Bucureştiul de la a la z şi primarul de la a la y

De mai bine de un an mă străduiesc să intru la o şedinţă de Consiliu General. Nu s-a putut niciodată pentru că, de fiecare dată, sala era “prea plină”. M-am certat, m-am umilit, am promis că voi fi cuminte sau am ameninţat cu statutul de cetăţean abuzat în drepturile-i participative. De fiecare dată lucrurile se opreau implacabil la uşa primăriei, în faţa a cel puţin trei gardieni anxioşi. Însă luni trebuia să intru.

de Irina Zamfirescu

Şedinţa aceea de consiliu avea să fie irepetabilă. Am speculat o situaţie, am minţit şi am intrat. Porţile transparenţei decizionale aveau să mi se deschidă larg.

Luni, orele prânzului. Vacarm, consilieri veniţi să dispute politic şi nu să discute constructiv. Atmosfera din sala de şedinţe este ca o primă zi de şcoală a unor elevi de clasa a 2-a: entuziasmaţi că sunt împreună, uită de norme instituţionale. Voioşi că s-au reunit, îşi aduc provizii de apă, „căci avem mult de urlat azi”. Din când în când mai intră o asistentă cu o pungă de la McDonald’s, iar consilierii îşi strigă de peste scaune şicane colorate politic. Este o şedinţă de consiliu foarte importantă – se discuta o restructurare bugetară. La prezidiu apar şi Primarul General şi Prefectul Capitalei. Bun. Deci audienţă maximă, probleme grave.

Pentru a lua cuvântul în cadrul unei şedinţe de Consiliu General, consilierii supun la vot dacă cetăţeanul se poate adresa direct. Asta e regula, deci fie. În total, patru cetăţeni vor să ia cuvântul: trei cazuri sociale şi Nicuşor Dan. Apoi Prefectul se tânguieşte: nu are sediu pentru că Primăria nu vrea să îl mute de la actualul sediu, unde se fac consolidări. Din sală, grupul vesel al consilierilor propune etajul 16 şi 17 al Primăriei. Se aud râsete grobiene: edificiul are 15 etaje. Consilierii se felicită între ei pentru gluma reuşită. Apoi cei trei cetăţeni cu cazuri sociale îşi expun problemele. Pe urmă se trece la procedura de vot a proiectelor de pe ordinea de zi. Se ajunge la punctul 3 – aprobarea unor Planuri Urbanistice Zonale. Nicuşor Dan a solicitat să ia cuvântul anterior prezentării acestui punct.

La costum, porneşte calm spre pupitrul din faţa consilierilor. Nu este prima dată când se află la acel microfon şi nu este prima dată când cere cuvântul în faţa distinsei audienţe. Nu are emoţii, este doar entuziasmat. Ajunge la pupitru şi i se adresează Primarului Sorin Oprescu cu o invitaţie la dezbateri constructive despre București. Nu oricum, ci în contextul campaniei electorale, pentru că îşi anunţă public intenţia de a candida la funcţia de Primar General. Din sală se aud aplauze. Nu îmi era clar de unde veneau ele pentru că mă aflam în spatele sălii.

Viitorul candidat îi oferă Primarului o carte: Practica judiciară. Protejarea patrimoniului şi accesul la justiţie al ONG-urilor. Volumul cuprinde şi cazuri de procese câştigate de Asociaţia Salvaţi Bucureştiul (al cărei fondator şi preşedinte este Nicușor Dan) împotriva Primăriei Generale, pe vremea lui Sorin Oprescu. Nicuşor este oprit de un consilier furibund, care se aruncă pe microfon şi susţine că pupitrul de la care preşedintele Asociaţiei Savaţi Bucureştiul a făcut anunţul nu este pentru scopuri electorale. Nu-i nimic, Nicuşor a făcut-o: a anunţat din instituţia vremelnic coordonată de Sorin Oprescu că are de gând să ducă o luptă cinstită pentru Bucureşti.

Nicuşor Dan vrea să fie primarul Bucureștiului. De două ori medaliat cu aur la olimpiade internaţionale de matematică, Nicuşor Dan are cel puţin un atuu incontestabil: va şti să citească şi să urmărească bugetul capitalei. Un om care timp de cinci ani de zile a monitorizat cu atenţie activitatea primăriilor din Bucureşti, a încurcat zeci de afacerişti imobiliari şi a sprijint sute de cetăţeni în acţiuni în instanţă împotriva unor decizii abuzive de administrare a domeniului public. De cinci ani, fără să îşi dea seama, Nicuşor a fost primar, cu băgare de seamă la tot ce este domeniu public şi ban public. Acum a decis că poate să convingă bucureştenii că el ştie şi îi poate reprezenta, aşa cum de altfel a făcut-o în nenumărate instanţe care au dat verdicte în favoarea lui. Legile 215/2001 şi 286/2006 vorbesc extensiv despre atribuţiile unui primar. Fişa de post se întinde de articolul a) până la articolul y). Dar Bucureştiul trebuie coordonat şi gândit de la a la z. Ingrată şi dificilă misiune, chiar şi pentru un olimpic în matematică.

Evident, bătăliile electorale se desfăşoară după alte reguli. La fel şi actul administraţiei publice. Un candidat la o asemenea responsabilitate publică (nu funcţie!) trebuie să facă dovada cunoaşterii profunde a urbei pe care doreşte să o conducă. Anul viitor este posibil să apară primul candidat care nu va vorbi despre contracandidaţi, despre culise politice şi alte poveşti din alcovurile administraţiei publice locale. Poate chiar vom avea o campanie electorală diferită şi autentică.

 

Puteţi citi şi:

Nicușor Dan, candidat la Primăria București: Vreau un oraș pentru oameni, nu pentru mașini

Adevăratul discurs al euro-coruptului Adrian Severin

Occupy RMGC

Mai puneţi mână şi pe o telecomandă

Dacă nu se lasă cu sânge, nu cred că intră