Boul vs. Tractorul. In ce directie trebuie sa mearga agricultura noastra?

34

boi2

Dezbaterea cu marul a generat discutii foarte interesante. Desi aparent toata lumea sustine micii producatori, desi toti vrem produse sanatoase si gustoase si toti apreciem produsele “mai putin perfecte” ale fermierilor romani, nu ne si comportam asa cand vine vorba sa cumparam.

de Magor Csibi

Nu se vinde marul mic, nu se vand strugurii nearatosi, nu ne mai obosim sa mergem in piete, preferam sa mergem o data pe saptamana la supermarket si sa luam tot. In acest fel, micii nostri producatori, agricultorii traditionali, nu se mai pot sustine, iar noi ne plangem zi de zi ca ei dispar.

Si de aici vine intrebarea. Intr-o tara in care 40% din populatie se ocupa cu agricultura, de ce fel de agricultura avem nevoie?

De agricultura ne ocupam destul. De obicei in discutii televizate in timpul campaniilor electorale si in lansarile pompoase de programe goale. Mai putin cand e vorba de distributia bugetara, cand e vorba sa elaboram o strategie proprie sau cand taranul are nevoie de sprijin.

Asa ca in Romania fermierii fac agricultura dupa posibilitati. Ii avem pe cei saraci si numerosi, care lucreaza cateva hectare, traiesc de pe o zi pe alta si iubesc pamantul in cel mai pur inteles al cuvantului. Mai sunt cei care practica asa-zisa agricultura performanta, dupa standarde inalte stabilite de organisme cu carti multe si acei cativa care incearca in zadar sa creeze o agricultura ecologica.

Unii spun ca agricultura de subzistenta nu e atat de ineficienta precum pare. Insa e greu de crezut ca am putea sa hranim o intreaga tara cu o agricultura de acest gen. Deocamdata importam tot si strategia nu prea apare.

Tocmai de aceea va intreb: in ce directie credeti ca ar trebui sa mearga agricultura noastra?

Doi experti, Radu Roatis si Lucian Luca, deschid dezbaterea pe acest subiect. Voi ce parere aveti?

[coloana]

Radu Roatis

fost presedinte al Agentiei Nationale Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor

Roatis

Avem nevoie de natural!

As incepe comentariul meu prin reflexia asupra si luarea aminte a uneia dintre celebrele legi ale lui Murphy, care inainte de a fi haioasa este foarte exacta si rationala: adica, decat sarac si bolnav mai bine bogat si sanatos.

Am inceput prin a aduce in discutie si sanatatea, pentru ca aceasta dezbatere pro sau contra este doar partea punctuala a unui aspect legat de opinia societatii, divizata intre produsul obtinut in sistem intensiv industrial sau intr-o unitate de procesare si cel obtinut in sistemul fermei de subzistenta, naturala si ecologica.

Vrem, nu vrem cand vom considera incheiata discutia despre mar, poate vom incepe o discutie despre oul de la gaina crescuta de bunica, despre cozonacul facut in cuptor traditional ori branza luata direct de la stana, despre slanina si ceapa cumparate de la piata sau de la producatorul direct in comparatie cu toate aceste bunatati cumparate de la supermarketul sau hipermarketul asezat in inima orasului sau la periferia acestuia.

Pentru mine, insa, un lucru este cert si anume faptul ca valoarea economica, dar mai ales valoarea intrinseca a produsului, sa-i spunem ne-neindustrial, autentic (daca el este realizat sau obtinut respectand norme minime de igiena, de identificare si trasabilitate) este una care il detaseaza, in acesta competitie, fata de produsul industrial.

Aceste conditii, dupa cum spuneam anterior, detaseaza produsele naturale, insa e important totodata si un alt detaliu. E vorba aici de forma de organizare a gospodariei taranesti. Modelul traditional, al gospodariei de mici dimensiuni, orientata spre auto-consum sau cel mult spre productia de mici dimensiuni e impregnat deja puternic in modul nostru de a fi, de a judeca, de a simti sau chiar de a ne dori pentru ca, pana la urma, cine nu-si doreste sa guste macar odata pe an din linistea si bunatatile traiului de la tara?

Pe de alta parte, niciodata ce este foarte bun sau gustos,nu este suficient. Si atunci ce faci cand aceasta suficienta vizeaza alimentatia si hrana sau chiar pana la urma linistea marii mase de populatii?

De aceea, perspectiva din care abordam aceasta pledoarie pentru o forma sau alta de obtinere a acestor produse trebuie sa fie una rationala, fara excluderea uneia sau alteia dintre cele doua tipuri de produse. Foarte important este insa sa sustinem posibilitatea de obtinere,de prezentare si de asigurare in optiunea consumatorului pentru fiecare dintre ele in mod egal, pe cat posibil.

Pentru ca lui Adam nu i s-a oferit sansa de a alege vreun fruct anume si atunci a muscat doar din ce i s-a oferit, dar cel putin marul sau era cel mai autentic si natural produs.

[coloana]

Lucian Luca

cercetator la Institutul de Economie Agrara (IEA) al Academiei Romane si expert afiliat la CRPE

Lucian Luca

Ferme mari sau ferme mici?

Pe care le preferam si de ce? Prima dificultate in incercarea de a raspunde cu argumente la intrebarea de mai sus consta in definirea fermei mari si a celei mici. Recensamantul agricol (realizat in Romania in 2002) inregistreaza pe toti detinatorii de teren agricol si/sau animale, de la gospodariile cu mai putin de un hectar pana la exploatatiile uriase de mii de hectare. Astfel, in Romania au fost inregistrate 4,48 milioane exploatatii, din care numai 22,6 mii cu personalitate juridica. Anchetele structurale (realizate in Romania in 2005 si 2007) urmeaza aceeasi metodologie, dar colecteaza datele pe baza unui esantion reprezentativ. Conform acestora, numarul exploatatiilor a scazut in ultima perioada: in 2007 erau 3,93 milioane exploatatii.

Clasificarea fermelor dupa terenul detinut este simpla si relevanta, dar poate fi inselatoare in cazul exploatatiilor intensive (de exemplu, cele care cultiva legume, sau cele care cresc pasari). O unitate de masura care asigura comparabilitatea la nivelul intregului spatiu european (al UE), intre toate tipurile de ferme, este Unitatea de Dimensiune Europeana (UDE). Aceasta masoara capacitatea exploatatiei de a produce valoare adaugata, deci este un indicator al marimii economice. De exemplu, o exploatatie (tipica) de 3,2 ha, din care 1 ha pasune si 2 ha teren arabil (cultivat preponderent cu grau si porumb), care detine si o vaca, sase porci si 30 de gaini, are o dimensiune economica de 2,1 UDE.

De ceva vreme e destul de raspandita in Romania sintagma „agricultura de subzistenta”. Definirea acestui tip de agricultura difera in functie de obiectivele pentru care e facuta o anumita clasificare. De exemplu, Eurostat considera ca toate exploatatiile de sub 1 UDE sunt de subzistenta. Astfel, conform anchetei din 2007, din cele 3,93 milioane de exploatatii romanesti doar 866 de mii au mai mult de 1 UDE. Adeseori, cand se ia in calcul forta unei agriculturi se analizeaza numai acest segment, al exploatatiilor de peste 1 UDE. Dimensiunea fizica medie a acestor exploatatii era in 2007 de 11 ha, fata de 3,5 ha media tuturor exploatatiilor inregistrate.

Pe de alta parte, exploatatiile agricole cu personalitate juridica (cu o suprafata medie de 275 ha), asimilate de obicei exploatatiilor mari, sunt specializate pe cereale, oleaginoase si plante tehnice, in cazul sectorului vegetal, si pe producerea de carne de porc si pasare, in cazul sectorului animal. Exploatatiile agricole individuale (cu o suprafata medie de 2,34 ha) nu sunt specializate, dar detin o pondere covarsitoare in productia de cartofi, tomate, lapte, dar si in cea de porumb si carne de porc.

Este clar ca aparitia fiecareia din categoriile de exploatatii amintite a avut o justificare solida in contextul economic si social al tranzitiei romanesti. Propun in tabelul urmator cateva avantaje si dezavantaje ale exploatatiilor de subzistenta si ale celor de tip industrial.

Exploatatii de subzistenta

Avantaje

-asigura o anumita protectie sociala pentru populatia afectata de dezindustrializarea economiei

-protejeaza resursele naturale agricole printr-o exploatare mai putin intensiva a terenului

-sunt mai putin vulnerabile la turbulentele pietelor agricole

Dezavantaje

-nu pot duce la cresterea bunastarii fermierilor

-sunt dependente de serviciile agricole ale detinatorilor de utilaje agricole

Exploatatii de tip industrial

Avantaje

-asigura oferta interna de alimente pentru mediul urban

-folosesc tehnologii cu productivitate ridicata

-fac din Romania un jucator important pe pietele agricole europene si internationale

Dezavantaje

-riscul degradarii terenurilor prin abuzul de ingrasaminte si pesticide

-induc o polarizare sociala in mediul rural

Daca este evident ca viitorul agriculturii romanesti nu poate fi cel al exploatatiilor de subzistenta, este sigur si ca prea putini isi doresc ca viitorul sa fie reprezentat preponderent de exploatatiile de tip industrial. Ramane sa gasim modalitatile de a incuraja dezvoltarea fermelor mijlocii, care au un caracter familial si comercial. Si care pot valorifica durabil resursele naturale ale agriculturii, ducand la cresterea bunastarii fermierilor si a vitalitatii spatiului rural. Deci, raspunsul meu la intrebarea initiala este: fermele mijlocii.

Tags:



34 de comentarii

  1. Nu stiu exact ce inseamna ferma mijlocie. Dar in Italia sunt o multime de producatori mici cu produse de export, specialitati care iau preturi destul de mari. Cel mai bine ar fi sa se omologheze cat mai multe produse ca specialitati. Si sa se incurajeze productia de export indiferent de marimea fermei. Deteriorarea terenurilor prin productia intensiva industrializata este cea mai mare greseala pe care o putem face.

  2. Stimati Domni,
    Subiectul este cat se poate de serios si important in aceiasi masura. cunosc destul de bine subiectul pentru ca ma incadrez intr-o anumita categorie de proprietar de ferma. Nu este nici de subzistenta insa nici industriala nu este.
    Cert este un lucru ca sunt intr-un moment de cumpana daca se poate spune asa. Din cauza unui complex de conditii agrometeorologice si conditii de piata sunt in al treilea an consecutiv de pierdere si din pacate nu mai pot sustine financiar acest proiect. Daca statul nu va lua decizia sprijinirii fermelor mijlocii si asta cat mai repede ma tem ca voi vinde tot si voi renunta.
    Nu este nevoie sa va spun cina va cumpara pamintul sau animalele pe care le detin pentru ca va imaginati si dumneavoastra. O solutie ar fi fost atragerea de fonduri insa cele structurale nu sunt pentru categoria pe care o reprezint.
    Fondurile europene sunt practic destinate fermelor industriale.
    Sa apelez la un credit bancar nu pot din cauza conditiilor inacceptabile asa ca …
    Pentru conformitate va pot spune ca am in proprietate 10 ha de teren arabil in Baragan, intr-o zona care are niste ramasite de infrastructura pentru irigatii insa nu pot fi utilizate din cauza distrugerilor.

  3. Cred ca e nevoie de o mai buna gestionare a activitatii micilor intreprinzatori. Cum? Asociatiile de producatori. Exista numeroase proiecte in aceasta directie. Dar din pacate, din punctul meu de vedere, sunt ineficiente. In primul rand ar trebui identificate principalele probleme cu care se confrunta micii producatori si in functie de acestea crearea unei asociatii care sa permita astfel implementarea unui sistem de management al calitatii care automat va duce si la eficientizarea activitatii producatorilor. Relatia e foarte simpla identificare nevoi – satisfacere nevoi. In prezent derulez un proiect in aceasta directie. Va stau la dispozitie cu datele adunate de mine in acest moment. Ma puteti contacta la adresa [email protected]

  4. agricultura eco nu inseamna aratura cu boul sau cum am vazut in transilvania, cu vaca …
    nu e loc pe piata numai pentru agricultura eco, trebuie sa avem si categorie competitiva la productivitate si cantitate, deci agricultura normala…
    pentru agricultura normala e nevoie de ferme mari, peste 200 ha
    pentru cea eco merg si ferme de 15-30 ha cu conditia sa nu se astept profit rapid
    dar oricum ar fi, fara investitii nu se poate produce mare lucru

  5. Valentin Fusea on

    sunt total de acord cu investitiile insa banii necesari sunt problema. Daca fondurile structurale nu sunt pentru noi astia de semi-subzistenta si creditele bancare sunt prohibitive inseamna ca investitiile trebuie facute cu banii de la ciorap. iar daca ciorapului i-a mai aparut o gaura in plus bugetul destinat investitiilor tinde spre zero.

  6. Modernizarea duce si la un trai mai bun, care duce si la comoditate, care duce si la lene/ indiferenta, care duce si la tendinta de a consuma lucruri nesanatoase fie ca sunt alimente, imagini sau idei!

  7. Tractorul e catre sfarsitul vietii , ca si agricultura industriala , ca si globalizarea . E dependent de combustibilii fosili care vor deveni din ce in ce mai scumpi in anii ce urmeaza . Era industriala si cu ea si agricultura industriala se apropie de sfarsit . Fermele mici , ecologice sint viitorul .

  8. Discutam aici bou sau tractor… cred ca solutia este undeva intre. In momentul de fata, politicile economice agricole finanteaza, pe langa societatile care practica agricultura intensiva si fermele de semisubzistenta. Aceste ferme presupun productia pe o scara mai mica a produselor, atata pt consumul propriu, cat si o cantitate rezonabila pentru piata de larg consum. In aceste situatii, trebuie sa mai luam un calcul un aspect. Tendinta puternica din ultimii ani a migratiei. si nu vb de migratia in alte tari (deloc neglijabila) ci si migratia de la sat la oras, in special a tinerilor care isi doresc o cariera in mediul urban si renunta la agricultura. acest fenomen intervine in capacitatea de prelucrare a produselor(prin scaderea fortei de munca). In conditiile in care la sate exista in urma acestui fenomen populatie imbatranita sau persoane cu nivel educational scazut, degeaba sustinem boul…ajungem la suprasolicitarea populatiei si la un proces agricol neprofitabil. necesitatea automatizarii partiale a procesului agricol pentru ajutarea acestora mi se pare important. La asta nu ma refer la eliminarea totala a practicilor traditionale, ci utilizarea pe o scara mai larga a unor utilaje care sa sprijine activitatea si sa ofere capacitatea agricultorului de a fi concurential (din anumite puncte de vedere) cu marii producatori. Astept contraargumente 🙂

  9. Eu cred ca exista o solutie de mijloc.
    In zona Timisorii deja a inceput sa functioneze, si chiar destul de bine, un nucleu de “economie alternativa” dupa un model francez.
    Este vorba de ASAT (asociatia pentru sustinerea agriculturii taranesti), iar sistemul este bazat pe relatia directa dintre producator si consumatori.
    Mai multe detalii gasiti la http://asat.ecosapiens.ro/despre/
    Atentie, http://www.asat.ro este o tentativa nefericita si nereusita de exploatare comerciala a ideii.

    • Multumesc “Flo” pentru corectitudinea informarii. Intr-adevar, informatii despre parteneriatul ASAT dintre consumatori si mici producatori locali se gasesc la adresa de blog indicata de tine (http://asat.ecosapiens.ro/despre/). Cat despre tentativa celor de la http://www.asat.ro, ma abtin de la orice fel de comentarii.

      Pentru orice fel de informatii despre demersul pe care l-am dezvoltat la Timisoara prin implicarea unor persoane de mare calitate umana (consumatori si producatori, 110 familii de consumatori in 2009) va stau cu drag la disopozitie la adresa [email protected].

      Mihaela Vetan
      Responsabil ASAT

  10. Eu as vedea multe firme (macar cele din mediul rural) care sa-si plateasca salariatii mai putin, dar sa le asigure produse alimentare. Cum? Prin stabilirea unor asociatii/colaborari cu populatia ocupata cu agricultura de subzistenta. E o idee. Pentru analiza ei, va las pe dvs sa judecati.

  11. Catre domnul Valentin Fusea.. spuneati ca nu exista fonduri pentru fermele de semisubzistenta. De fapt exista. Doar ca nu este in clasicul unei sume mari pe principiul rambursarii, ci o suma fixa de-a lungul mai multor ani si care se ofera ca urmare a unui plan de afaceri bine structurat pe ideea investitiilor clare in aceasta ferma. Vorbesc de masura PNDR 141.

  12. Pt Laur> exista in momentul de fata, grupuri de producatori, care au partial rolul pe care il doresti. Dar aici e o problema de conceptie.. atunci cand vorbesti de asocierea agricultorilor, pt multi are o conotatie comunista (rusine lor!) si astfel de putine ori sunt sprijiniti….

  13. Stiu ca exista grupuri de producatori, dar nu e exact la ce ma gandesc eu. De ex, un service auto, sa plateasca angajatilor, produse alimentare in valoare de 500 lei (preturi din supermarket) si sa scada salariul brut cu 500 lei. Pentru asta ar trebui sa caute managerul service-ului respectiv sa faca un contract cu unul sau mai multi omuleti din rural astfel incat sa le plateasca laptele, ouale, puii, purcelul, etc, la un pret (sau prin servicii) care sa convina ambelor parti.

  14. Inainte de toate ar trebui sa mearga spre eficientizare si extinderea suprafetelor cultivate. Cred ca s-ar putea realiza la nivel de comuna un birou de consultare care sa lucreze in sensul micsorarii costurilor de productie ( cultivarea unor parcele alaturate etc … ) / maximixare a recoltei / Schimbul in natura intre diferiti producatori din aceeasi comuna si asa mai departe.

  15. Iar merelor cu viermi le lipseste promovarea si spatii de comercializare moderne. ( spre exemplu langa un hipermarket sa fie un magazin cu produse locale gen legume lactate fructe oua … magazin ce are contract cu producatori locali )

  16. Pt. Laur.. mi-am dat seama ce ai vrut sa spui dupa ce am trimis comentariul, deci scuzele mele. dar oricum, acuma intervine si problema ca omul prefera banii, si in plus, cand exista mai multi angajati, cum determini cantitatea pt fiecare, in limita acelor bani? desi ideea este buna, din punct de vedere procedural mi se pare foarte dificil, si mai ales cu respectarea drepturilor omului de libera alegere. De altfel, consider ca o masura foarte buna ar fi contracte de exclusivitate intre aprozarerestauranteservicii de servire alimente cu grupurile de producatori. Sustin ideea de grupuri de producatori pt ca astfel se ofera posibilitatea achizitionarii principalelor legume si fructe, cu o calitate net superioara “merelor estetice”(vb peiorativ).. grupurile pot detine astfel in comun utilajele si sa planifice productia eficient si astfel se poate creste cantitatea de produse “traditionale” consumate pe piata si in plus se stimuleaza asocierea acestora…. e una dintre solutii… dar la o problema asa de complexa, se pot gasi multe solutii care prin complementaritate sa duca la obiectivul propus.

  17. Eu consider ca atit agricultura de tip industrial,cit si cea asa zisa de subsistenta,trebuie sustinute;prima pt.a concura in special pe piata externa,iar cea din urma pe piata interna.Pt. ca pe viitor sa avem o agricultura viabila,avem nevoie de investiti masive in special pt.irigatii,utilaje,specializarea producatorilor agricoli prin cursuri,etc.;bineinteles vorbim de implicarea statului(care deocamdata este inexistenta) care sa functioneze ca o veriga intre producator si piata,sa il indrume pe acesta sa foloseasca o agricultura cit mai ecologica,o agricultura durabila si integrata,sa sustina asocierea producatorilor de dimensiuni mai mici,sa sustina formarea de cooperative agricole locale,formate chiar de proprii producatori,care sa aiba ca si tinta prelucrarea si desfacerea produsului finit,acordarea de credite si asigurari in cazul pierderilor cauzate de fenomenele naturale.Cam asa functioneaza agricultura in Spania,tara unde momentan locuiesc.

  18. Pentru micii producatori exista o problema de desfacere a produselor. Spre exemplu, acum in Australia, dupa un model canadian, s-a inffintat un supermarket care distribuie produse doar de pe o arie de 50-100 km, de la ceapa si cartofi pana la carne si vin. Langa Perth si nu numai exista multe ferme mici care produc si vand gemuri, uleiuri, vin, carnati, cam tot ce gasiti prin supermarket, totul de pe ferma lor. Chiar daca au pretul mai scump decat in supermarket lumea cumpara pentru ca sunt gustoase, de calitate si frumos ambalate.

  19. Foarte interesante ideile, dar, ca sa ‘iesim din cutie’ ar trebui sa lasam deoparte dezbaterile economice, ‘strategiile’ cu privire la agricultura si tot felul de idei academice despre ce mancam. Hai sa recunoastem ca indiferent de strategii, dezbateri interminabile, idei care mai decare mai ‘originale’, alimentatia unui popor tine de traditie, cultura, civilizatie, istorie. Mi se pare penibil sa vorbim ore in sir sau sa scriem pagini intregi despre exploatatii moderne, tehnologii de ultima ora, etc, lucruri care ar ‘salva’ agricultura romaneasca si sa nu vorbim despre faptul ca mai exista foarte putini romani care respecta traditiile si un mod de alimentatie mai aproape de natural, in schimb foarte multi dintre frati dau navala in hipermarketuri , multumiti de gradul de umplere al caruciorului si nu de valoarea continutului. In plus, cate restaurante din Romania au un specific cu adevarat romanesc?!. Banuiesc ca turistii care viziteaza Romania nu prea ar avea chef sa manance ce mananca la ei acasa! Fara a fi un patriot habotnic, ma gandesc ca bucataria traditionala romaneasca are destule ‘ispite’ pentru gurmanzii amatori. Iata ce face si mass media pentru a ‘incuraja’ agricultura si traditia romaneasca:
    -‘siguranta alimentara’ : ‘consumati lapte din comert pentru ca cel de la taran contine bacterii si riscati sa va imbolnaviti’-idem pentru oua si carne-o batrana care vinde lapte pe marginea drumului este un terorist care atenteaza la siguranta alimentara, iar daca niste copii se imbolnavesc intr-o scoala sau in tabara din cauza produselor ‘sigure’ oferite de sistem….’ asta e…se mai intampla’ !!!
    -bascalia traditiei: de sarbatori romanii au in obicei sa manance bine si sa petreaca in familie cu cozonaci, sarmale, piftie, tuica fiarta, vin fiert, chiar mult hulita fasole cu afumatura, facem hore, strigam, ne ametim…asta e romanul si nu inteleg de ce trebuie sa ne fie rusine cu asta!!! Aceste lucruri sunt prezentate de multe ori de media ca fiind imorale, desantate si nepotrivite cu noul ‘statut European’ al romanului. Pe bune, ce ar trebui sa facem de Ziua Nationala sau de Craciun…sa stam la costum sa mancam eventual pizza sau ‘sushi’ sa bem un ‘Martini’ dupa care sa ne retragem in mod organizat pe la casele noastre!?
    -lipsa de interes sau evitarea informarii corecte-nu am vazut pana acum dezbateri serioase cu privire la alimentatia naturala in special pentru copii: ce si cum ar trebui sa manance, ce ar trebui sa faca parintii, bunicii, scoala! In schimb se bate apa’n piua pe exploatatii moderne, industrie si tehnologie, aderarea la principiile comunitare in domeniu…bla, bla, bla. Chiar nu se gandeste nimeni ca nu avem nici o sansa concurand cu agricultura conventionala din alte tari ‘dezvoltate’. In primul rand nu putem recupera rapid ceea ce fac ei de cateva zeci de ani si ceea ce este mai important, produsele noastre vor fi la fel de fade precum ale lor.
    Iata ce facem si noi pentru a ‘scoate’ agricultura din impas:
    -mergem la hypermarket , umplem cosul cu de toate pe motiv ca nu avem timp sa umblam prin cateva piete sau magazine neaose pentru a gasi ce trebuie. Micile magazine de cartier, bacaniile in care se mai puteau strecura ceva produse naturale, au disparut
    -cumparam semipreparate sau ‘materie prima’ facil de preparat pe motiv ca nu avem timp sa gatim sau nu mai stim
    -preferam sa trimitem copiii la scoala cu bani de buzunar in loc sa le pregatim ceva sanatos de acasa
    -serbam ziua copilului la fast food, ii vopsim pe fata si le punem coifuri in cap(cel putin penibil dupa mine!) in loc sa facem un cozonac ,niste prajituri sis a nu ‘externalizam’ acesta sarbatoare. Ganditi-va ca peste ani o sa faca si ei la fel si o sa fie clientii fideli ai ‘sistemului
    -ne hranim copiii cu piept de pui din comert, cartofi pai, ketchup, ‘cereale’ la cutie, pangasius, dorada, cremwursti etc….Am uitat de laptele de la vaca, de un iaurt facut in casa, de un rasol, de o tocanita, un crap, un salau.Intrebare: ce credeti ca o sa prefere acesti copii cand vor deveni adulti…cumva o pastrama de oaia sau o plachie,un bors, o mamaliga cu branza? Acesti copii nu mai stiu sa mestece iar gusturile le sunt atrofiate. Cu ajutorul nostru…parinti iubitori care trebuie sa puna pe masa ‘abundenta’ capitalista dupa care am ravnit 50 de ani!!!

    IATA DOMNILOR CE FACE ROMANUL PENTRU A SUSTINE SI A AJUTA AGRICULTURA

    • O sa fac pe avocatul diavolului, desi nu sunt in totalitate de partea punctelor de vedere pe care le voi sustine, insa toata lumea trage intr-o singura directie 🙂
      1. “Industrializarea” ofera confort. O sa sustin ca procurarea unei hrane naturale ocupa cel putin o ora pe zi: alergat la piata, diversi mici producatori, samd. Mancarea nu rezista bine in timp. Aceeasi cantitate de calorii (pentru o saptamana sau doua) poate fi procurata in 10 minute la hipermarket.
      2. Exista si o problema a igienei. N-as cumpara lapte de la baba de pe marginea drumului daca n-are un certificat veterinar. Sau daca, macar, nu vad vaca producatoare. Tin minte ca-s o gramada de bolesnite care pot afecta bovinele, mai ales daca-s crescute de o femeie in varsta, fara ajutor.
      3. Revenind la confort… omul tinde sa aleaga confortul de scurta durata in dauna eventualelor beneficii de lunga durata…. vezi fastfood, cremvursti, etc

  20. Cateva opinii:
    1. Romanul are inca o problema de incredere: nu se baga in asociatii de producatori pentru ca ii aduc aminte de CAP-uri.
    2. Romanul nu este obisnuit sa plateasca pentru servicii: “Hai sa facem o asociatie, te ocupi tu de gestionarea asociatiei, dar de ce sa te platesc pentru asta ? Decit sa iti sau tie bani, mai bine nu fac nimic”
    3. Romania nu este (inca) o tara in care sa te poti baza pe ceva: Presupun ca face cineva un supermarket care aduna produse de pe o raza de 50-100km. Oare producatorii pot sa asigure o constanta a produselor ? Ma refer la calitate, timp, volum.
    4. Marile magazine: Oare marile magazine doresc sa integreze/promoveze produsele romanesti sau sa le elimine ?
    5. Consumatorul: Consumatorul apreciaza produsele romanesti ? Sau vrea ceva din “import” sau “refuzat la export” ?
    6. Parteneriat: Este oare consumatorul roman pregatit sa vada in producator un partener ? Si este gata consumatorul roman sa faca ceva astfel incat sa sustina producatorul roman ?

  21. In Europa e supraproductie agricola. Din cauza asta dezvoltarea agriculturii cred ca e o problema. Trebe ales dusmanii si prietenii.
    Am citit pe wikipedia despre agricultura Chinei. Desi au multa forta de munca, din motive strategice fermierii au obligatia sa cultive cereale. Deci ar fi o piata pentru fructe, legume. Si Romania are multa forta de munca, la fix pentru legumicultura, fructe. Poate ar fi posibil un parteneriat chiar la nivel mare pentru o piata cum ar fi a Chinei. In pomicultura pot lucra si cei batrani.

  22. 1. in prima faza as spune ca este relativ simplu catre ce tip de agricultura sa optam…cum exista o turcia, olanda, altele care produc industrial produse agricole in ambalaje frumoase, DAR nesanatoase si fara gust, cred ca ar trebui sa mergem sa producem specialitati agricole sanatoase si cu gust.. altfel nu cred ca putem concura cu acetse tari.

    2. desi in prima faza spuneam ca este simplu, in faza a doua o sa spun ca este practic imposibil. Daca faza de productie o poate realiza fermierul (cu destul de multe greutati), exista faza de distributie, transport, marketing, eventual pentru a atinge piete externe, pe care fermierul nu poate realiza. Aici ar trebui sa se implice statul roman, DAR statul roman nu vrea acest lucru, pentru ca: prefera ca aproximativ 40% din populatia tarii (cei de la tara) sa ramana la pragul subzistentei pentru a putea cumpara voturi cu 1Kg de faina; poate pentru ca printre cei care fac parte din structurile statului sunt oameni care fac import de produse in tarile enumerate la punctul 1 si le vand pe piata romeneasca, etc

  23. parerea mea, hac: cred ca este loc si trebuie dezvoltate ambele tipuri de exploatatii agricole, si cele mari comerciale dar si cele mici care sa ofere produse naturale, traditionale. Cele mari acopera cererea de alimente a marilor aglomerari urbane unde oamenii deja nu au timp sa mearga la ferme si sa-si achizitioneze direct de la producator si oricum sunt prea multi ca fie hraniti din agricultura traditionala sau organica. Fermele mici ( dimensiunea difera in functie de cultura) daca sunt modernizate pot acoperi anumite nise. Oricat mi-ar place branza de buduf mi-e imposibil sa o cumpar de la tarabe de pe marginea drumului pline de praf si muste sau din galeti dubioase cu noroi pe ele, etc. Cred ca si fermele traditionale trebuie sa respecte normele de igiena si sa aiba un minim de mecanizare altfel nu sunt rentabile . Daca avem productie aceptabila din punct de vedere sanitar si sanitar veterinar atunci cred ca ar fi necesara o promovare a lor. In Spania, unul din produse traditionale este jamon, ei bine la orice colt de strada gasesti un magazin care desface jamon in toate felurile : pentru acasa, sandviciuri etc. la fel in Italia : pizza etc. In Romania inca n-am vazut un snack bar unde sa gasesti un bulz sau sarmalute cu mamaliguta, adica ceva specific romanesc care sa fie comercializat peste tot cu o campanie de promovare adecvata…Asta mi-ar place sa vad : bulz cu branza de burduf fierbinte servit pe strada asa cum gasim acum shaorma sau chebab sau pizza….sau kurtos kalacs..

  24. Trebuie sa gandim practic.. Adica sprijinirea “taranilor” prin utilaje , echipamente si instalatii de irigare sunt necesare. NU vorbesc de indistrializarea completa a procesului, ci imbinarea traditionalului cu inovarea actuala. Revin la ideea ca la sate exista tendinta de imbatranire a populatiei, precum si scaderea nivelului educational pe acesta prin migratia tinerilor cu educatie. Astfel forta de munca va f mai ocupata cu productia, devenind suprasolicitata si neproductiva. Inca un aspect foarte important legat de ceea ce am mai mentionat de fapt…. schimbarile climatice evidente ne fac neajutorati… productia medie a Romaniei in ceea ce priveste agricultura e de multe ori de o calitate ingrijoratoare datorita perioadelor de seceta si ploi. Si in plus, de multe ori populatia de la sate (datorita caracteristicilor enumerate mai sus) nu intelege importanta asigurarii plantatiilor ceea ce va duce la un recul major pentru acesta in cazul distrugerii recoltelor. Nu spun ca nu sunt exemple care sa ma contrazica, eu vb de o medie. Si o populatie suprasolicitata de mediul productiv, nu are capacitatea de distributie si marketing necesare promovarii,
    Si aici, fara masini care sa aiba capacitatea de a transporta materia prima, marfa perisabila, aceasta va avea calitate inferioara si greu vandabila… ceea ce se numeste in fond pierdere. Pentru ca daca stam sa transportam in mod traditional cu caruta si calul…. Si ca sa trecem limitele “cutiei” pentru asta e vitala dezvoltarea infrastructurii de transport. Fiecare legata intre ele.

    Am mai vazut o idee, respingerea din start a politicilor europene pt ca sunt comunitare… asta din punctul meu de vedere e o prostie. asa cum se respinge orice are legatura cu comunismul pt k a dus unde a dus. de fapt, nu ideologie e proasta (orice ideologie, pt ca fiecare sustine progresul), ci implementarea ei.
    Inteligenta unui sistem politic consta in a prelua elementele bune.. sprijinirea fermelor de semisubzistenta mie mi se pare chiar foarte buna, precum si sprijinirea asocierii lor (respinsa ideologic de multe ori pt k e idee comunista – CAP). Trabuie sa invatam de la ei ceea ce lor le-a luat atatia ani, sa adaptam situatiei noastre… si apoi sa implementam si nu sa respingem din start boul sau tractorul, marul cu viermi sau marul estetic, politica nationala vs politica europeana…. trebuie sa le imbinam, sa le adaptam… putem face si mere sanatoase si destul de frumoase (ingrijire si irigate destul), sa folosim utilajele pentru a ne usura munca si sisteme de irigare care sa ne fereasca de seceta… sa sustinem fermele care au capacitatea de a-si depasi nivelul de subzistenta si care sa ofere produse bio de calitate.

    Fiecare asteptam ca statul sa faca… dar de ce sa nu ne implicam noi mai mult? sa ii spunem statului ce vrem… Intr-adevar, dezvoltarea infrastructurii e de datoria si capacitatea lui, sa faca programe care sa sustina traditionalul e de competenta lui… Dar oare noi nu putem face mai mult decat o polemica pe tema asta?
    Oare nu putem sustine voluntariatul din domeniu?
    Oare nu putem sa votam petitiile ce vor reformarea sistemului din supermarketuri???
    si atunci…. oare de datoria cui este?

  25. Ferma mica este condamnata. Si cea mijlocie. Singura lor sansa de supravietuire este asocierea. Fermele mici si mijlocii din vest sunt doar teoretic independente, ele functioneaza in raport cu diverse forme de asociere care le asigura desfacerea si constituie interfata cu autoritatile,pe de alta parte organizeaza productia. Sa nu ne facem iluzii. Un individ fie si cu 20-30 hectare nu are nicio sansa sa obtina fonduri din subventii, sa faca si marketing etc, etc. etc. si sa se mai ocupe si de productie. In Italia mai toate fermele sunt membre ale unei cooperative.

  26. Este perfect adevarat ce spune comentariul de mai sus.Toate astea le-am avut odata si au fost distruse,pe motivul ca au fost facute de comunisti,ei bine acum o sa ajungem sa refacem ce am stricat;nu ar fi fost mai usor sa intretinem acele CAP-uri?,care la ora actuala functioneaza perfect in cele mai dezvoltate agriculturi europene???!

Reply To ion Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger