descrie experienta ta?

Camino (pelerinajul la Santiago) se traieste, nu se povesteste.Tocmai de aceea este dificil de pus in cuvinte, mai ales cand trebuie sa alegi. Insa, daca ar fi sa aleg trei cuvinte acestea ar putea fi: regasire, simplitate, bucurie.

Detaliaza totusi putin…

A fost vorba de regasirea propriului corp, a bucuriilor simple, a unor cunostinte din copilarie dar si de regasirea naturii, a increderii in oameni.

Cum ti-a venit ideea de a face acest pelerinaj sau, altfel spus, care au fost motivele care te-au determinat sa pleci pe Camino?

Eram la o rascruce (demisionasem de la prima mea slujba adevarata) si nu stiam incotro s-o apuc. Simteam nevoia sa urc pe o inaltime de unde sa privesc si sa inteleg lumea, sa inspir adanc si sa merg mai departe zambind. Am interpretat ad litteram acea nevoie de a lua distanta, asa ca mi-am luat rucsacul si am plecat.

cata003 cata005

Pare sa nu fi fost greu sa pornesti la drum. Cum arata o zi obisnuita de pelerin? In rutina drumului apareau totusi si evenimente deosebite?

Constantele vietii mele de pelerin erau: trezitul devreme, cana de caffe con leche, Buen Camino (salutul pelerinilor), cina cu multi prieteni (unitatea de timp in care se masoara prieteniile pe Camino este ziua de mers impreuna), cina cu zambete din jurul globului dar si masajul la talpi pe care mi-l faceam inainte de somn.
A mai fost vorba de conversatii cu mine insami, cu localnicii si cu alti pelerine; baie de aer, soare, natura si, la intrarea in sate si orase, baie de istorie, cultura. Si mers, mers, mers. 30 km pe zi, pe soluri negre, roscate si cuartoase, nisipoase sau pietroase, fara discriminare, la deal, la vale sau pe intinderile Mesetas.

caminando_1 caminando_5 caminando_6

Pe acest fundal al pasnicelor constante, se distingeau usor “evenimentele”, petele de culoare mai intense, evenimente traite in interior sau determinate de conditiile externe.

Un eveniment putea fi astfel culegerea unei smochine coapte de pe marginea potecii, un curcubeu, invitatia la o cina cu peste, branza si vin de casa in piata satului de San Isidro (patronul agricultorilor), un Tatal Nostru rostit de pelerini in limba proprie, canturi gregoriene la o manastire din munti, o tortilla-gigant preparata “ca la mama acasa”, o oprire langa un parau pentru a-ti racori picioarele, reintalnirea unui prieten pe care credeai ca-l pierdusesi, o seara in care coci castane pe jar si canti la chitara dar si…primul moment in care vezi silueta catedralei din Santiago de pe Monte do Gozo (Muntele Bucuriei), dupa o luna de mers constant.

catedrala_din_Santiago

O data ajuns in Santiago asisti la sluja pelerinilor de la ora 12, iti primesti Compostella (document care atesta calitatea ta de pelerin) si hoinaresti printr-un oras universitar incantator.

Apoi, daca vrei sa continui traditia pre-crestina mostenita de la vechii celti ai Galiciei, poti continua drumul cu inca trei zile de mers pana la Ocean, la Finisterre (Capatul Pamantului), punctul cel mai vestic al continentului si locul celor mai frumoase apusuri de soare. Ritualul stravechi este ca aici, la capat, sa arzi un obiect de imbracaminte de pe drum, moment simbolic de purificare si renuntare la trecut si reluare a ceea ce pelerinii numesc Camino de la Vida.

Vorbesti despre traditii si ritualuri de reinnoire. Ce incarcatura simbolica mai are insa astazi pelerinajul? Sau, altfel spus, tu crezi ca ai fost un pelerin post-modern?

Nu stiu cum erau pelerinii moderni (daca e sa luam anii ’20 ca reper), insa tot ceea ce este Camino astazi se inscrie in post-modernitate.

