Brazilia demonstrează de peste 20 de ani că un alt sistem economic, unul bazat pe solidaritate și dezvoltare durabilă, este posibil. Oamenii străzii din Sao Paolo au o asociație a lor de colectare selectivă a deșeurilor, iar fermierii dintr-o regiune agricolă a Braziliei s-au organizat în cooperativă și ajung direct la consumatorii lor, eliminând intermediarii. Reprezentanții celor două inițiative au vizitat timp de o săptămână România în cadrul unui schimb de experiențe pus la cale de Susy, un proiect european care unește 43 de teritorii europene și 9 țări în curs de dezvoltare. Programul aduce împreună proiecte de economie solidară de peste tot și creionează harta întreprinderilor sociale din lume.
Cooperativa Coopamare n-a născut în 1989 cu misinea de a ajuta oamenii străzii să-și câștige existența într-un cadru reglementat care să le ofere siguranță și stabilitate. În Brazilia, există peste 800.000 de persoane fără adăpost, mulți dintre ei ocupându-se cu strângerea și vânzarea gunoaielor. Legea nu e, însă, în favoarea lor întrucât deșeurile sunt considerate proprietatea celor care le-au aruncat și nimeni nu are voie să se atingă de ele, autoritățile fiind cele care trebuie să le colecteze. Coopamare, însă, a reușit să facă trecerea de la respingerea și persecuția “agenților de colectare” la crearea de condiții decente pentru aceste persoane.
În prezent, există 21 de asociații ale oamenilor străzii care colectează selectiv deșeuri. Ei oferă un serviciu comunității și sunt recunoscuți pentru asta. Autoritățile locale contribuie în proiect punând la dispoziția reciclatorilor un camion pentru transportul deșeurilor, un spațiu pentru desfășurarea activității, investesc în tehnologia necesară pentru sortarea deșeurilor sau oferă traininguri și uniforme lucrătorilor pentru ca aceștia să fie recunoscuți ca profesioniști de către publicul larg.
Paul Singer, profesor Universitatea din Sao Paulo: Esența economiei solidare este democrația. E o formă de organizare a vieții sociale și economice în care nimeni nu-ți dă autoritatea să dai ordine. Prin intermediul economiei solidare reușim să facem asta cu cei mai excluși dintre cei excluși de capitalism. (…) Colectorii de deșeuri, care erau excluși din societate, căutați de poliție, văzuți ca vagabonzi care nu vor să muncească etc sunt acum profesioniști care au drepturi asigurate și sunt respectați pentru serviciile pe care le oferă.
Elisabeth Grimberg, cercetător și activist în domeniul organizării colectării de materiale reciclabile în Brazilia: Ce s-a schimbat între 2000 și 2015 este că acum nu trebuie să mai discutăm dacă ar trebui să existe acești colectori sau nu, discutăm ce condiții de muncă sunt decente pentru ei pentru a asigura un serviciu necesar orașelor.
Elisabeth Grimberg
Capitalismul sălbatic vs cooperativele agricole
Gilberto Ohta de Oliveira este fermier într-una dintre cele mai bogate regiuni ale Braziliei din punct de vedere al biodiversității, 21% din pădurea tropicală din Brazilia regăsindu-se în Guapiruvu. După conferința pe teme climatice de la Rio din 1992, Gilberto a devenit interesat de dezvoltarea durabilă. El s-a orientat către agricultura de familie și a co-fondat cooperativa Cooperagua în 2003 care acum cuprinde 21 de asociații și acoperă 45 de comunități.
Fermierii din cooperativă produc banane și le vând prin propria asociație de logistică renunțând astfel la intermediari. Ei ajung la consumatorii de la oraș direct și au creat o relație cu ei care le oferă stabilitate și venit sigur. În fiecare săptămână producătorii reușesc să livreze 15 camioane de produse în Sao Paulo.
Ca și în România, unde cooperativa are o reputație proastă și oamenii refuză să se asocieze, și în Brazilia e greu să atragi producătorii într-un model economic nou. “Capitalismul sălbatic e peste tot, deci nu e foarte mare diferență între noi. Noi avem un instrument care ne ajută: asistența tehnică în comunități. Până la urmă îi convingi că unde-s mulți puterea crește”, spune Gilberto.
Gilberto Ohta de Oliveira
Față de producătorii din afara cooperativei care sunt pe o piață guvernată de cerere și ofertă, cei din Cooperagua beneficiază de un preț fix. În plus, producătorii din afara cooperativei își vând produsele către intermediari care sunt cei care câștigă cel mai mult. Ce îi mai convinge pe fermieri să se alăture este faptul că fiecare producător este stăpânul cooperativei așa cum este stăpânul propriei ferme.
Importanța promovării organizațiilor din sectorul economiei sociale a fost confirmată în Brazilia prin crearea de către guvern în 2003 a Secretariatului Național pentru Economie Solidară. Acesta este doar unul dintre factorii care pot face din Brazilia un exemplu de urmat pentru economia socială și solidară din România. Schimbul de experiență pe tema economiei solidare între România și Brazilia a fost organizat de Fundația Terra Mileniul III în cadrul proiectului european Susy.
Lavinia Andrei, președinta Terra Mileniul III: Spre deosebire de România, în Brazilia spiritul asociativ este ceva mai dezvoltat, iar condițiile socio-economice au condus la înființarea de cooperative și întreprinderi solidare care au luptat pentru a-si găsi un loc pe piața locală. Astfel am învățat cum oamenii fără adăpost care nu aveau venituri și trăiau din colectarea și valorificarea materialelor reciclabile au reușit cu ajutorul unor ONG-uri să se organizeze în cooperative și să presteze în mod oficial această activitate, ajungând chiar să obțină contracte cu autoritățile locale. De asemenea, am mai aflat că astfel de cooperative funcționează și pe componenta de agricultură asigurând alimentația elevilor compusă în general din fructe și legume, printr-un program similar cu programul nostru „cornul și laptele”, iar datorită unor campanii susținute de advocacy acum autoritățile locale au obligația ca cel puțin 30% din aceste contracte să le închiei cu producători locali. Toate aceste măsuri au contribuit atât la reducerea impactului asupra mediului, dar și la creșterea bunăstării populației. Aceste soluții pot reprezenta modele ce pot fi replicate cu succes și în România.