Deşi pentru mulţi iubitori de câini afirmaţia de mai sus este o evidenţă, o echipă de cercetători a realizat nişte experimente în cadrul unui studiu pe această temă şi a conchis că, într-adevăr, câinii se apropie mai degrabă de o persoană pe care o simt tristă, ca să îi ofere mângâiere, decât de o persoană care pare fericită.
Studiul publicat în revista Animal Cognition a fost realizat de către cercetători de la Universitatea din Londra, Marea Britanie şi arată că prietenii noştri, căţeii, sunt „experţi” în ceea ce priveşte comunicarea umană: ne citesc sentimentele şi vin să ne ofere sprijinul lor. Modul de reacţie al câinilor la lacrimile oamenilor este unic, susţin oamenii de ştiinţă, dar încă nu este clar dacă ei empatizează cu suferinţa umană sau nu: teoretic, faptul că vin să ne ofere mângâiere ar sugera că ne înţeleg durerea, dar, totuşi, nu este o dovadă concludentă în acest sens, remarcă autorii studiului citat. Reacţia câinilor implicaţi în studiu a fost de a se apropia de persoanele care plângeau (şi nu de cele care murmurau sau îngânau ceva) şi au făcut acest lucru prin exprimarea unui limbaj corporal docil, de supunere.
„Îngânatul (murmurarea unui cântec) a stârnit curiozitatea câinilor, dar atât. Faptul că ei sunt capabili să facă diferenţa între murmur şi plâns indică faptul că nu răspund la cel de-al doilea aspect din curiozitate; plânsul are înţeles emoţional pentru câini şi a provocat, în situaţiile observate de noi, un răspuns puternic din partea lor, mult mai puternic decât reacţiile provocate de faptul că oamenii vorbeau sau murmurau ceva”, explică psihologul Deborah Custance, co-autoare a studiului. Acesta a cuprins 18 câini (cu tot cu stăpânii lor), câinii fiind de rase diferite (de la labrador la rase comune), iar unii fuseseră chiar vagabonzi şi salvaţi de pe străzi de către stăpâni. Experimentele s-au derulat în casele proprietarilor animalelor, iar aceştia şi cercetătorii se angajau, pe rând, în discuţii sau îngânau ceva ori, respectiv, plângeau.
Din cei 18 câini, 15 au venit la stăpân sau la cercetător când aceştia plângeau şi numai şase câini au fost interesaţi de zgomotul scos prin murmurat. Chiar dacă stăpânul lor tăcea şi străinul din casă plângea, câinii s-au dus la persoana care plângea. „Indiferent de identitatea persoanei, câinii veneau la cel care plângea. Asta arată că reacţia lor se baza pe emoţie, pe empatie, nu pe nevoia lor de siguranţă şi ocrotire, ci, dimpotrivă, ei erau dispuşi să ofere sprijin celui aflat în starea emoţională delicată”, explică autorii studiului. Iar din cei 15 câini care au reacţionat la momentele lacrimogene, 13 au făcut-o prin limbaj corporal de supunere faţă de persoana care plângea (capul plecat, coada lăsată). O posibilă explicaţie pentru comportamentul câinilor ar fi că ei primesc afecţiune de la stăpânii lor când au nevoie, notează autorii studiului. „Nu susţinem sub nicio formă că acest studiu oferă răspunsuri clare privind capacitatea empatică a câinilor. Dar el deschide uşa pentru alte studii asupra vieţii emoţionale a câinilor”, conchid aceştia.
Sursa: Discovery News
Foto: Igor Normann