Fragmentar (ca motivatii), cosmopolit, reintorcandu-se la natura si traditii, insa fara a se lua prea mult in serios, traversat de subtiri filoane de new age, reinterpretand spiritualitatea si parand sa propuna un nou proiect social: comunitatea ambulanta ad-hoc.

arhitectura_1 arhitectura_3

Camino redefineste notiunea de pelerinaj. Este altceva decat excursia organizata de preotul paroh. Este o experienta modelata de catre pelerini din materiile prime ale mostenirii traditionale si a contemporaneitatii. De aceea, pelerinul post-modern este contrastant: merge pe jos, dar poarta goretex, se indreapta catre o catedrala, dar motivatiile sale sunt extrem de diverse.

Care este insa istoria acestui pelerinaj? De ce zeci de mii de oameni strabat anual Camino?

Pelerinajul a inceput in secolul al IX-lea, o data cu descoperirea trupului apostolului Iacob pe coasta de vest a Spaniei. Vestea s-a raspandit in lumea crestina si pelerinii au inceput sa mearga catre locul de comemorare: catedrala din Santiago de Compostella. Insasi denumirea orasului provine de la numele sfantului si legendara sa localizare sub Calea Lactee, Campus Stellae (notez aici doar una din mai multe ipoteze etimologice).

Cararile pelerinilor din intreaga Europa se intalneau precum ramurile unui copac, al carui trunchi principal se contura in nordul Spaniei, de la granita cu Franta, in Pirinei, pana in Galicia, aproape de Ocean. Acest drum a ramas cel mai circulat dintre toate si este cunoscut sub numele Camino Frances sau, pe scurt, El Camino (Drumul).

Drumul a avut un maxim in Evul Mediu, dupa care a urmat o curba descendenta si o renastere in ultimii 20 de ani. Importanta sa culturala este covarsitoare: a contribuit la Reconquista spaniola, a determinat crearea ordinului cavalerilor de Santiago (protectori ai pelerinilor), a marcat dezvoltarea tuturor localitatilor de pe traseu si ale lor unicate arhitecturale. Goethe afirma ca acest drum a format Europa.

In secolul al XXI-lea motivatia religioasa s-a estompat. Cu toate acestea, Camino pastreaza inca o incarcatura spirituala, initiatica. Pelerinii il considera prilej de introspectie, de meditatie in miscare, de liniste, de pauza – sau cum s-a incetatenit la noi “a fi cu tine si cu gandurile tale”. Evident, atractiile naturale, culturale si gastronomice nu sunt de neglijat.

gastronomia autoironie gastronomia_1

Iar nu putini sunt cei care sunt tentati de provocarea fizica pe care o reprezinta Camino. In Spania, pelerinii sunt foarte respectati. Acest lucru reiese din interactiunea cu localnicii, si nu numai. Se spune, cu ironie, ca e bine ca un tanar spaniol sa aiba Compostella (document atestand incheierea pelerinajului) pe semineu atunci cand vin viitorii socri in vizita.

O sursa de inspiratie pentru neo-pelerinii secolului XXI este literatura generoasa pe acest subiect. Pentru ca introspectia invita la creatie, multi dintre fostii pelerini au fost inspirati sa scrie, sa compuna sau sa expuna fotografiile de pe drum. Atunci cand se intampla ca acei fosti pelerini sa se numeasca Paolo Coehlo, Shirley MacLaine sau Hape Kerkeling (actor german a carui carte-marturie despre Camino a devenit bestseller), popularitatea locului creste exponential.

Stiu ca intentionezi sa si promovezi ideea acestui pelerinaj in Romania. Cum si de ce?

Media anuala de pelerini romani pe Camino este de 40-50, in conditiile in care in 2010 sunt asteptati 100.000 de drumeti din intreaga lume. Cred ca principala explicatie a diferentei este lipsa de informatii despre Camino, in Romania.

In acest sens intentionez sa promovez Camino. Nu doresc sa-i indemn pe oameni sa faca acest drum, ci pur si simplu cred ca e important sa stie ca exista. Sa stie ca e acolo, ca e gratuit, bine marcat si deloc periculos, ca poate oricine si oricand sa-l exploreze.

Chiar asa se numeste evenimentul pe care il organizez cu participarea generoasa (cum altfel?) a altor pelerini romani: Explore Camino. Ne vom intalni in luna martie pentru a impartasi experiente, fotografii si putin din spiritul Camino…. (M. Ch.)

Carnet_Pelerin crede002

Mai multe informatii despre El Camino sunt disponibile pe site-ul Explore Camino

Tags:



36 de comentarii

  1. Care este varsta medie minima si maxima a pelerinilor? Pelerinajul este admis doar mersului pe jos, sau este admis orice mijloc de transport? Ma refer aici la oamenii in varsta sau bolnavi.

    • Nu conteaza varsta. Se poate merge fie pe jos, fie calare ( se inchiriaza cai), fie cu bicicleta. Sunt popasuri organizate ( nu prea elegante, dar bune) de asociatia Camino, unele gratuite, unele cu o taxa modica ( 2 – 6 euro).
      L:a fiecare popas trebuie sa iei cate o stampila pe documentul de drum pe care il primesti in Saint Jaques du pied du Port ( parca asa se numea, locul de dinainte de Pirinei de unde incepi calatoria)care sa ateste ca ai trecut pe acolo, altfel atunci cand ajungi la capatul calatoriei nu ti se elibereaza certificatul Compostella.
      E foarte frumos; pe drum puteti vizita catedralele din Burgos si Leon, daca alegeti perioada potrivita prindeti si eliberarea taurilor pe strazi in Pamplona ( inceputul lui Iulie)…
      Am fost si eu acolo , cu familia, in 2004.

  2. @gheorge: cred ca nu ati inteles semnificatia acestui pelerinaj. Nu exista varsta minima sau maxima. Nu exista obligativitate… Puteti sa mergeti si cu avionul personal, daca vreti. Camino de Santiago este mai mult decat un drum parcurs pe jos (de aia se numeste pelerinaj), este un drum spiritual, un drum al regasirii, dupa cum spune si titlul…

    Bun articol. Felicitari! Dar poate ca ar trebui sa-i modificati putin titlul…Suna putin aiurea.

    • Vezi raspunsul pt Gheorghe…..
      Am uitat sa zic, ca la un moment dat, nu mai retin in ce localitate viticola, este o “fantana a vinului”, unde se poate bea gratuit vin , fie alb, fie rosu, de la 2 robinete…..
      Daca prinzi o zi torida (cum sunt multe in Spania), aceasta “fantana” e o binecuvantare….
      Sunt trasee mai grele, in care nu poti parcurge 30 km ( primul traseu, traversarea Pirineilor pana in Roncesvalles e cel mai greu), dar sunt si altele mai usoare in care poti parcurge si 50 km /zi…

      • acea fantana a vinului este de fapt bodega iracge la iesire din estella. am facut camino anul trecut (23 iunie 22 iulie 2009) plecarea din saint jean pied de port ;i final finisterre. numai de bine!

    • mai bine spus sunt asa zisele case de pelerinaj (casa pelerinului) unde ai pat, bucatarie cu tot ce-ti trebuie, baie, iar in unele locuri chiar si mancare inclusa (ex: in aquapendente – Itlaia), iar cine stie sa si campeze apeleaza la cortul atasat ruxacului. Anumite case de pelerinaj iti cer carnetul de pelerin pentru a putea demostra numarul de km facuti (pe piciare / cal / bicicleta) (ex Roma – imi trebuie dovada de minim 100km facuti pe jos sau 700 km facuti pe bicicleta – altfel nu te primesc).

  3. Mă gândesc de multă vreme să fac acest pelerinaj. Anul ăsta, pentru că e An Sfânt, îmi fac curaj. In articol scrie că sunt aşteptaţi 100.000 de pelerini. Doar atât? Auzisem de un număr mult mai mare.
    Aşteptăm conferinţa.

  4. Vreasazica cei 1 000 km sunt doar etapa finala al El Camino. Pelerinul care se respecta porneste in spiritul regasirii pe sine din pragul casei, ceea ce pentru Romania poate insemna 4 000 km buni si mai mult. Un amic antrenat prin jogging regulat timp de decenii a luat-o cu 65 la drum prin Austria, Elvetia, Franta si Spania si a parcurs cei 3 000 km in sase luni. La intoarcere a fermecat multe audiente cu povestirile si imaginile sale.

