“De Dumnezeu să vă fie frică, mamă, nu de poliție”, le-a strigat o cerșetoare bătrână celor 25-30 de oameni adunați ieri în fața Poliției Capitalei să ceară dreptate pentru Daniel Dumitrache. Cazul tânărului de 26 de ani din București arată însă că unora, mai ales persoanelor vulnerabile care consumă droguri, vând servicii sexuale sau locuiesc pe străzi, ar trebui să le fie frică de furia forțelor de ordine.
Polițiștii l-au ridicat pe Daniel Dumitrache, zis și “Dinte”, pe 4 martie, în timp ce lua bani de la șoferii care parcau în zona Unirii din București, și l-au dus la secția 10 pentru verificări. Reprezentanții Poliției Capitalei au spus atunci că tânărului i s-ar fi făcut rău acolo și ar fi murit înainte să ajungă paramedicii, o moarte accidentală care a avut probabil de-a face cu faptul că Daniel, consumator de droguri, ar fi avut și SIDA și hepatită. Familia Dumitrache i-a acuzat însă pe polițiști că l-au omorât pe tânăr în bătaie, iar medicii legiști au stabilit că acesta suferise o ruptură de splină și o hemoragie puternică. Un polițist al secției 10 a fost reținut de procurori la o săptămână de la incident și apoi arestat preventiv sub acuzația de lovituri cauzatoare de moarte. Protestatarii, printre care s-au numărat și consumatori de droguri, au cerut soluționarea anchetei și dreptate pentru Daniel și au tras un semnal de alarmă asupra faptului că persoanele marginalizate sunt cele mai vulnerabile în fața abuzurilor. Mitingul a fost organizat de Brigada Activiștilor din Domeniul Drogurilor (BADD), alături de asociații care militează pentru drepturile omului și pentru protecția persoanelor vulnerabile.
În perioada 2000-2012, la nivelul Poliţiei Române au murit 32 de persoane încarcerate în centrele de reţinere şi arestare preventivă, din câte aflăm de aici. Oficial, cauza principală a decesului, în majoritatea cazurilor, a fost asfixie mecanică, adică au murit spânzuraţi. În Bucureşti au fost consemnate doar cinci cazuri. Niky Andreescu, de la Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (APADOR-CH), prezentă la protestul de ieri, ne-a spus că, anual, din ’96 încoace, beneficiarii asociației raportează, în medie, 20-30 de cazuri de abuzuri ale jandarmeriei sau poliției, dar că nu toți fac plângere. “Oamenilor le e frică să facă plângere și să o ducă până la capăt. Dacă apucă s-o facă, de cele mai multe ori, aproape automat, se deschide împotriva lor un dosar de ultraj, iar ultrajul este încă pedepsit cu închisoarea. Intervin tot felul de amenințări, plus presiuni din partea familiei: lasă-i, liniștește-te. Doar cei cu adevărat disperați merg mai departe.” Nu există date oficiale privind numărul de abuzuri ale forțelor de ordine, doar cele raportate de oameni ONG-urilor. “Poliția e foarte secretoasă.”
Niky Andreescu spune că cel mai recent caz documentat de APADOR-CH a fost cel al unui bărbat din Târgu Jiu, care a luat bătaie de la doi polițiști și un jandarm pe motiv c-ar fi vrut să bea o bere. Altul își zugrăvea locuința și a fost reclamat de o vecină că a scos un dulap pe hol. “A venit poliția la el acasă, i-au cerut buletinul și [bărbatul] a zis mai târziu nițel și zbang cu el încătușat, dus la secție, bătut.” Altul a fost împușcat în cap de polițiști în mijlocul orașului Brăila. Deși multor oameni le e frică să depună plângeri și să se judece cu poliția, există și cazuri care ajung la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului și care se încheie cu verdicte favorabile reclamanților. “Mugurel Soare, împușcat în cap tot de polițiștii de la secția 10 [din București], a primit despăgubiri record de 130.000 de euro”, spune Niky Andreescu. “El a rămas inapt total de muncă (n.r. – este pe jumătate paralizat).” În anul 2000, Mugurel Soare, pe atunci în vârstă de 19 ani, a fost bătut și împușcat în cap de un polițist în civil, pe o stradă din București, de față cu doi martori care au fost reținuți de poliție. Aceștia din urmă au spus că au fost ținuți timp de 10 ore în sediul poliției pentru declarații, “fără apă și fără hrană, sub presiune psihică permanentă pentru a-i determina sa dea declaratii favorabile politiștilor.” În cele din urmă, au depus plângere la CEDO.
APADOR-CH a redactat un proiect de lege cu recomandările Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și standarde internaționale de protecție a persoanelor conduse la secție, pe care a reușit să-l introducă în procedură legislativă în 2012. A dispărut însă de pe masa autorităților odată cu schimbarea guvernului. “Legile poliției și jandarmeriei conțin prevederi care permit polițiștilor și jandarmilor să ducă la secție, pentru 24 de ore (celor locali pentru 12 ore), persoane sub pretextul identificării. De fapt, se abuzează. Se duc la secție și persoane care au fost deja identificate și cărora li s-ar putea aplica o sancțiune contravențională pe loc. Se ajunge la o privare de libertate de 24 de ore, interval în care nu există niciun fel de garanții, dreptul de a-ți anunța familia, de a fi consultat de un medic. În ziua de azi, să ai nevoie de 24 de ore pentru identificarea unei persoane, mai rar.”
Niky Andreescu deplânge lipsa unor agenți sau instituții ale statului care să efectueze un control extern asupra poliției, cum sunt, de exemplu, așa-numiții lay visitors din Marea Britanie, agenți independenți care îi vizitează pe oamenii reținuți în secțiile de poliție pentru a se asigura că sunt tratați decent. Teoretic, România dispune de autorități teritoriale pentru ordine publică pe lângă fiecare consiliu județean, mai spune membra APADOR-CH, însă din ele fac parte, pe lângă consilieri județeni, și șefii jandarmeriei și ai poliției. “Nu ne putem aștepta ca două-trei ONG-uri să exercite cu adevărat un control extern asupra activităților poliției.”
Puteți citi și:
Noaptea mea de abuz cu Jandarmeria și Poliția Română
Jandarmeria, obligată să plătească daune morale unui protestatar