Călcâiul lui Ahile față-n față cu evoluția: Ați putea întrece un neanderthal într-o cursă de alergat

0

Dacă aveți impresia că nu sunteți buni la alergat, ar fi bine să știți că aveți oricând un sprint mai bun decât cel pe care l-au avut neanderthalienii. De fapt, abilitatea lor slabă de a alerga ar putea constitui motivul pentru care au dispărut de pe fața Pământului. Totul se rezumă la tendonul lui Ahile.

Cercetătorii bănuiau de multă vreme că oamenii de Neanderthal erau alergători mai slabi decât oamenii, însă dovezile au venit abia acum, informează Newscientist. La personele care aleargă constant, ligamentele acționează pe post de depozite energetice. Se întind ca niște arcuri când piciorul atinge pământul, apoi revin în stare inițială pentru a-l ridica din nou. Cu cât este înmagazinată mai multă energie în ligamente, cu atât alergătorul este mai sprințar.

David Raichlen, de la Universitatea din Arizona, SUA, a studiat rezistența alergătorilor pentru a afla câtă energie folosesc la anumite viteze. Folosind imagistica prin rezonanță magnetică, cercetătorul le-a analizat gleznele și a observat că distanța dintre un punct de pe osul călcâiului aflat chiar sub osul gleznei și partea din spate a osului călcâiului, de care este atașat tendonul lui Ahile, este direct proporțională cu eficiența alergătorului. Cu cât este mai mică această distanță, cu atât este mai mare forța aplicată pentru întinderea ligamentului și cu atât se înmagazinează mai multă energie necesară pentru cursele lungi.

Raichlen a studiat apoi scheletele neanderthalienilor și au observat că osul călcuiului era mult mai lung la aceste rude îndepărtate ale omului modern. Ceea ce înseamnă că un om de Neanderthal ar fi pierdut o cursă în fața unui Homo sapiens. Primul trăia pe pajiștile africane, într-un mediu fierbinte și uscat, unde își urmăreau vânatul pe distanțe lungi până când se prăbușeau istoviți. În regiunile mai răcoroase ocupate de neanderthalieni, aceștia se foloseau de peisajul natural pentru a-și ataca prada, nu de alergat.

John Stewart, de la Universitatea din Bournemouth, Marea Britanie, spune că rămășițele de Homp sapiens sunt asociate cu animalele din habitate deschise, în timp ce fosilele neanderthalienilor au fost găsite laolaltă cu cele ale unor animale din habitate închise. Cercetătorii cred că aceștia din urmă au fost înghesuiți în porțiuni mici și izolate de pădure atunci când pădurile din nordul Europei au fost vânturate de cea mai recentă eră glaciară. Homo sapiens a reușit să se adapteze vânătorii în tundra care se extindea, însă omul de Neanderthal a rămas descoperit, cu abilități reduse de a-și fugări prada.

Foto: Flickr/erix!


Tags:



Leave A Reply