  5. Fara indoiala , un pelerinaj interesant. Am vazut si o serie intreaga despre El Camino del Santiago pe canalul Travel and Living. ma intreb totusi, in afara de aspectul turistic de necontestat, de ce ar fi motivati romanii sa faca acest voiaj spiritual. ba chiar cred ca ar fi mai potrivit un pelerinaj / vizita manastirile din nordul Moldovei si la Curtea de Arges, Cozia etc., care ar prezenta un prilej de reunire spirituala cu istoria si spiritul romanesc.

    • tot o dam atat cu spiritul romanesc da nu stiu daca exista asa ceva! Regret sa spun asta da am ajuns la concluzia asta ca nu exista sau nu mai exista!

  6. Unde pot gasi mai multe detalii despre o astfel de calatorie? Ma intereseaza durata totala inclusiv transport din tara si inapoi. Sa vad cat concediu trebuie sa mi iau.

  7. daca nu parcurgi drumul numai din considerente pur turistice, consider ca
    – este SNOBISM!

    De pelerinat poti sa pelerinezi si in tara. Un drum spiritual poti sa faci fara a parcurge un 1m.
    daca tot se face a’l a camino, ulterior de ce se face un mare tam-tam?
    auzi: “Aşteptăm conferinţa.-Comentariu scris de Teodora)
    mega LOL

    100 000 de “pelerini” in 2010
    pun pariu ca in 2020 vor fi 400 000 ca doar e la moda

    felicitari, nu a putin sa parcurgi zilnic 30km timp de 1 luna, insa incearca sa nu faci din asta reclama pt. egoul tau, daca tot vorbim de spiritualism…

  8. El Camino poate fi o provocare. Stiu ca exista mai multe variante, mai lunga, mai scurta, dar si pentru cei din Portugalia. Am intalnit si eu pelerini care mergeau acolo, pentru ei conta mai mult drumul, motivatia, decat certificatul.

  9. Buna ziua
    Si eu am facut in 2006 acest pelerinaj.Nu din motive spirituale ci mai ales din curiozitate si ptr a descoperi locuri si oameni .Citisem despre el ,vazusem reportaje .si imi puneam intrebari despre sensul acestei actiuni .Mi-am zis ca numai facand acest pelerinaj pot sa imi fac o idee.La vremea respectiva aveam 63 de ani .L-am facut pe bicicleta ptr ca nu aveam concediu decat trei saptamani.
    Despre cele 12 zile ,cat mi-a trebuit ca sa parcurg cei aproximati 900 km – plecarea s-a facut de la St.Jean de Port ,la frontiera dintr Franta si Spania ,in Pirinei- se pot spune multe.La ele se mai adauga inca 6 zile petrecute cu vizitarea unor locuri mai interesante(Pamplona,Burgos,Leon,Astorga,si mai ales Santiago de Compostella.
    De la bun inceput trebuie spus ca “Il Camino” este conceput ptr a fi facut mergand pe jos,pe picioare.Cei care l-au parcurs au putut observa tot felul de mijloace de transport , de la animale , trecand prin mijloace de transport pe roti , trase,impinse si multe altele .(imaginatia oamenilor este fara limite !)
    Dar cel mai frumos si mai instructiv este cel facut pe piciore.Va spune asta cel care l-a facut pe bicicleta!
    La inceput ,timp de vreo 2-3 zile ,mi-am pus intrebare :ce caut eu aici? Era greu(mai ales dupa prima etapa pana la Roncesvalles,considerata cea mai dificila) , era cald,esti singur si nu prea stii cum se vor desfasura evenimentele.
    La sfarsit realizam ca am facut ceva extraordinar.Incepeam sa inteleg ca ptr a fi fericit nu iti trebuie mare lucru.Trebuie doar sa fii in pace cu tine insuti.Am invatat sa imi ascult ,sa inteleg si sa imi respect corpul ; fa

  10. As dori sa astern si eu cateva randuri despre « Il Camino « .Fac parte dintre cei care au parcurs acest traseu de cca 900 km , ‘plecand de la St-Jean Pied de Port la granita dintre Franta si Spania ,pana la Santiago de Compostella. Asta s-a intamplat in 2006. Aveam la acea vreme 64 de ani.

    De ce fac oamenii acest pelerinaj ? Motivele acestui demers pot fi multiple : in primul rand religios,apoi spirutual , cultural.Unii il fac din motive pur sportive( a parcurge aceasta distanta reprezentand o performanta ,ceeace nu e departe de adevar) . Alti ca urmare a unor evenimente importante sau grave din viata lor ( decesul cuiva drag,boala,somaj,o situatie limita in viata lui,etc)
    Eu citisem despre frumusetea acestui pelerinaj,comentarii elogioase si incitante . Mi-am zis ca numai parcurgand acest traseu voi putea sa imi dau seama ,sa imi fac o idee despre tot ce se spunea si se scria.Am folosit termenul de « parcurgere » a traseului in mod intentionat ,ptr ca la sfarsitul parcursului mi-am dat seama ca a fost mult mai mult decat un parcurs turistic/cultural . Nu aveam motive religioase,nu sunt practicant ortodox sau catolic ,respect insa valorile morale ale Bibliei. Era si o curiozitate culturala,aveam sa traversez nordul Spaniei cu vestigiile si monumentele ei din Evul Mediu ,aveam sa vad locuri noi,sa intalnesc oameni pe care nu ii cunosteam , in situatii diferite de viata de toate zilele. Si de ce nu ,cum totul era nou si necunoscut , si un pic de sens al aventurii.
    Cand am luat aceasta hotarare trebuia sa rezolv o probleme importanta : timpul avut la dispozitie.
    Concediul meu dura trei saptamani iar un pelerinaj pe jos se face in 30 de zile..Am decis sa ma deplasez pe bicicleta : astfel imi trebuiau 12 zile ptr deplasari si inca cateva zile necesare vizitarii locurile mai importante (Pamplona,Burgos,Leon,Astorga,Santiago de Compostella) .
    Trebuie spus ca pe parcursul « pelerinajului » am vazut tot felul de modalitati de a se deplasa : pe jos,pe tot sortul de animale,pe mijloace de tractiune,pe mijloace pe roti ;ca sa nu mai vorbesc de cei care se deplasau in masina sau motocicleta/scuter,etc Imaginatia oamenilor este de necrezut..Participand astfel la deprecierea sensului initial al pelerinajului,transformandu-l intr-o versiune moderna de pelerinaj « prêt-a-porter ».Oficial , infrastructura este facuta ptr pelerinaj pe jos si pe bicicleta , cu poteci si drumuri amenajate ptr mersul pe jos sau pe bicicleta.Si asta pe o lungime de 900 km !!! Trebuie spus ca pe marginea acestui « camino » s-a dezvoltat o adevarata industrie (cazare,artizanat,restaurante,hoteluri,etc) care da o nota nu prea spirituala evenimentului ,doar daca poti face abstractie de toate acestea.

    Primele 2-3 zile mi-am pus adesea intrebarea :Ce dumnezeu caut eu aici ? Nu vedeam decat dificultatile situatie : oboseala dusa pana la epuizare in prima zi ( de altfel cea mai dificila din tot parcursul ,diferenta de altitudine de peste 1400 m pe o distanta de 28 km), caldura teribila,o limba pe care nu o cunosteam . Cum din motive de greutate a rucsacului expediasem post restant la Santiago de Compostella o parte de bagaj ,eram obligat sa continui drumul pna la Santiago,daca vroiam sa recuperez lucrurile personale. Nu am sa va povestesca pelerinajul meu de zi cu zi,dar catteva constatari pot sa va ajute sa intelegi fenomenul « il camino » .

    Ceeace la inceput a fost doar o curiozitate s-a dovedit la sfarsit sa fie o lectie de viata care imi va ramane mereu intiparita in memorie si in suflet.. Am inteles ca se poate trai si altfel decat in confort.abundenta , exces..Dealungul parcursului, un simplu adapost,o masa simpla si 1-2 persoane alaturi pot da tot atata bucurie ,poate chiar mai mult , decat mesele festive,hotelurile 5 stele receptii cu nu stiu ce « personalitati ».Am invatat sa imi ascult,sa inteleg si sa imi respect propriul corp fara de care nu asi fi ajuns la destinatie. Am vazut ca in situatiile speciale de viata,de mediu,de vreme,unde diferenta sociala dispare ,unde surplusul material/financiar nu mai conteaza ( il camino este in aceasta situatie ) oamenii devin mai buni , mai toleranti . Daca ceva este specific acestui parcurs de credinta,cultura ,aceasta este solidaritatea intre oameni .La prima vederea ai impresia ca esti singur ,pierdut in acest periplu de 900 km ,dar in acelasi timp ai meru pe cineva gata sa iti sara in ajutor. Cand am spus ca diferenta sociala si materiala dispare nu am exagerat de loc , toti suportam in aceeasi masura dificultatile pelerinajului :acelasi traseu,aceleasi conditii de cazare, aceleasi conditii meteo ,etc ., Intr-un satuc de cateva sute de locuitori ,seara , asezat la masa alaturi de cineva pe carte nu il cunosti si cu care imparti un colt de paine,branza sau altceva si pe care dimineata urmatoare il parasesti .Ptr ca « il camino » nu este un prilej de a-ti garnisi agenda cu adrese,nume persoane..Cel mai adesea oamenii isi vorbesc,schimba impresii , se ajuta daca este nevoie si apoi fiecare pleaca mai departe . Momentele de solitudine sunt tot atat de importante ca si cele petrecute alaturi de alti pelerini.

    Sunt multe de spus despre « il camino « .Cert este ca el marcheaza puternic pe cel care il face si odata terminat ,ramai cu un fel de nostalgie si dorinta de a retrai o astfel de experienta.

    Ce pot spune este ca in vacantele mele si chiar in mare parte di viata de toate zilele , nu am avut mereu trairile de pe durata pelerinajului. Poate de aici vine si aceasta dorinta de-al repeta.

  11. Interesant cum pelerinajele de la hramurile noastre romanesti sunt luate peste picior, dar cand e vorba de Santiago de Compostela devine brusc interesant, “cautarea sensului vietii”, etc. Si bunica mea facea pelerinajul de la Nicula din satul ei, pe jos vreo cateva zile. Astazi pelerinii adevarati sunt luati in ras.

  12. nu vad de ce trebuie sa faci acest pelerinaj pt a cunoaste sensul vietii. nu trebuie sa faci unul anume. oricare iti poate dezvalui sensul. poate ca unul in tibet e mai important decat oriunde altul in lume. e o gaselnita spaniola cu iz turistic. cand rostesc spania mintea imi aluneca fara sa vreau la exterminarile comise in colonii. de ziua hispanitatii america de sud comemoreaza populatii intregi exterminate.

  13. Prof dr Ion Nicolae, cadru didactic al Facultatii de Geografie din cadrul Universitatii din Bucuresti este pelerin cu traditie pe Camino.
    O mare realizare in promovarea acestui pelerinaj este reprezentata de cursul de toponimie alocata El Camino, conceput si sustinut de catre dumnealui studentilor.

  14. Când o anume persoană din blogosferă parcurgea drumul acesta, lumea făcea mișto de ea. Acum, văd că este trendy să te fâțâi și să vorbești de lucruri pe care oricum nu le prinzi foarte bine. Bravo, mă, trendinezilor.

  15. Compostela nu Compostella, café con leche nu caffe daca tot ati pus “…. vreau doar sa va atrag atentia asupra unui lucru, acest camino modern este cu un scop economic pentru spania… majoritatea satelor prin care se trece sunt aproape parasite, fara mare activitate monetara… aceasta e o metoda de a le revigora… nu mai bateti campii cu credinta… nici macar nu se stie sigur daca ar fi murit acel “sfant” acolo… si apoi aveti nevoie de parale pentru drumu asta… mancare cazare, accesorii, sanatate… etc etc… localnicii se bucura, doar le aduc profit ce naiba…

    • intr-o mica parte ai dreptate, spre ex eu m-am aventurat de capul meu cu bicicleta pe un traseu ce a ajuns la 2800 km si crede-ma ca inveti multe despre tine / ceilalti (pelerinajul are 2 definitii: una de promavarea religiei si una care tine in special de tine – gasirea de sine) nu e musai sa o faci in scop religios. Ceea ce e bine in legatura cu traseele aceastea e ca poti gasi refugiu – mancare – dus la casele de pelerinaj / sateni sau adaposturi la niste preturi de nimic (nu toata lumea inoata in milioane de euro), iar pe deasupra locurile sunt mult mai pasnice si mai misto decat metropolele industriale economice etc. Se merita facute cu picioarele / bicicleta, decat cu masina pe autostrada. Pana la urma e o provocare pe care fiecare si-o propune pentru el.

      Eu am plecat din brasov si am ajuns pana in bari iar cu 150 de km inainte de roma am avut surpriza de a ma putea caza / manca intr-o casa de pelerinaj, si de a continua drumul pe cel batut de pelerini. de atunci in colo a fost mult mai usor. pana atunci nu m-am intersectat cu nici un traseu si pot spune ca a fost dificil din foarte multe puncte de vedere. Acestea ajuta anumite persoane ce nu au taria de a pleca pe un drum aiurea (logic ca se poate face – dar e un pic mai simplu asa) Daca incerci o sa vezi; sa faci 2 trasee unu de capul tau pe unde vrei tu si unu de pelerinaj (dupa, sa-mi spui care-i diferenta).

      Toate cele bune

      • salut vandriciuc,
        din comentariul tau deduc ca ai fost in pelerinajul de la Roma.
        daca e asa, te rog poti sa imi dai mai multe detalii pe mailul personal [email protected]
        ma intereseaza mai ales traseul, dar si orice informatie potential utila.

        pentru ceilalti, sint roman care se cauta pe sine!
        merg la biserica, inteleg liturghia, simt liturghia insa am nevoie de ceva mai mult. simt nevoia sa caut!

        iar cautarea are altceva de-a face cu romanismele….
        pentru mine cautarea inseamna sa vezi plinul paharului….iar asta vad ca se obtine cu sudoare …. si privind in tine….uitand de ce te inconjoara. iar asta se obtine in solitudine.
        si asta ne propune pelerinajul ….solitudinea mersului pe jos indiferent de traseu!

        pentru cei care o trag tare cu romanismele ….(gen. de ce sa merg in spania, ca pot in RO, traseul ala e un produs de marketin… etc)
        spuneti-mi un traseu de pelerinaj pe jos din Ro?
        ati facut un astfel de traseu ?
        unde pot citi despre experienta voastra pe acest traseu ?
        da-ti un exemplu pentru ceilalti!

        Catalina asta ne ofera….un exemplu pe care putem sau nu sa il urmam.
        voi puteti sau nu sa dati exemple (traite de voi !!!! nu din carti !) !

        multumesc catalina, si voi ceilalti care ati fost si da-ti idei practice.
        imi doresc sa am vointa sa ies din confort si obisnuinte !
        si anul acesta voi incerca !
        INDRAZNESC!

  16. 🙂
    Am fost si eu, in 2001, impreuna cu prieteni din Sighisoara si Brasov. Recent mi-a povestit o prietena din Cluj ca a facut traseul in 2009 si ca asta i-a schimbat viata (interioara, cel putin).

    Este un drum religios si de autocunoastere, dar nu musai. Totusi, este o experienta unica si merita parcurs, chiar daca pe ultimii 100 de km se aglomereaza foarte tare cu tineri spanioli care parcurg traseul ca pe un fel de drumetie cu cazare gratuita in “hospiciile” de pe traseu.

    Ar merita extins traseul si inspre Romania, dar ca sa fim sinceri, nu avem mari traditii de pelerinaj la noi (cu exceptia catolicilor de la Maria-Radna langa Lipova si Csiksomlyo/Sumuleu Ciuc) – ceea ce inseamna ca nu se vor gasi suficiente resurse pentru a amenaja si intretine potecile si toata infrastructura necesara.

    PS: Traseul camino-ului din Franta (incepand cu Le-Puy) este considerat si el f. frumos si f bine dotat cu hospicii samd. Exista si alte rute marcate (dinspre portugalia sau in elvetia) dar astea urmeaza deseori soselele nationale si nu are farmec.

    CONCLUZIE: MERITA sa mergeti pe jos la Santiago! De preferinta pe CAMINO FRANCES (ruta descrisa in postarea de fata), restul nu prea!

  17. Emil Teodorescu on

    Interesante toate comentariile , inclusiv ale celor care nu au prea multe cunoştinţe despre Camino, subscriu la comentariul lui Mihai Nicolae , care a surprins perfect trăirile mele, similare cu ale lui , cu ocazia pelerinajului pe care l-am efectuat în 2009, la vârsta de 65 ani , a pied, de la Saint Jean Pied de Port până la Santiago , 817 km., în 32 zile . Am călătorit mult în viaţa mea , am văzut multe locuri interesante de pe glob , dar Camino este unic … mă felicit pentru faptul că am avut ideea să-l realizez , cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie trăirile pe care le-am avut , prieteniile pe care le-am legat , oamenii pe care i-am cunoscut , şi poate ce-i mai important m-am regăsit pe mine… poate acesta e motivul pentru care îmi propun pentru 2010…Camino del Norte… pentru a mai participa la slujba de la ora 12 din Catedrala din Santiago şi a retrăi momente înălţătoare… Sunt multe de spus , mergeţi şi vă bucuraţi… Camino e ca viaţa , fiecare are propriul lui Camino , e o întâlnire cu propria-ţi viaţă… BON CAMINO!

  18. Camino te cheama . nu ajungi acolo daca nu ai chemarea .
    fii sigur ca daca il cauti pe Dumnezeu il gasesti si in bisericile dintre blocuri si in cele din Moldova si oriunde e casa lui. sau nu. Dumnezeu e in fiecare dintre noi . nu ai nevoie sa mergi 800 sau 900 sau 1000000 de km pe jos pentru asta.
    am facut pelerinaje in toata tara, am trait sentimentul ca Dumnezeu ma atinge .
    dar Camino e mai mult decat atat …….acolo mergi cu Dumnezeu de mana in fiecare zi. Pe Camino Dumnezeu iti arata cat de frumoasa este creatia lui. te lasa sa te joci cu ingerii in fiecare zi.
    Rucsacul iti este casa, masa, prieten, dusman . e singura legatura ” pamanteana”.
    daca in primele zile ma intrebam de ce sunt aici ? de ce fac asta ? in ultimele 5-6 zile imi spuneam ca voi mai reveni . cu siguranta il voi mai face o data .
    dupa 6 luni de stat aici in tara , imi programam Camino del Norte .
    nu fiti tristi , voi cei care spuneti de ce sa facem asta ?? nu noi cei care spunem faceti asta, avem de pierdut, ci voi !!
    daca aleg sa merg pe jos ” all sky inclusive” in loc sa stau intr-un hotel de 7 stele ” all inclusive ” e pentru ca vreau mai mult de la viata .
    Dumnezeu nu a trait all inclusive – Camino e o intalnire cu fiecare dintre noi insine dar cu timpul dat mult in urma.
    da, e si o parte economica , Spania are de castigat de pe urma pelerinilor , dar oare bisericile noastre nu castiga nimic de pe urma pelerinilor ?
    nu stam sa numaram banii in palma fiecaruia, articolul de fata are sarcina de a informa ….pe relatia ” am stiut , am trait , va spun ” .
    am vrut , am facut , si sper sa mai fac o data Camino . cel putin .
    credinta , nadejde si dragoste …….va doresc tuturor .
    p.s. prin Camino , i-am multumit lui Dumnezeu ca pot sa aud, sa vad, sa merg, sa simt , sa traiesc, sa ma bucur , sa plang , sa iubesc …….. si nu suficient .
    Camino, a fost un dar, de la Dumnezeu ,pe care l-am descoperit incet, km cu km ……….a fost craciunul si pastele la un loc. o sarbatoare unica a creatiei.

    Buen Camino tuturor . fie ca e in Spania sau in Romania .

  19. unde pot gasi informatii de ordin sa zicem practic? cum ar fi cam cati bani ar fi bine sa ai la tine, un minimum? sau daca e indicat sa ai la tine cort sau te poti baza doar pe adaposturile de pe drum? care perioada a anului e cea mai potrivita? etc.
    multumesc.

  20. Pingback: Din Bucuresti in Santiago de Compostela cu bicicleta. Camino de 4.000 de kilometri pe doua roti » Think Outside The Box

Reply To Roq Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger