Biserică versus arie naturală protejată: cazul Bucegi

26

“Nu vrem biserică pe Platoul Bucegi” – mesajul circulă de câteva zile în mediul virtual şi adună tot mai multe voci să-l susţină. Revolta a pornit de la o informaţie despre construirea unei biserici într-o zonă ce face parte dintr-o arie protejată, fără avize de construcţie. Iubitorii munţilor au reacţionat imediat, condamnând intenţia şi adunând semnături împotriva proiectului. Dincolo de atitudine, însă, este important de ştiut cum stau lucrurile, în realitate: deocamdată, proiectul este departe de faza de construcţie şi, dacă legislaţia va fi respectată până la capăt, nici nu va primi aprobările necesare. Rămâne de văzut dacă legea va fi şi respectată. Până acum, solicitările care au vizat autorităţile de mediu nu au fost aprobate.

 

Sfinx

de Camelia Jula

La începutul acestei săptămâni, a apărut informaţia potrivit căreia pe Platoul Bucegi, în Parcul Natural Bucegi, urmează să fie construită o biserică, al cărei loc de ridicare ar fi fost sfinţit pe 13 septembrie, dar că această construcţie nu ar avea avizele necesare şi, mai mult,  urmează a fi ridicată într-o arie protejată. Un val de comentarii şi întrebări s-a născut imediat după propagarea informaţiei şi aproape toată lumea a condamnat intenţia de construcţie într-o arie protejată, situată într-un renumit parc natural. Foarte rapid s-a născut şi o petiţie online împotriva construirii de biserici pe Platoul Bucegi. În numai trei zile, petiţia a strâns peste 11.000 de semnături (şi numărul este în continuă creştere). Totodată, a apărut şi pagina de Facebook dedicată petiţiei şi acţiunii. De îndată ce informaţia iniţială a apărut în media, Arhiepiscopia Bucureştilor a reacţionat, printr-un comunicat de presă publicat de agenţia de presă Basilica, în care a făcut publice avizele obţinute până în prezent, cu număr şi dată, instituţii emitente şi alte precizări.

Din datele prezentate de acest comunicat, precum şi dintr-o discuţie cu purtătorul de cuvânt al Patriahiei BOR, părintele Constantin Stoica, TOTB a aflat următoarele informaţii: că se doreşte, într-adevăr, ridicarea unui “lăcaş de cult”, “loc de rugăciune”, pe platoul respectiv (la peste 2.200 de metri altitudine), dar numai cu “respectarea tuturor normelor care vor fi impuse de autorităţi”. Până acum, Arhiepiscopia Bucureştilor (care se ocupă de proiect) a obţinut, în folosinţă gratuită, terenul pe care vrea să ridice lăcaşul de cult (o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi), din partea Consiliului Local al oraşului Buşteni, în 2012 (prin hotărârea nr. 3341/2012), precum şi avizul favorabil de construire nr. 3/martie 2014, din partea Consiliului Ştiinţific al Parcului Natural Bucegi. De asemenea, s-a întocmit un Plan Urbanistic Zonal (PUZ), care a fost înaintat spre aprobare Consiliului Judeţean Prahova.

“Acest PUZ va fi luat în discuţie probabil până la jumătatea anului viitor; absolut tot ce va impune decizia Consiliului Judeţean, din perspectiva prezervării regiunii, a regimului de construcţie, a normelor legale care vizează arii protejate, noi vom respecta. PUZ-ul va fi cu atât mai atent analizat de către autorităţi cu cât este vorba de o arie protejată”, ne-a declarat părintele Stoica. Dacă PUZ-ul respectiv va fi aprobat, ar urma etapa realizării proiectului pentru autorizarea construcţiei şi întocmirea documentaţiei tehnice pentru obţinerea autorizaţiei de construire, conform legislaţiei în vigoare. “Până când toate avizele necesare nu sunt obţinute, nu vom începe sub nicio formă construirea lăcaşului de cult”, a spus părintele Stoica.

 

Slujba religioasă de pe platou (foto: Basilica)

 

Purtătorul de cuvânt al Patriahiei a mai spus, în discuţia telefonică, faptul că, din perspectiva lor, lăcaşul de cult ar putea fi ecologic – din lemn sau poate chiar lut, “în funcţie de ce vor impune autorităţile, fiind vorba de o arie protejată”. Părintele Stoica mai susţine că în data de 13 septembrie nu s-a sfinţit locul de construire al viitoarei biserici, ci a avut loc o altă slujbă religioasă şi că a existat un cort amplasat pentru eveniment pe platou, dar că acesta a fost dat jos ulterior. La întrebarea de ce doreşte Biserica să ridice un lăcaş de cult exact acolo, pe Platoul Bucegi, într-un parc natural, care intră sub incidenţa legilor privind ariile protejate, părintele Stoica a răspuns: “Au cerut-o turiştii, este o necesitate. După cum ştiţi, acolo există şi crucea de pe Caraiman, crucea situată la cea mai mare înălţime din România, aşa că unii turişti simt nevoia de a avea un loc unde să se roage, să aprindă o lumânare”, a spus el.

Dar, cel puţin în mediul virtual, părerile turiştilor care ajung mai des sau mai rar în Bucegi arată exact contrariul: că nu se doreşte niciun fel de lăcaş de cult construit acolo. Cum Arhiepiscopia spune că a obţinut terenul de 3.000 de metri pătraţi în folosinţă gratuită de la Consiliul Local al oraşului Buşteni, am încercat să aflăm motivele pentru care autoritatea locală a făcut acest gest. Răspunsul Primăriei Buşteni a fost acesta: “Primăria Buşteni a atribuit o suprafaţă de teren de 3.000 mp în vederea construirii unui lăcaş de cult pe Platoul Bucegi ca urmare a solicitării Arhiepiscopiei Bucureştilor” (sublinierea autorului). Am întrebat Primăria dacă ar fi acordat terenul respectiv dacă era vorba de o construcţie de alt tip, nu de una cu caracter religios. Răspunsul primit este acesta: “Menţionăm că în apropierea locului unde în momentul de faţă se află un cort provizoriu există Refugiul Salvamont şi o construcţie aparţinând Ministerului Comunicaţiilor”.

Refugiile Salvamont sunt o necesitate în zonele montane, fie ele în parcuri naturale ori naţionale: ele reprezintă un punct de prim-ajutor indispensabil, un loc de adăpost, astfel că beneficiază de un statut special. La fel se pune problema şi în cazul construcţiilor destinate comunicaţiilor, care au un alt regim (de importanţă naţională). În plus, dacă astfel de construcţii există de multă vreme într-o zonă declarată arie protejată ulterior ridicării lor, ele nu sunt dărâmate. Un lăcaş de rugăciune nu deţine acelaşi statut precum un refugiu Salvamont sau o structură necesară comunicaţiilor, chiar dacă cei care intenţionează să o construiască spun că va fi dedicat eroilor neamului. Am dus discuţia mai departe, la Ministerul Mediului, încercând să aflăm ce avize au fost solicitate, până acum, autorităţilor de mediu, ce hotărâri s-au dat, ce tip de proiect este prevăzut pentru construcţia bisericii şi am primit o serie de precizări din partea Agenţiei pentru Protecţia Mediului Prahova, ca răspuns.

 

Mounumentul Eroilor-Caraiman

Monumentul Eroilor de pe Caraiman

 

Astfel, APM Prahova spune că a primit, în data de 16 septembrie 2013, o solicitare pentru emiterea acordului de mediu pentru proiectul “Construire lăcaş de cult (schit cu hramul “Schimbarea la faţă”) şi anexă”. Acest proiect prevede o investiţie pe terenul de 3.000 de metri pătraţi situaţi în extravilanul oraşului Buşteni, “în Parcul Natural Bucegi, pe platoul Bucegi, în zona de păşune-fâneaţă. Terenul este situat la 2.260 de metri altitudine, face parte din teritoriul administrativ al oraşului Buşteni, se învecinează pe toate laturile cu terenuri virane (păşune-fâneaţă) proprietate de stat în administrarea Primăriei Buşteni şi este lipsit de drum de acces şi utilităţi. Conform PUG (plan urbanistic general – n.a.) aprobat, zona este restricţionată pentru construire (sublinierea autorului), nu este inclusă în Zona cu potenţial turistic Valea Prahovei şi nu dispune de niciun fel de reglementări urbanistice aferente”. Suprafaţa construită la sol a schitului şi anexei “în regim de parter” va fi de aproximativ 170 de metri pătraţi, suprafaţa construită desfăşurată – cca. 170 metri pătraţi, iar restul suprafeţei ar urma să fie organizat, conform proiectului, pentru spaţii verzi şi amenajări conexe, se arată în răspunsul APM Prahova.

Proiectul a fost supus unei evaluări iniţiale; pentru că intră sub incidenţa art. 28 din OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, autoritatea competentă a emis o decizie, cu numărul 9883/26.09.2013, prin care s-a stabilit “necesitatea declanşării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi procedurii de evaluare adecvată”. Pentru această procedură au fost solicitate mai multe documente “aplicantului” (o hotărâre de Consiliu Local prin care terenul în cauză să fie introdus în intravilan, un memoriu de prezentare conform legii, dovada achitării tarifului aferent etapei respective), dar procedura nu a continuat, precizează APM Prahova, deoarece nu au fost depuse documentele solicitate.

Saga documentelor continuă: a existat o solicitare de emitere de aviz de mediu pentru un proiect care viza introducerea terenului (destinat construirii bisericii) în intravilan (denumirea completă – “PUZ introducere în intravilan cu schimbare de destinaţie în vederea construirii unui lăcaş de cult şi trecere în domeniul public cu schimbare de categorie de folosinţă teren în suprafaţă totală de 3.957 mp”); terenul în cauză este situat în extravilanul oraşului Buşteni şi în perimetrul unei arii naturale protejate, de interes naţional şi european (Parcul Natural Bucegi/Situl Natura 2000 RO SCI 0013 Bucegi). Solicitarea respectivă a fost depusă la APM Prahova cu numărul 5545/22.05.2014, adică în luna mai a acestui an. APM Prahova nu a aprobat solicitarea. Iată şi motivele (sublinierile aparţin autorului):

 

  • Terenul vizat pentru construcţia lăcaşului de rugăciune se află într-o zonă declarată “de management durabil” a Parcului Natural Bucegi, conform planului de management al ariei naturale protejate, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 187/2011. Conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, (aprobată prin Legea nr. 49/2011), art. 22, pct (9)-b), în această categorie de zone sunt permise numai activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii – investiţii.
  • Destinaţia actuală a terenului vizat este de “păşune”, potrivit certificatului de urbanism nr. 298/2013 emis de Primăria oraşului Buşteni (“zonă de păşuni şi fâneţe”). Potrivit aceleiaşi ordonanţe nr. 57/2007 (de data aceasta, art. 27-(1)): “Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate de interes naţional / internaţional, cu excepţia celor aflate în zonele de dezvoltare durabilă, se poate face numai pentru obiective care vizează asigurarea securităţii naţionale, asigurarea securităţii, sănătăţii oamenilor şi animalelor sau pentru obiective destinate cercetării ştiinţifice şi bunei administrări a ariei naturale protejate“.
  • Printr-o adresă din iulie 2014 (nr. 10324/04.07.2014, mai exact), administraţia Parcului Natural Bucegi a precizat că “obiectivul” propus (lăcaşul de rugăciune – n.a.) poate fi realizat numai în zona de dezvoltare durabilă stabilită prin Hotărârea de Guvern nr. 187/2011; aşadar, nu în zona de management durabil.

 

Drept urmare, în luna iulie a acestui an, prin adresa nr. 5545/21.07.2014, APM Prahova a comunicat Arhiepiscopiei Bucureştilor, “cu motivaţii”, faptul că proiectul care prevedea introducerea terenului din extravilan în intravilan şi schimbarea destinaţiei acestuia (cu scopul construirii lăcaşului de cult) nu poate fi aprobat, din punct de vedere al protecţiei mediului.

 

Să rezumăm:

– avem o hotărâre de consiliu local, care vizează un teren extravilan, aflat în administrarea primăriei Buşteni, prin care terenul se dă în folosinţă gratuită Arhiepiscopiei Bucureştilor, care l-a solicitat pentru construcţia unui lăcaş de cult;

– terenul se află într-o arie protejată, astfel că intră sub incidenţa unor legi speciale. Mai mult, zona unde este situat este încadrată la categoria “management durabil”, ceea ce înseamnă că acolo se pot derula numai activităţi ecoturistice, care să nu necesite ridicarea unor construcţii;

– solicitarea trecerii terenului din extravilan în intravilan nu a primit aprobarea Agenţiei pentru Protecţia Mediului Prahova;

– procedura de evaluare a PUZ-ului depus de Arhiepiscopie la Consiliul Judeţean Prahova poate dura o jumătate de an sau chiar mai mult; totodată, este vorba, în toate etapele evaluării acestui proiect, de proceduri publice – dezbaterea este (trebuie să fie) publică, oricine poate prezenta o poziţie, documente, puncte de vedere (sau poate depune contestaţie, ulterior, dacă PUZ-ul se aprobă);

– dacă, în oricare din fazele evaluării proiectului, nu se obţin avizele necesare, din motive legale, proiectul se opreşte;

– Arhiepiscopia Bucureştilor afirmă că acţionează legal pe terenul respectiv, deşi tot ce are în acest moment sunt avize incipiente şi un teren generos acordat de primărie, dar fără acord de mediu;

– conform legilor citate mai sus, precum şi planului de management al ariei naturale protejate (care este în vigoare până la începutul anului 2016, în forma actuală), construcţia lăcaşului de cult nu este posibilă pe terenul dorit de Arhiepiscopie şi primit de la primărie.

 

În aceste condiţii, chiar dacă are intenţia de a construi acel lăcaş de rugăciune pe Platoul Bucegi, Arhiepiscopia iniţiatoare a proiectului ar putea să nu ajungă niciodată să îl facă. Întrebarea care se ridică, însă, în acest context, este de ce s-a “forţat” nota de către Biserică, prin organizarea unei slujbe pe locul respectiv? Biserica spune că slujba cu pricina nu a avut nimic de-a face cu construirea lăcaşului, ci a fost un moment religios dedicat eroilor neamului şi sărbătorii ortodoxe din 14 septembrie.

În euforia construcţiilor ridicate de-a valma în special după anul 2000, în marile oraşe (dar nu numai acolo), constructorii găsiseră metode de a eluda procesul firesc de obţinere a autorizaţiilor necesare, forţând nota. Dacă proiectul care primea autorizaţia de construcţie prevedea un bloc cu două etaje, spre exemplu, ei mai ridicau încă unul sau chiar două, convinşi că nu se va deranja nimeni să demoleze două etaje din patru, dintr-un bloc deja dat în folosinţă. Metoda a cunoscut multe variaţii, în funcţie de proiect, zonă, autorităţi şi tupeul constructorului.

În cazul lăcaşului de rugăciune dorit de Arhiepiscopia Bucureştilor pe Platoul Bucegi, oficialii Bisericii mizează pe “dorinţa turiştilor” de a găsi un loc de rugăciune la peste 2.200 de metri altitudine. Conform declaraţiilor oficiale ale acestora, turiştii sunt motivul pentru care s-au gândit să ridice lăcaşul pe Platoul Bucegi – mai exact, solicitările acestora pentru un astfel de schit. Nu au fost prezentate dovezi ale acestor cereri, totul este la nivel verbal; pe de altă parte, petiţia care spune “nu” construcţiei bisericii adună tot mai multe semnături “palpabile” şi încă nu a apărut nicio petiţie care să adune semnături pentru construirea schitului.

 

Peştera Ialomiţei, păzită de o… biserică

 

Administraţia Parcului Natural Bucegi are un cuvânt important de spus în această chestiune. Orice activitate derulată în interiorul zonelor de diferit tip ale parcului trebuie aprobată de administraţie şi încuviinţată de Consiliul Ştiinţific al Parcului. Astfel, am solicitat şi opinia reprezentanţilor acestuia. Un răspuns oficial va fi formulat, cel mai probabil, abia la începutul săptămânii viitoare, aşa că, de îndată ce îl vom primi, îl vom publica. Dar potrivit datelor furnizate de Ministerul Mediului (APM Prahova), potrivit legislaţiei după care funcţionează Parcul Natural Bucegi şi planului de management al ariei naturale protejate, intenţia construirii lăcaşului de cult nu se poate concretiza, dacă se respectă legea, cel puţin până în anul 2016. Un alt plan de management aprobat ulterior poate, de asemenea, să prelungească statutul actual al zonei, făcând imposibilă orice construcţie cu excepţia celor prevăzute de lege.

Ce facem, însă, dacă legea nu va fi respectată, dacă se vor găsi portiţe de eludare, aşa cum se întâmplă în mod frecvent în România? Publicul se poate implica direct, concret, în protejarea unei “arii protejate”, dacă doreşte ca aceasta să fie păstrată ca atare. Deja există o petiţie care arată clar că iubitorii munţilor nu sunt de acord cu ridicarea unui lăcaş de cult pe Platoul Bucegi. Există reacţie publică şi suficient de multă revoltă încât acest subiect să nu treacă neobservat. Acţiuni de acest gen, de strângere de semnături, de reacţie publică, pot atrage atenţia autorităţilor implicate asupra necesităţii respectării legilor. “S-a dovedit de foarte multe ori că proactivitatea cetăţenilor care observă astfel de situaţii în arii protejate, în păduri, oraşe sau în apropierea râurilor noastre poate să fie decisivă. Însă nu este de ajuns să observăm şi să răspândim mesajul pe canalele personale; dacă nu alegem să ne implicăm în rezolvarea problemelor, în sesizarea autorităţilor sau depunerea plângerilor, şansele ca lucrurile să se schimbe în bine se micşorează. Însă, din fericire, participarea cetăţenilor la rezolvarea problemelor legate de natură este în continuă creştere şi, în  ritmul acesta, vom ajunge la acea masă critică, care să schimbe situaţia pe teren”, consideră Magor Csibi, Director WWF România.

 

Documentare şi surse: Legalis, Ministerul Mediului, Emunte, Basilica, Parcul Natural Bucegi

Foto: Basilica, Parcul Natural Bucegi


26 de comentarii

  1. Nu cunosc toate situatiile similare dar stiu ca si in Ceahlau, langa cabana Dochia, au tras o cladire fara autorizatii, folosind inclusiv elicopterele MAPN ptr transportul materialelor. Pana s-a terminat procesul cladirea era terminata si s-a decis ca e mai rau pentru mediu sa fie demolata deci a ramas. Oare asa o sa fie si in Bucegi ?

  2. Foarte interesant ceea ce ati prezentat in material. Ar fi foarte bine daca societatea civila, ONG-urile etc ar fi implicate mai mult in protejarea naturii. Mi-aduc aminte de Pestera Ialomitei de acum 30 de ani, eram copil si am fost fascinat de deschiderea uriasa din munte. Acum vreo 10 ani am fost iar sa o vizitez si am vazut…biserica. Copiii mei nu vor mai fi fascinati si nu vor sti niciodata cum arata Pestera Ialomitei vazuta de afara de la intare. Ma intreb, oare e crestinesc sa eclipsezi o lucrare Divina?

  3. @ Rares: … si marmota invelea ciocolata. Acum 30 ani era manastire in pestera si este de pe vremea lui Mihnea cel Rau. Nu e de mirare ca s-au gandit sa faca manastirea in pestera.

    “Manastirea Ialomitei a fost ridicata in sec. al XVI chiar la intrarea in Pestera Ialomitei, fiind ctitoria voievodului Tarii Romanesti Mihnea cel Rau. In adancul pesterii la aproximativ 200 m se afla o piatra, numita “Piatra Altarului”, unde dupa traditie sihastrii savarseau cele sfinte. Constructia din lemn de la intrarea in Pestera Ialomitei a ars in 1818 fiind reconstruita de preotul Gheorghe Ion Baltag si ieromonahul Gherontie din Petrosita. In jurul ei se aflau mai multe chilii in care se nevoiau cuviosii calugari. In prima jumatate a secolului XIX s-a nevoit in Pestera Mica a Ialomicioarei un sihastru, caruia nu i se cunoateste numele si nici locul unde s-a savarsit, impreuna cu urs, fiind singurul caz cunoscut in monahismul romanesc cand un sihastru se nevoieste si este slujit de animale salbatice.”

    Sursa: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-munteniei-dobrogei/manastirea-pestera-ialomitei-68197.html

    Ce va mai pute voua cand e vorba de biserici …

    • Da, ne pute, pentru ca nu platesc taxe, distrug parcuri (vezi catedrala neamului), sunt nesimtiti (cazul CNSAS), mai nou se ating si de zonele naturale protejate. Referitor la Pestera Ialomiteim, vechiul lacas de cult era din lemn si cel actual cred ca e mai mare decat cel vechi.

    • Religia pute, deci implicit si bisericile. In urma cu sute de ani toti erau habotnici, si vladica si opinca (scuzabil, la nivelul cunostintelor de atunci). Cu cunostintele actuale, sa pui botu’ la povesti pastoresti scrise de niste visatori acum 2000 de ani, … pute de trazneste!

  4. Un articol scris dupa toate regulile artei. Felicitari.
    Eu cred, parere proprie si personala, ca asistam la primele incercari de constructie in acea arie protejata din Parcul Natural Bucegi. Dupa constructia asta or sa mai urmeze si celelate, ca doar nu degeaba au facut drumul pana in varf de munte. Acolo primaria Busteni are o gramada de pamanat de care nu poate sa profite deocamdata. Acu ca au fost prinsi cu mata in sac incearca sa o arunce de la unii la altii, ba la primarie, ba la biserica.

    Eu propun si sa ocolim de acum incolo statiunea Busteni, si asa ma doare sufletul de cate ori trec pe la casa lui Schill si vad in ce stare a ajuns. Am inteles ca vor sa o vanda unui bastan local sa isi faca casa de vacanta, ca doar are view acolo. De ce sa ne bucuram noi turistii de acele locuri minunate cand ar putea profita doar cativa smecheri locali care abia asteapta sa isi inceapa santierele pe acolo. Nu ma voi mai caza niciodata in Busteni, nu voi mai folosi telecabina de acolo, iar despre cea mai scumpa partie din lume, Kalinderu, nu am avut placerea si nici nu intentionez sa o incerc vreodata.

    Ar trebui sa afle cat mai multi iubitori de natura si munte despre ce vor astia sa faca acolo, singura sansa sa putem macar amana macar inca o vreme nenorocirea. Oricum locurile acelea se degradeaza de la an la an, se plimba oamenii cu jipanele pe unde vor ei, ca doar e tarlaua lor si nu ii intreaba nimeni nimic, si pentru bani duc turistii cu jipanele pe unde muschiul lor vor aia sa se plimbe si sa isi arunce gunoaiele, si culmea nu suntem sat fara caini, avem chiar prea multi.

