Insulele Svalbard se întind pe aproximativ 61.000 de km pătraţi. Pe hartă, sunt imediat sub capătul de sus al lumii. Aparţin Norvegiei şi urşilor polari – cam 3.000 la număr. Şapte parcuri naţionale şi 23 de rezervaţii acoperă două treimi ale arhipelagului, pentru a-i proteja biodiversitatea. Locuitorii insulelor îşi duc viaţa între vara polară şi iarna polară, feriţi de probleme (regiunea este considerată cel mai sigur loc de pe planetă, cu rată zero a infracţionalităţii).
de Camelia Jula
Niciunul dintre oamenii de acolo nu avea habar că, într-o bună zi de octombrie, anul trecut, doi tineri aflaţi în Canada, Sorin şi Matt, au aruncat, legaţi la ochi, o săgeată pe harta lumii, fix la Polul Nord. În insulele Svalbard. Şi că, motivaţi de a-şi urma până la capăt un vis, au şi ajuns acolo. Aventura lor a pornit de la o idee trăznită de călătorie şi se transformă într-un fenomen – “Travel by Dart”. Sorin şi Matt se duc acolo unde se înfige săgeata pe hartă, dar nu oricum, ci cu o misiune: să ajute, în orice fel posibil, comunitatea pe care voia sorţii îi trimite să o viziteze.
Doi prieteni şi o discuţie despre viaţă, despre idealuri şi libertatea de a-ţi urma visurile. Ce poate ieşi din asta? Pentru mulţi dintre noi, nimic, doar o altă discuţie. Pentru Sorin şi Matt, aventura vieţii lor, un film documentar deja selectat în festivaluri de profil, campanii de strângere de fonduri, mobilizarea altor oameni în jurul ideii lor şi un proiect cu o latură umanitară dezvoltată dintr-o realitate foarte simplă: orice ajutor contează, indiferent de anvergura lui. „Matt m-a întrebat care este idealul meu în viaţă. I-am spus că vreau să mă pot trezi într-o zi, să îmi iau nevasta şi copilul, să luăm harta lumii, să aruncăm o săgeată în ea şi, unde pică, acolo să ne facem următoarea vacanţă. Să pot avea libertatea asta. Numai că, vorbind despre idee, am realizat că, de fapt, nu trebuie să aştept să mă însor şi să am copii ca să fac acest lucru. Ne-am decis să mergem să cumpărăm o hartă a lumii, un set de săgeţi (darts) şi… aşa a început totul”, rememorează Sorin. Pentru a lăsa lucrurile complet supuse întâmplării, aruncarea la hartă a săgeţii au făcut-o legaţi la ochi. Prima aruncare i-a aparţinut chiar lui Sorin, care a nimerit insulele Azore, de lângă Portugalia. A doua aruncare a fost a lui Matt, care „nu a nimerit harta vreun sfert de oră”, se amuză Sorin, dar şi când a nimerit-o… a dat fix în Polul Nord. „Procedura” pe care şi-au impus-o singuri era ca amândoi să arunce cu săgeata în hartă şi, apoi, să dea cu banul pentru a alege între cele două destinaţii. Banul a căzut pe Polul Nord. „A fost cea mai bună chestie care ni se putea întâmpla”, crede Sorin.
Sorin Mihailovici (36 de ani) a fost jurnalist sportiv în România; a plecat acum 12 ani în Canada, s-a specializat în televiziune şi lucrează la OMNI TV, în Edmonton, regiunea Alberta, ca şi producător. Docu-drama cu care şi-a încheiat studiile în Canada, „419: The Nigerian Scam”, a făcut valuri: este un film despre modul în care oamenii pică victime unor înşelătorii bine puse la punct (scrisorile nigeriene) şi imposibil de adus în faţa justiţiei. Filmul a fost proiectat, în 2008, în cadrul West Hollywood International Film Festival, Edmonton International Film Festival şi a câştigat premiul pentru cel mai bun film studenţesc la Rappahannock Film Festival din Fredericksburg, Virginia. Sorin nu s-a oprit la a face un film despre acest subiect, ci, câţiva ani mai târziu, a inventat o aplicaţie de detectare a escrocheriilor: Scam Detector (al cărei scop este prevenirea înşelătoriilor prin depistarea şi demascarea lor). La rândul ei, aplicaţia a devenit un succes. Pentru aceasta, dar şi pentru campania Travel by Dart, Sorin tocmai a fost ales ca finalist al competiţiei Canada’s Top 25 Immigrants (ediţia 2013); îl puteţi vota aici (câştigătorul este decis prin votul online al publicului).
Sorin (stânga) şi Matt, de Anul Nou, la Polul Nord
Vacanţa la voia săgeţii a fost, iniţial, o idee de călătorie în afara cutiei, dar Sorin a văzut în ea ceva mai mult decât o simplă excursie. „În primul rând”, recunoaşte el, „am realizat că urma să ne coste foarte mult. Dar nu s-a pus problema să renunţăm. De fapt, când am fost să cumpărăm harta, am avut vreo jumătate de oră de discuţii ca să ne convingem, să ne promitem că aşa vom face, mergem unde pică săgeata şi unde alege banul între două destinaţii; ne-am filmat când am aruncat cu săgeata la hartă tocmai ca să nu putem trişa ulterior. Amicul care ne filma, când a văzut că alegerea banului este Polul Nord, a râs cu lacrimi de noi. Ne spunea: Da, sigur, mergeţi voi la Polul Nord, bine că v-aţi chinuit atâta să vă convingeţi să mergeţi unde nimeriţi şi uite unde e destinaţia! Noi am aruncat săgeata în octombrie şi urma să mergem la pol în vacanţă, adică în decembrie, când acolo este întuneric 24 de ore din 24, frig… Amicul nostru nu se mai oprea din râs. Poate că şi asta ne-a ambiţionat, ne-am zis gata, mergem, vedem noi cum ajungem acolo, dar de mers, mergem! Şi am avut opt săptămâni la dispoziţie să ne pregătim”, îşi aminteşte Sorin.
Documentarea asupra locului unde urmau să meargă le-a deschis noi perspective: insulele ar fi putut beneficia de notorietate turistică, iar urşii polari de pe insule, de o donaţie făcută prin intermediul World Wide Fund. O donaţie care putea veni de la oricine ar fi dorit să susţină cauza urşilor polari. Călătoria a căpătat, dintr-o dată, o altă dimensiune şi aşa a apărut ideea strângerii de fonduri (campania de fundraising) care a adunat 7.000 de dolari din donaţii. Sorin şi Matt şi-au propus să filmeze toată aventura, aşa că pentru echipamentul profesionist, cameraman, bilete de avion şi alte necesităţi au apelat la sponsori, care le-au oferit sprijinul în schimbul reclamei. Ajunşi în insule, s-au împrietenit cu localnicii, au trăit alături de ei timp de trei săptămâni, în noaptea polară, explorând un teritoriu prea puţin cunoscut, dar plin de aventură. Iniţial, povestea lor nu a stârnit mare tevatură. Însă odată ce filmul călătoriei a fost gata şi prezentat, lucrurile s-au schimbat. Au apărut peste tot în media, au fost chemaţi la interviuri de către televiziuni, filmul a fost selectat în festivaluri de profil, s-au născut şi discuţiile cu producători de la Hollywood, interesaţi de concept. „Mulţi oameni ne-au spus că nu au crezut că, într-adevăr, putem face treaba asta. Cine, în lumea asta, aruncă o săgeată la hartă, se duce unde pică săgeata şi găseşte un mod de a implica şi restul lumii în aventură?”, zâmbeşte Sorin. Dar, pentru el, era posibil nu doar să repete aventura, ci să creeze o mişcare cu implicaţii reale pentru comunităţile pe care săgeţile aruncate la hartă le vor alege ca următoare destinaţii.
Matt Cook are 25 de ani, este canadian, dar în prezent studiază în California, SUA şi are, după cum îl caracterizează Sorin, idei geniale şi potenţialul de a deveni milionar în următorii zece ani. Antreprenor social, pasionat de afaceri, dar şi foarte creativ, dedicat ideii de a schimba lumea prin ceea ce face, autor al unei cărţi – manifest; „în 2013, a părăsit un salariu cu şase cifre pentru a se dedica studiului dezvoltării economice în ţările din lumea a treia. Este fondatorul iCan, IdeaVessel, Embrace, ESL Tours şi consilier pe probleme de afaceri”, este descrierea oficială a celui de-al doilea coproducător al seriei „Travel by Dart”. Cu cameramanul Jonathan Chawla, echipa de călători în afara cutiei este completă.
Pe locuri, fiţi gata… derdeluşul aşteaptă!
Cu sania trasă de câini
„Faptul că acum avem un film, care a primit acoperire media foarte bună şi a stârnit interes, ne ajută mult mai mult să concepem şi să finanţăm următoarea călătorie, oriunde va fi. Ne-am gândit să facem un eveniment, o gală, cu alegerea următoarei destinaţii, încă nu ştim exact detaliile, le gândim, dar procedura va implica, desigur, harta, săgeţile, legatul la ochi şi se va întâmpla în luna iunie. Apoi vom avea o perioadă de timp la dispoziţie pentru a crea o campanie ţintită pe locul unde vom merge, în funcţie de nevoile comunităţii de acolo (spre exemplu, dacă mergem undeva în Africa, scopul ar fi să ajutăm la construirea unei şcoli sau a ceva ce să facă o diferenţă pentru comunitatea în care ajungem) şi în august ar urma să facem călătoria. Ne dorim câţiva sponsori mari, globali, cu filiale peste tot, dar mergem în continuare şi pe ideea adunării donaţiilor. Acestea vor ajunge la comunitatea de la destinaţia noastră”, explică Sorin. În acest scop, şi-au făcut public proiectul şi pe platforma Indiegogo (similară Kickstarter), unde oricine poate contribui cu o donaţie. „Primul episod a fost un pilot, chiar şi pentru noi, dar vrem ca al doilea să schimbe cu adevărat viaţa oamenilor”, spune Sorin. Pentru pregătirea călătoriei la pol, „în 8 săptămâni cred că am dormit 3 nopţi normal, adică 8 ore, în rest, am scris emailuri strategice, am lucrat la website. Cel mai greu a fost categoric să adunăm fondurile, mai ales că Norvegia este o ţară foarte scumpă, mai scumpă decât Canada. Cu două zile înainte de Crăciun, am plecat… încă nu aveam toţi banii necesari, dar am zis „cu Dumnezeu înainte!” şi, într-un final, lucrurile s-au rezolvat. Am avut încredere şi am gândit pozitiv. Până la urmă, totul se întâmplă cu un motiv”.
Aruncatul cu săgeata pentru a stabili un loc cu o destinaţie (este adevărat, săgeata de arc, nu de tip „darts”) a fost, dacă dăm crezare legendelor, alegerea lui Ştefan cel Mare pentru a decide unde să fie construită Mănăstirea Putna, care s-ar fi ridicat, astfel, pe locul în care domnitorul moldovean a tras o săgeată cu arcul său. În folclorul mai multor popoare europene, de fapt, se regăseşte ideea ridicării unor edificii pe locul unde cădea o săgeată trasă din arc, o secure aruncată cu putere, un ciocan azvârlit cu mâna sau chiar pe locul unde cădeau unelte aruncat ad-hoc sau unde se întâmpla să cadă zăpada în toiul verii, dacă apărea un astfel de fenomen. Legendele mai consemnează acordarea unei destinaţii anume unui loc şi dacă acolo se aşeza un anumit animal sau dacă erau descoperite ruine vechi. De regulă, procedeul se referea la aşezarea temeliei unei construcţii, care, astfel, ar fi beneficiat de auspicii bune şi sprijin divin.
Sub luminile Nordului
Dacă ar fi ca săgeata să meargă după preferinţa lui, Sorin ar vrea să aterizeze în America de Sud. „Am fost, ca ziarist, peste tot în lume, în afară de America de Sud. Ideal pentru mine ar fi Argentina, Brazilia, Chile, Peru… ar fi minunat. Dacă nimerim Iran, Coasta de Fildeş, Siria, Coreea de Nord… nu ştiu, vom vedea unde pică săgeata, înapoi nu dăm! Dar am credinţa că nimerim un loc cel puţin la fel de interesant ca şi Polul Nord. Şi cel mai mult îmi doresc ca fiecare dintre cei implicaţi să se simtă bucuros că a contribuit, cu ceva, la un scop important şi a primit ceva înapoi, fie că e o reclamă, un cadou adus, numele pe lista donatorilor etc. Fiecare ţară are problemele ei, sunt convins că, oriunde am merge, vom găsi o comunitate care are nevoie de ajutor sau o problemă care are nevoie de soluţie sau măcar să fie adusă în atenţia lumii. Noi ne vom ţine promisiunea de a face ceea ce spunem că facem pentru locul în care mergem”, se angajează Sorin. Iar sprijin pentru a doua aventură din vârful săgeţii au primit deja, pentru că oamenilor le place să fie, şi indirect, parte dintr-un vis care să schimbe puţin lumea: „Să fii parte dintr-un lucru care contează este o motivaţie puternică pentru mulţi oameni. Sunt şi unii cărora nu le pasă, dar, când îi găseşti pe cei care vor să se implice, îţi schimbi părerea despre umanitate”, consideră Sorin, care mărturiseşte: „Am pus mult suflet în acest proiect, dar eu aşa privesc lucrurile în viaţă, în general: dacă gândeşti pozitiv, ceea ce vrei să faci îţi iese. Fii schimbarea pe care vrei să o vezi, cum spunea Gandhi, dar nu neapărat numai în lume, ci şi în tine, pentru tine. Eu nu pot spune că le-am făcut singur pe toate, dar am ales să gândesc pozitiv, să mă înconjor de oameni de la care să am ce învăţa şi… cred că am fost foarte norocos. Şi că sunt foarte norocos cu viaţa mea din acest moment”.
Trailer “Polar Faith”:
Surse: Polar Faith, Wikipedia, UNESCO, Visit Norway
Foto: arhiva personală Sorin Mihailovici / Polar Faith