Boom-ul parfumurilor contrafăcute ameninţă sănătatea şi siguranţa Europei

1

Grupurile de crimă organizată care folosesc o rută din China spre România cu trecere prin Turcia împânzesc piaţa europeană cu parfumuri contrafăcute, ameninţând sănătatea consumatorilor şi finanţând gangsteri. Europenii folosesc sute de mii de parfumuri contrafăcute fără să le cunoască riscurile asupra sănătăţii. Reţelele de crimă organizată câştigă zeci de milioane de euro din această afacere, pedepsele penale fiind mult mai mici decât în cazul traficului de droguri şi al celui de carne vie. Lipsa de atitudine a reprezentanţilor brandurilor de lux face ca produsele contrafăcute să intre legal pe piaţa UE, deşi sunt depistate de vameşi.

 

perfume 4 perfumes at Giurgiu border

Foto: Adrian Mogos

 

 

de Adrian Mogoş (Articol publicat sub licenţă Creative Commons pe TheBlackSea.eu)

Traducere realizată de TOTB.ro

 

O zi însorită de iulie în staţiunea Saturn de la Marea Neagră. Beau bere pe balconul unui restaurant, unde mă abordează un bărbat grizonat, pe la 30 şi ceva de ani, îmbrăcat într-un tricou alb, cu o desagă în mână. “Vrei Chanel Five?”, mă întreabă. Curiozitatea profesională mă îndeamnă să aflu ce are de oferit acest vânzător ambulant. “Ia arată-mi ce ai”, îi spun. Vânzătorul inspectează bulevardul aglomerat din apropiere, unde patrulează poliţiştii. Managerul restaurantului e cu ochii pe el. Un pic temător, caută în desaga albă. După câteva secunde, îmi spune că nu are ‘Chanel Five’, dar că îmi poate oferi parfumuri de la Christian Dior şi Paco Rabanne cu 25 de euro. “Nu-mi pot alege brandurile de unde le iau”, îmi spune, un pic dezamăgit de el. “Le iau dintr-o grămadă.”

Acest vânzător ambulant e ultima verigă dintr-un lanţ care începe în China, face o escală în Dubai şi se termină pe malurile Uniunii Europene. Îşi cumpără marfa de la un intermediar care, la rândul său, cumpără parfumurile de la un distribuitor ce aduce produsele în România prin Portul Constanţa. Portul asigură trecerea a mii de containere în fiecare zi, dintre care doar câteva zeci sunt inspectate de vameşi şi de poliţia de frontieră. Niciunul din aceste branduri nu sunt adevărate.

Potopul cu produse contrafăcute

O sirenă puternică se aude pe fundalul unui echipament de tractare care mută un container de 20 de tone de pe o platformă de depozitare în spatele unui autocamion. Printre utilajele grele şi în zgomotul macaralelor mişună agenţii de control de la graniţă. Unii sunt îmbrăcaţi în civil, alţii sunt înarmaţi. Briza aspră a mării, împreună cu huruitul autocamioanelor şi al maşinăriilor de încărcat, crează atmosfera unei fabrici în aer liber. Ofiţeri în uniforme albastre pe care abia se citeşte ‘VAMĂ’ fotografiază containerele, verifică actele şi taie panglicile de siguranţă cu cutter-e pentru a verifica conţinutul. Suntem în Portul Constanţa Sud-Agigea, unde vehiculele transportă containerele din zona liberă până la sediul unei companii de brokeraj vamal, care completează actele necesare importului de marfă în România. Containerele sunt inspectate apoi de o echipă mixtă formată din vameşi şi poliţişti de frontieră, asistaţi de o divizie de crimă organizată. După care sunt scanate de o maşinărie. Dacă unele dintre ele prezintă suspiciuni, vameşii şi poliţiştii de frontieră le deschid şi verifică fiecare articol dinăuntru, un proces care poate dura o zi întreagă. Dacă se găsesc produse contrafăcute în timpul inspecţiei, acestea sunt confiscate de Vamă şi se deschide o urmărire penală.

Personalul de securitate e foarte atent la importurile din regiuni cu grad mare de risc ca Asia de Sud-Est, China, Thailanda şi Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, doar o mică parte din containere sunt supuse unei inspecţii riguroase. Potrivit Poliţiei de Frontieră, apogeul cosmeticelor contrafăcute a fost atins în 2008, când numărul capturilor a ajuns la 433.000 de parfumuri, cu circa 1000% mai mult decât în 2007. Cele mai multe parfumuri contrafăcute sunt asociate cu Versace, Chanel, Prada, Gucci, Bvlgari, Boss, Thierry Muglier, Dior, Nina Ricci şi Givenchy datorită valorii lor ridicate pe piaţă. Majoritatea falsurilor vin din China, Turcia, Hong Kong şi Emiratele Arabe Unite, însă ruta spre Europa e fie pe uscat, din Turcia în Bulgaria şi România, fie pe mare, din China în România, transformând statul din Estul UE într-o ţintă pentru traficul cu cosmetice contrafăcute.

28 de zile mai târziu

Am urmărit un caz recent pentru a vedea cum funcţionează acest sistem. La 31 august 2012, o echipă mixtă de inspectori vamali şi agenţi ai Pazei de Coastă au descoperit 2.000 de sticle cu apă de toaletă într-un container. Toate produsele purtau numele a variate branduri premium de parfumuri. Importatorul era Good Price Diverscom SRL, o companie românească înfiinţată 28 de zile mai târziu care avea o linie de producţie în retail-ul cu produse domestice. Compania şi-a înregistrat sediul într-un sătuc din afara Bucureştiului, singurul proprietar şi manager fiind Galina Zubco. Născut în 1957 în Republica Moldova, femeia avea cetăţenie română şi moldovenească. Zubco mi-a confirmat că apa de toaletă fusese comandată online de la o companie din China, dar susţine că nu erau branduite la acea vreme. Ea spune că produsele au fost confiscate în urma unui pont oferit de un ‘informator anonim’ Gardei Financiare. Dar, adaugă ea, procurorii nu au început o investigaţie penală pentru că proprietarii brandurilor nu au suferit prejudicii.

După ce cosmeticele suspecte sunt confiscate de autorităţi, proprietarul mărcii înregistrate, cum ar fi Chanel sau Versace, este anunţat de Vamă şi de Poliţia de Frontieră pentru a lua măsuri. Proprietarul mărcii înregistrate sau reprezentanţii companiei decid apoi dacă produsele sunt contrafăcute şi dacă e nevoie să ia măsuri suplimentare. Reprezentanţii brandurilor anunţă autorităţile române cu privire la decizia lor. De obicei, poliţia distruge aceste produse la cererea deţinătorilor brandurilor, dar sunt şi cazuri în care proprietarii decid că astfel de infracţiuni nu le încalcă grav drepturile de proprietate. În aceste cazuri, parfumurile pot fi returnate importatorului. În ceea ce priveşte compania lui Zubco, ea susţine că deţinătorii brandurilor produselor contrafăcute nu i-au spus niciodată că acestea ar fi false. Dacă reprezentanţii mărcilor înregistrate nu se plâng, autorităţile statului nu au puterea să intervină în plasarea pe piaţa liberă a cosmeticelor posibil ilegale şi cu potenţial de risc, vândute ca articole de lux. Prin urmare, parfumurile contrafăcute ajung pe străzi, la consumatori.

“Fie reprezentanţii deţinătorilor de branduri nu răspund la solicitările noastre, fie cantitatea capturată este prea mică şi, din cauza crizei financiare, ei aleg să realizeze o analiză a produselor pentru că ar costa mult”, spune comisarul-şef Gabriel Calimente, specialist în drepturile de proprietate intelectuală în cadrul Pazei de Coastă din România.

Depozitul în care se află parfumurile şi cosmeticele contrafăcute confiscate din Portul Constanţa Sud-Agigea este un hangar cât patru etaje. Înăuntru, cutiile mari cu produse contrafăcute stau ferecate cu lacăte pe platforme uriaşe de metal. Pe cuti se poate citi ‘Certier’ în loc de Cartier sau ‘Chonel’ în loc de Chanel. Eduard Gheorghe îşi poartă şmecher ochelarii de soare pe frunte în timp ce se plimbă printre cutiile mari. Nimeni nu-şi poate da seama că el este unul dintre cei 70 de agenţi vamali din Constanţa Sud-Agigea, decât dacă vede micul log de pe mâneca braţului său stâng. “Există două tipuri de parfumuri cotrafăcute”, spune el. “Cele care au design identic cu cel al brandurior cunoscute şi cele cu nume şi logo-uri în care doar una dintre litere diferă de original.” Când parfumurile ‘adevărate’ urmează să intre în ţară, deţinătorii brandurilor anunţă punctele vamale înainte de sosirea transportului, ofering detalii despre containtere. Dacă apar loturi neanunţat de Chanel sau Paco Rabanne, vameşii şi poliţiştii de frontieră le confiscă. Potrivit Biroului Vamal Constanţa Sud-Agigea, numărul capturilor de produse contrafăcute creşte în fiecare an. Cea mai mare captură dintr-un singur transport a avut loc în decembrie 2012, având o valoare de 1,4 milioane de euro.

Vame copleşite

Terminalul de containtere din Constanţa Sud (TCCS) este cunoscut ca fiind “stat în stat”, angajaţii fiind echipaţi cu arme mortale aflate la vedere. Vameşii şi poliţiştii de frontieră nu au voie să pătrundă în zona în care sunt descărcate containerele de pe vase. În cazul în care fac asta, inspecţia lor trebuie anunţată dinainte. TCCS este o companie înfiinţată în decembrie 2003, având o firmă-mamă off-shore în Insulele Virgine Britanice: DP World Gold Port Limited. Compania deţine terminalul din portul Constanţa Sud-Agigea, care operează din aprilie 2004. La sfârşitul lui 2003, guvernul român a organizat o licitaţie publică pentru închirierea terminalului pe o durată de 20 de ani. Licitaţia a fost câştigată de TCCS, înfiinţată cu câteva zile înainte de licitaţie. Compania era deţinută la acea vreme de către Autoritatea Portuară din Dubai, una dintre cele mai mari companii de stat din Dubai. În prezent, terminalul are capacitatea de a stoca 1,3 milioane de containere standard, planul fiind să găzduiască 3,5 milioane. Capacitatea îi copleşeşte pe cei 40 de agnţi vamali care lucrează în portul Constanţa Sud-Agigea. Din cauza personalului insuficient şi a dotărilor slabe, nu e de mirare că sute de containere cu parfumuri contrafăcute ajung în Uniunea Europeană prin intermediul acestui terminal. În medie, valoarea parfumurilor contrafăcute dintr-un singur container, care este de dimensiunea unui autocamion, este cuprinsă între unul şi trei milioane de euro.

Refractari la reacţie

Organizaţiile oficiale plătite să depisteze bunurile contrafăcute au refuzat să vorbească despre acest boom în materie de cosmetice contrafăcute, care le ameninţă statutul şi îi induce în eroare pe consumatori. Reţeaua Europeană Împotriva Contrafacerii (React) este o organizaţie non-profit din Olanda. Are peste 20 de ani de experienţă în sfera contrafacerii şi 190 de membri în mai multe domenii, cum ar fi cosmeticele, tutunul şi produsele farmaceutice. React organizează descinderi şi se ocupă de formalităţile legale în aproape toate ţările europene. Când am solicitat informaţii despre parfumurile contrafăcute, un reprezentant React de la sediul central a refuzat să comenteze şi m-a redirecţionat spre un avocat din România. Gabriel Turcu este un avocat care îi reprezintă pe cei mai mulţi producători de parfumuri din România, el fiind persoana contactată de autorităţi atunci când drepturile de proprietate din industria parfumurilor sunt încălcate. Iniţial, a acceptat să discute despre parfumuri contrafăcute şi piaţa neagră, însă în cele din urmă s-a răzgândit. Oficialii React din China şi Turcia au refuzat, la rândul lor, să răspundă solicitărilor.

Când le-am întrebat despre piaţa neagră şi depre combaterea contrafacerii parfumurilor, companiile producătoare de parfumuri au avut reacţii contradictorii. Prntre cele care au comentat s-a numărat Chanel şi Procter & Gamble Prestige şi producătorul Dolce & Gabbana şi Escada. Versace şi-a exprimat regretele şi a refuzat să vorbească. Prada, Hugo Boss, Gucci şi Bvlgari nu au răspuns deloc. Un reprezentant din partea Chanel a spus că, în Europa, contrafacerea parfumurilor reprezintă o afacere de două miliarde de euro anual, ceea ce duce la pierderea a 100.000 de locuri de muncă şi a banilor care ar fi fost obţinuţi print taxe şi impozite. Oficialul Chanel a mai subliniat că, în ultimii ani, sistemul legal francez a fost consolidat, în urma unei ample campanii de conştientizare derulate de industria produselor de lux. În Franţa, orice persoană care produce, importă şi distribuie produse contrafăcute riscă între doi şi trei ani de închisoare şi o amendă între 150.000 şi 300.000 de euro. Chanel a fost una dintre primele companii care a creat o structură internă care să lupte împotriva acestui fenomen şi împotriva re-comercializării pe pieţe paralele, inclusiv a vânzării de produse furate.

Conform declaraţiilor Procter & Gamble Prestige, compania este “riguros disciplinată” în materie de măsuri luate ca produsele sale să nu fie disponibile decât prin distribuitori autorizaţi. “Am stabilit relaţii de lucru cu Poliţia Vamală şi de Frontieră a României, care se descurcă foarte bine,” arată declaraţia companiei. “Aceasta (n.r. – contrafacarea) este o problemă a industriei, însă noi o tratăm cu maxima seriozitate.”

Victime în rândul copiilor

Printre victimele calităţii îndoielnice ale parfumurilor contrafăcute se numără copiii. În 2011, trei fete din Baia Mare, cu vârste între 12 şi 13 ani, au ajuns la terapie intensivă după ce şi-au pulverizat pe piele un parfum cu aromă de liliac, despre care se presupune că ar fi produs în China. Fetele au manifestat simptome de greaţă şi ameţeală – unul dintre sutele de cazuri înregistrate anual de pe urma efectelor dăunătoare ale cosmeticelor de proastă calitate.

“Produsele contrafăcute sunt foarte toxice,” spune comisarul-adjunct Aurel Dobre, din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, specializat în drepturi de proprietate. “Riscurile pentru sănătate sunt foarte mari. Cel care produce parfumul contrafăcut vrea să păstreze costurile scăzute. Dacă un parfum original costă 250 de lei (57 de euro), un brand asemănător, dar contrafăcut, costă 50 de lei (11 euro). Produsul contrafăcut e cumpărat dintr-un depozit ilegal, la o treime din preţul la care e vândut pe stradă.”

Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) recunoaşte că avem de-a face cu un fenomen al cosmeticelor contrafăcute. Din 100 de producători, importatori, distribuitori şi vânzători de cosmetice monitorizaţi, s-au depistat nereguli în peste 65% din cazuri. Între 2007 şi 2013, inspectorii ANPC au aplicat aproape 3.500 de amenzi, însumând circa 1,9 milioane de euro. În fiecare an, asociaţia primeşte 260 de plângeri referitoare la comestice – aproape una pe zi.

Această arie a pirateriei şi contrafacerii a fost catalogată de către Comisia Europeană drept problemă de maxima importanţă, determinând Biroul Procurorului General al României din cadrul Curţii Supreme de Justiţie să înfiinţeze în februarie 2006 un grup de lucru pentru combaterea acestui tip de trafic. Monica Pop, unul dintre procurorii acestui department din cadrul Biroului Procurorului General, spune că România este una dintre ţările Uniunii Europene care a adoptat o legislaţie foarte severă în această sferă de activitate. Totodată, spune ea, odată ce mare parte a infracţionalităţii s-a mutat pe internet, investigaţiile procurorilor au căpătat un grad şi mai mare de complexitate. “Comerţul electronic cu parfumuri contrafăcute a explodat,” adaugă comisarul-adjunct Aurel Dobre.

Rata ascendentă a vânzării online şi în magazine a parfumurilor contrafăcute a atras şi atenţia Europol. Atât Europol şi Interpol avertizează că vânzarea produselor contrafăcute este o sursă importantă de venit pentru reţelele crimei organizate şi pentru finanţarea terorismului. Acest lucru se explică prin faptul că infracţiunile legate de drepturi de proprietate sunt adesea percepute ca fiind mai puţin periculoase decât traficul de droguri sau de arme – o percepţie pe care mulţi gangsteri o exploatează în acest moment.

Unitatea pentru Crimă Organizată (OCTA) a făcut publice rapoarte care arată că cea mai importantă ţară de origine a parfumurilor, jucăriilor şi textilelor contrafăcute este China, unde sunt implicate grupări ale crimei organizate. Potrivit unui raport, marfa este adesea adusă prin zonele libere ale Emiratelor Arabe Unite, unde se pierde urma produselor false, cărora li se imprimă un nou logo, asemănător celui de pe articolele originale. De aceea, Europol afirmă că cele mai mari capturi de produse contrafăcute de la graniţele UE provin din Emirate.

Camorra – mafia napoletană şi ‘Ndrangheta – mafia calbreză, au legături cu mafia chineză, pentru a putea aduce în Europa asemenea produse. Majoritatea parfumurilor contrafăcute sunt vândute pe stradă de grupuri bine organizate. Multe dintre ele renunţă la traficul de droguri, pentru a se concentra pe comerţul cu parfumuri, pentru că publicul percepe aceste infracţiuni ca fiind mai puţin grave, iar profiturile sunt substanţiale şi pedepsele mai puţin aspre.

Corupţie via Turcia

Una dintre cele mai mari reţele de crimă organizată implicate în afacerile cu parfumuri contrafăcute a fost demascată de DIICOT în 2010, după un an de supraveghere. Reţeaua era condusă de trei cetăţeni turci stabiliţi în Belgia şi Olanda. Unii dintre cei 24 de membri erau deja condamnaţi, iar alţii aşteptau sentinţa judecătorească. Potrivit dosarului, capii reţelei foloseau angajaţi ai poliţiei de frontieră şi vameşi din România şi Bulgaria. Opt vagoane de parfumuri contrafăcute din China şi Turcia au ajuns în Europa. În total, valoarea celor opt transporturi s-a ridicat la circa 35 de milioane de euro. Din cele opt transporturi, autorităţile române şi ungare au confiscat cinci şi au pus sub urmărire celelalte trei, pe ruta România-Belgia, pentru a da de urma beneficiarilor mărfurilor contrafăcute. Unii dintre membrii reţelei au primit 15 ani de închisoare. Au fost acuzaţi de corupţie, de iniţiere a unui grup de crimă organizată, de contrafacerea unor mărci, fals şi spălare de bani. Alţii încă aştepată sentinţa.

Pe durata investigaţiilor derulate de procurorii români, capul reţelei, Mustafa Avci, era deja pus sub acuzare în Germania pentru iniţierea unui grup de crimă organizată care făcea trafic de ţigări între China şi UE, prin Antwerp. În martie 2009, Mustafa Avci, cetăţean olandez stabilit în Belgia, Vahdet Alibeyogullari în Olanda şi Vedat Vurgun în România – toţi cetăţeni de origine turcă – au pus pe picioare o afacere prin care importau parfumuri contrafăcute din China şi Turcia, pe care le vindeau în Europa Occidentală.

Comanda pentru parfumuri contrafăcute era trimisă în China, la o firmă de la periferia oraşului Zhongshan, din apropierea Mării Chinei de Sud. Parfumurile contrafăcute erau încărcate pe vase într-un port nu departe de Hong Kong, cu destinaţia Constanţa Sud Agigea. Documentele de transport arătau că vasele transportau manechine de plastic. Sediul acestei afaceri era la Sibiu, oraş ales în 2007 Capitala Europeană a Culturii. Din reţea făcea parte şi un vameş român, care primea câte 3.500 de euro pentru fiecare încărcătură pe care nu o inspecta. Alţi 3.000 de euro erau destinaţi unui poliţist de frontieră de la graniţa România-Ungaria. Oficial, camioanele aduceau în România vase de toaletă din ceramică. Reţeaua se folosea, de asemenea, de companii fictive ca destinatari sau de companii de transport ale căror nume fuseseră folosite fără să fie înştiinţate.

Pentru a finanţa comenzile către China, reţeaua lui Avci aducea parfumuri contrafăcute din China cu camioanele. În fiecare săptămână, un camion pleca de la Istanbul şi trecea prin Burgas, unde reţeaua avea legături cu un poliţist de frontier la vama bulgară. Parfumurile intrau în România pe la punctul de trecere a frontierei de la Giurgiu – oraş de la Dunăre fondat în secolul 14 de neguţători genovezi şi controlat timp de secole de Imperiul Otoman -, după care porneau spre Sibiu.

Daniela Stanciu este poliţist de frontier la Giurgiu, parte dintr-o unitate dedicate crimei organizate transfrontaliere. Poliţia de Frontieră de la Giurgiu are în jurisdicţie graniţa naturală dintre România şi Bulgaria, întinsă pe 400 de kilometri de-a lungul Dunării. “Un transport ilegal nu conţine doar parfumuri contrafăcute,” spune ea. “De obicei, e vorba şi de alte produse contrafăcute, cum ar fi jucăriile sau textilele.” Cu toate acestea, spune ea, avocaţii deţinătorilor de drepturi de proprietate nu îi ajută să depisteze transporturile ilegale. Deşi parfumurile contrafăcute ar putea cauza pierderi financiare de partea deţinătorilor brandurilor, Stanciu spune că poliţia de frontieră “lucrează”, de fapt, pentru aceşti avocaţi.

Acest articol a apărut pe site-ul TheBlackSea.eu. Traducerea de faţă a fost realizată de TOTB.ro.


Un comentariu

  1. Ca si un om care lucreaza in Constanta Sud Agigea, si cat de cat cunoscator al procedurilor de lucru, pot afirma ca articolul este semi fondat, desi as putea sa comentez la fiecare paragraf in parte, nu o sa fac decat urmatoarele afirmatii : Constanta Sud nu este singurul port din UE; la nivel global, nici macar 5% din marfuri (a se citi containere / tiruri cu prelata) nu sunt supuse controlului fizic, pentru un control fizic de minim 5%, trebuie enorm de multe resurse.

Leave A Reply