  5. În plus, eu am găsit că fiind pajiște, e interzisă scoaterea din circuitul agricol. OUG 34/2013, art. 5:
    ”(2) Se interzice scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a pajiştilor.
    (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a pajiştilor se poate face cu avizul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru:
    a)amplasarea de construcţii care deservesc activităţi agricole;
    b)reţele de comunicaţii electronice sau elemente de infrastructură necesare susţinerii acestora;
    c)refugii montane în caz de urgenţă;
    d)înfiinţarea de noi capacităţi de producere a energiei regenerabile, care să nu afecteze buna exploatare a pajiştilor, declarate de utilitate publică pentru lucrări de interes naţional, judeţean sau local, în condiţiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată;
    e)amplasarea obiectivelor de interes naţional, judeţean sau local, declarate de utilitate publică, în condiţiile legislaţiei în vigoare;
    f)lucrări privind apărarea ţării, ordinea publică şi siguranţa naţională, declarate de utilitate publică în condiţiile Legii nr. 33/1994, republicată;
    g)lucrări în cadrul unor programe de dezvoltare locală/judeţeană/regională iniţiate de autorităţile administraţiei publice locale.”

  6. La cât de distrusă e pășunea de pe platoul Bucegi de oierit, nu văd ce ar putea face rău o biserică acolo. Oricum, le va fi greu. Iarna la 2200 de metri nu e ușor de aprovizionat și întreținut. Dacă arată că pot avea un management al deșeurilor decent, nu cred că li se va interzice să facă acel schit. Apropo de mănăstirea Ialomița. Este și monument istoric, nu doar lăcaș de cult. Atenție la cei care sunt anti doar pentru că vorbim de biserică. Uneori, trebuie privit dincolo de ranchiună. Sunt mulți pentru care a da în biserică e un sport. A te considera superior unor oameni pentru că ei cred este greșit. Este dreptul oricui să creadă ce vrea. Altfel, nu vorbim despre democrație.

  7. Daca ar fi cu adevarat o biserica, nu un comert ambulant, ar fi ok. Bisericile de azi sunt in proportie covarsitoare, doar un comert de superstitii. (foarte putini preoti au intradevar o comunitate legata, fara comuniune nu exista biserica. Biserica nu e lacasul de cult, ci comunitatea de credinciosi care o frecventeaza, conform Sfintelor Scripturi pe care le sarutam fara sa le cunoastem si fara dorinta de a le urma)

  8. Eu una sustin construirea unui lacas de rugaciune in mijlocul naturii. Slujbele ce se tin In Bisericile Ortodoxe nu sunt numai cele cunoscute de noi (de cei ce merg la biserica). Cu ce incurca o biserica in mijlocul naturii?

    • Pe mine ma incurca…de exemplu. Si pe cei ca mine, care intelegem ca traim intr-o tara unde libertatea religioasa e de forma, nu si de fond…din moment ce mi se iau cu japca bani din impozitele platite si se dau la biserici, bisericute, catedrale megalomaniace…FARA sa fim intrebati daca suntem sau nu de acord.

      Stiu ca la crestinii profunzi…se masoara credinta prin numarul de biserici si mai ales prin opulenta lor…dar opriti-va odata, pana nu va oprim noi de tot. Si tupeul..si neobrazarea bisericii…si nemultumirea asta ca nu aveti niciodata suficienti bani, suficient spatiu, suficiente biserici….trebuie sa-si gaseasca o limita. Eu stiu ca voi nu aveti frica de nimic si bun simt deloc…pentru ca altfel nu v-ati intreba, la modul ignorant…”Cu se strica o biserica acolo?”…dar hai sa va lamurim: “strica mediul…..ca iti trebuie acolo canalizare, guri de evacuare, metode de a elimina deseurile; in plus…veti polua iarna cu sursa de incalzire…etc.

      Dar ce le pasa lor? Bani sa iasa de pe seama ignorantilor!

    • De ce iti trebuie o biserica pentru a te ruga in mijlocul naturii? Nu ajunge rugaciunea unde trebuie decat platind biruri si intermediari? Crezi ca nu te vede doamne-doamne decat daca aprinzi o lumanare stantata BOR inainte de a te ruga?

  9. Dom’le, parintele are dreptate: urca omul, vede crucea, simte impulsul subconstient de a arunca cu niste bani intr-un popa, n-are o biserica, sau macar o cutie a milei, n-are de unde cumpara o lumanare cu monopol BOR, doar n-o sa se roage la cerul liber cum a zis Isus, ala era evreu, noi suntem ortodocsi, ce dracu. Asa ca eu propun sa se dea jos crucea de pe Caraiman si astfel, toate aceste nevoi ale turistului ortodox dispar, si odata cu ele, necesitatea unei biserici. Problema rezolvata.

  10. Nu inteleg de ce trebuie sa fiti impotriva la orice in tara asta.Ca e bine sau ca e rau, noi romanii suntem totmereu impotriva la orice. Eu personal nu tin cu biserica, dar pana la urma nu vad cu ce ar “dauna” asa tare o constructie acolo?mai multi turisti?

  11. Hai sa ii punem sa plateasca taxe si sa dea socoteala pentru bani. Sa se mai reduca din venituri si din numarul de biserici. Suntem plini de biserici si crasme. Daca este rezervatie sa ramana rezervatie, cred ca sunt zeci de biserici in fiecare oras.

  12. Biserica aceasta isi urmareste interesul, chiar daca e contrar bunului simt, ei probabil sunt cel putin 50% convinsi ca chiar e bine ce fac. Nu te poti astepta sa isi revizuiasca atitudinea.
    Cel mai trist e modul in care primaria Busteni a dat curs acestui interes, dand in utilizare terenul respectiv din arie protejata, pur si simplu pentru ca biserica ortodoxa romana a cerut.

  13. Oameni buni,Biserica a fost intodeauna un refugiu omului, pe timp de prigoana mai ales dar si pe timp de calamitati naturale, care au venit tot ca urmare a razvratirii noastre impotriva Domnului, impotriva a unei curatenii sufletesti si trupesti, impotriva rugaciunii si a unei bune comuniuni, a respectului si iubirii aproapelui, a iubirii Dumnezeului din fiecare Om! Nu va jucati cu vorbe si ganduri hulitoare! Istoria se repeta! Uitati-va in urma si veti vedea consecintele neascultarii si a tuturor celorlalte razvratiri ale omului fara de Dumnezeu. Cu ce ne deranjeaza o biserica in care cineva se roaga pentru noi si pentru cei ce nu mai sunt, si care ne indeamna – nu ne forteaza!- sa ne rugam si sa ne respectam?
    Slava Lui Dumnezeu pentru toate!
    Sunt alte rele pe pamant si chiar langa noi cu care trebuie sa ne luptam. Sa ne luptam cu Dumnezeu? Doamne fereste!
    Sa ne dea Dumnezeu pace si iubire si sa ne invrednicim si noi sa le daruim celor de langa noi.

    • Dumnezeu ne-a dat o Biserică pentru a-i fi enoriaşi şi totodată îngrijitori, iar noi ne batem joc de ea. Această Biserică este planeta pe care trăim. Oriunde ai fi în ea, te poţi ruga.
      Nu-ţi trebuie 4 pereţi, nu-ţi trebuie icoane, nu-ţi trebuie construcţii finanţate DIN BANII MEI. NU IŢI TREBUIE. Numai că tu vrei, în numele credinţei şi a lui Dumnezeu. TU VREI!

      Auzi la ei, să ne luptăm cu Dumnezeu pentru că ne împotrivim construcţiei unor locaşuri de cult.
      Ne luptăm cu Dumnezeu atunci când NU ne ajutăm aproapele, când aruncăm banii pe zidiri destinate rugăciunii ( şi slavă Domnului, avem deja din acestea mai multe decât am avea nevoie ! ), în loc să-i investim în zidiri ce pot ajuta fizic oamenii să ducă un trai mai bun.
      Un amărâştean are unde merge a se ruga, indiferent de colţişorul în care trăieşte în ţara asta. Dar are unde merge a lucra sau măcar a primi o masă caldă, dacă condiţia nu-i permite a lucra ?

  14. cate biserici avem in tara,nu mai sunt locuri in care sa faca daca vor,pana si spatiile benefice din munti sa le invadeze>Oare de ce?Ma tem sa nu fie alt substrat in afara credintei!

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger