Bilanț de Ziua Mediului: Cele mai grave probleme cu care se confruntă România

5

Am semnat petiții pentru salvarea albinelor, am protestat față de corporațiile care produc organisme modificate genetic, am privit neputincioși cum sunt betonate râurile de munte sau am ieșit în stradă pentru Roșia Montană. A fost un an plin, din nou, pentru ecologiști și activiști, iar de Ziua Mediului, care se sărbătorește azi în toată lumea, i-am întrebat pe câțiva dintre ei care ar fi, în opinia lor, cea mai gravă problemă de mediu cu care se confruntă țara noastră în acest moment. Și nu a fost nevoie să se gândească prea mult.

 

 

Ramona Duminicioiu, activistă

Organismele Modificate Genetic (OMG) continuă să reprezinte una dintre cele mai mari probleme de mediu, având grave implicaţii sociale şi economice. Odată eliberată în mediu, poluarea genetică, spre deosebire de cea chimică, e imposibil de controlat sau de prevăzut. Dinamica transferului de gene nu se degradează în timp. Nu poți opri factorii de mediu să interacţioneze liber cu biodiversitatea. Patentarea de către corporaţii a metodelor de transfer genetic de la un organism la altul este una dintre cele mai perverse metode de acaparare a organismelor vii. Deci nu-i vorba de vreo creare de gene noi, e la mintea cocoşului. Ci de „invenţia” felului în care o genă sau niste combinaţii de gene se transferă de la un organism la altul. Şi brusc, tot ce interacţionează în mediu cu dreptul de autor aparţine celui care a plătit pentru „invenţie”.

Monopolul este asigurat necondiţionat prin capacitatea de reproducţie firească oricărui organism viu, fie că-i plantă sau animal. Asta din cauza că, organismele modificate genetic contaminează şi alterează organismele vii cu care interacţionează în mediu, cu alte cuvinte, au caracter invaziv. Bate vântul, zboară gâza, plouă – plantele interacţionează – profitul înfloreşte. Cele mai recente studii ştiinţifice confirmă faptul că se produc dezechilibre naturale profunde, într-un timp foarte scurt, pe arii extrem de extinse. Autorităţile ne mulţumesc că suntem îngrijoraţi şi ne spun că, totuşi, nu contează ce spunem. Ultimii doi miniştri ai agriculturii din România au fost angajaţi ai Monsanto. Actualul ministru e slab, are o pasiune inexplicabilă pentru soia modificată genetic. Avem treabă.

 

 

Claudiu Crăciun, activist

Cea mai mare problemă de mediu nu e una de mediu. Problema de mediu este un efect. Problema este una socială, economică și culturală. Pervertim sărăcia și inegalitățile absolut evidente și prin ele justificăm un model de dezvoltare economică. Suntem săraci trebuie să trăim din ceva. De obicei, prin exploatarea brutală a unor resurse naturale finite. Pretinsa dezvoltare economică este, de fapt, un model de sub-dezvoltare.

Exploatăm tot – păduri, ape, resurse naturale. Este un model al secolului al XIX-lea prelungit în secolul al XX-lea de regimurile comuniste și regimurile țărilor periferice lipsite de forța de a rezista capitalului călător și corporațiilor multinaționale. Problema culturală ar fi că nu prețuim natura pentru ceea ce este, ci pentru ce beneficii materiale ne-ar putea aduce. Dacă nu schimbăm modelul economic și social, mediul va fi o victimă eternă. Și noi toți împreună cu el.

 

 

Claudia Apostol, membră a Campaniei Salvați Roșia Montană

Pe de o parte, vorbim de cea mai mare controversă concentrată în jurul unei probleme de mediu care s-a aflat pe agenda societății civile românești de la revoluție încoace. Cuvinte ca “cianură” sau “studiu de impact asupra mediului” au intrat in vocabularul cetățenilor interesați de soarta mediului din România și datorită prezenței Roșiei Montane în dezbaterea publică. La fel, “petiție” sau “drept la liberă exprimare și protest”. După 12 ani de campanie susținută împotriva a ceea ce se dorește a fi cel mai mare proiect minier dezvoltat în Europa, putem spune că Roșia Montană a activat un sector al societății civile care a devenit astfel sensibil nu doar la discuții legate de protecția mediului în sine, dar și la cele referitoare la valorificarea patrimoniului istoric, respectarea drepturilor legale și constituționale, dezvoltare durabilă în general.

Ultimul an a adus, însă, noi provocări în această luptă. Noua guvernare, al cărei discurs, înainte de alegeri, se află în contradictoriu cu cel al președintelui (cunoscut pentru lobby-ul pe care îl face pentru compania minieră), a schimbat complet strategia. Ne aflăm astfel în fața unei autorități care este dispusă să modifice legi și chiar Constituția, să inventeze ministere și comisii, să calce în picioare opinia specialiștilor și a populației, să ia decizii in total conflict de interese și, mai mult, in contrasens total cu interesul național pentru a da undă verde unui proiect minier toxic, la propriu și la figurat. Toate acestea la adăpostul lipsei de trasparență totale. Fără precedent.

Tocmai de aceea, Roșia Montană – ca “problemă”, ca subiect de discuție – a depășit granițele acestei dezbateri de mediu. Este în primul rând un mare câștig pentru societate în general, dar și un exercițiu pe care România va fi nevoită să îl parcurgă cu responsabilitate. Până la capăt.

Magor Csibi, director WWF România

Nu este foarte ușor să identifici cea mai gravă problemă de mediu din România anului 2012 și, din păcate, nu pentru că am avea de-a face doar cu lucruri bune în România. Dacă ar trebui să identific cea mai gravă problemă ca impact, m-aș referi la seceta severă, care deja lovește de 2 ani la rând țara noastră. Acest fenomen afectează nu numai economia sau mediul, dar și viața de zi cu zi a milioane de oameni, iar dezbaterile serioase pe cauze/soluții întârzie să apară.

Dacă mă uit potențialul de distrugere/amenințare asupra mediului, cea mai gravă amenințare pe mediu, economie și calitatea vieții a fost noul Cod Silvic, care, din fericire, a fost oprit doar prin implicarea oamenilor. Dacă ne uităm la impactul asupra biodiversității, probabil MHC-urile au constituit `evenimentul` negativ al anului. Nu am avut un an ușor în 2012 și nici 2013 nu pare să fie un an mult mai bun. Dacă vrem să facem diferența, vom reuși doar prin implicare personală, iar evenimentele din Turcia pot să ne inspire în acest sens.

Oana Neneciu, director executiv Ecopolis

În cazul microhidrocentralelor din Făgăraș, există un paradox: deși există legi și avize, reguli și ordonanțe care protejează natura, atunci când acestea sunt încălcate nimeni nu poate face nimic. ”Interesele naturii” nu pot fi reprezentate în instanță, iar cei ce încalcă legile nu pot fi condamnați. Așa a reieșit din decizia instanței, în urma procesului pe care mai multe organizații l-au deschis împotriva construcțiilor de microhidrocentrale pe trei râuri din munții Făgăraș.

 

 

Râurile Capra, Buda și Otic au fost practic betonate cap-coadă în 2012, în vederea producerii de energie verde. Lucrările au fost desfășurate ilegal, fără avize de mediu corespunzătoare și în ciuda protestelor activiștilor și ale promisiunilor politice de stopare a lucrărilor. Un peisaj natural protejat, sit Natura 2000, a fost distrus, iar soluția autorităților de mediu din România a fost plantarea de copaci în compensație, într-o altă zonă. Așa își înțelege Ministerul Mediului misiunea.

Mai multe lucruri sunt grave aici: distrugerea naturii, dispariția unor specii de pești din râurile respective, stricarea unui peisaj montan foarte apreciat din punct de vedere turistic, precedentul creat de constructori, care au demonstrat că se poate și ilegal, neputința activiștilor de protejare a naturii în fața instanței.

Precedentul este foarte important întrucât se pregătesc alte aproximativ 500 de lucrări asemănătoare pe tot atâtea râuri din țară, dar putem sta liniștiți căci Ministerul ne promite o strategie.

În România, ONG-urile de mediu și legile sunt neputincioase în fața intereselor economice. Deocamdată.

Ioana Ciuta, director executiv Terra Mileniul III

Din perspectiva domeniilor pe care le-am acoperit noi, faptul că proiectul construcției unităților 3 și 4 de la Cernavodă a primit acordul de mediu este cea mai gravă problem de mediu din ultimul an.

Decizia de a emite acordul de mediu la Cernavodă o calificăm drept nefondată din punct de vedere al raportului de evaluare a impactului asupra mediului, care a stat la bază (elaborat în 2007). Documentul este incomplet, deoarece nu prezenta o analiză corespunzătoare a alternativelor, nici date privind impactul funcționării centralei nucleare asupra sănătății populației (inclusiv cu privire la impactul concentrațiilor ridicate de tritiu asupra populației din zonă), nici o analiză a riscului de atac terorist asupra centralei și consecințele sale (inclusiv asupra bazinului de combustibil uzat, neprotejat de anvelopa reactorului). În plus, și direct legat de analiza alternativelor, raportul la studiul de impact nu tratează în mod corespunzător problema costurilor, riscurilor și impactului legat de lucrările hidrotehnice necesare pentru asigurarea apei de răcire, dezafectarea reactoarelor și gestionarea deșeurilor radioactive.

Răspunsurile la doar o mică parte dintre aceste observații ne-au fost transmise după patru ani! Ele se referă strict la monitorizarea stării de sănătate a poulatiei din județul Constanța, ignorând pur și simplu oricare alte aspecte.

 

 

Irina Bandrabur, Greenpeace

Una dintre cele mai grave probleme de mediu cu care se confruntă România în ultima vreme este reprezentată de defrișări și tăieri ilegale de arbori. După cercetările noastre, în România dispar, în fiecare oră, 3 hectare de pădure. Studiul elaborat de Greenpeace arată că suprafața forestieră totală despădurită și degradată, în perioada 2000-2011 a fost de 280.108 hectare – aproximativ 28.000 hectare pe an. Cele mai afectate județe sunt Suceava, Harghita, Argeș, Maramureș și Cluj. Pădurile acoperă aproximativ 29% din suprafața României față de media țărilor Uniunii Europene, care este de 42% și sunt concentrate în principal în zona montană.

Aproape jumătate, mai exact 48,95% din suprafețele despădurite în perioada 2000-2011 se află în actualele arii protejate. Mai grav este faptul că sunt afectate chiar pădurile virgine, acestea fiind printre cele mai valoroase. În comparație cu alte țări din Europa, unde suprafețele rămase sunt mult mai mici, România are 218.500 de hectare de păduri virgine.

Potrivit autorităților, anual, se înregistrează peste 30.000 de cazuri de tăieri ilegale de arbori, la acest număr adăugându-se și cazurile care nu au fost identificate. Pădurile au, pe lângă importanța economică, un rol esențial în menținerea caracteristicilor climei. La nivel global, defrișarea pădurilor este una dintre cauzele principale ale fenomenului de schimbare climatică. La nivel național și local, defrișările favorizează alunecările de teren, afectarea calității solurilor, precum și a biodiversității.

În acest sens, Greenpeace derulează o campanie pentru includerea celor mai valoroase păduri virgine în patrimoniul UNESCO și adoptarea unui Cod Silvic care să protejeze pădurile.

 

 

Mihai Goţiu, jurnalist

Îmi e greu să ierarhizez problemele de mediu din TOP 3 – exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică, proiectul minier de la Roşia Montană (şi celelalte similare) şi agricultura. Toate au însă un punct comun care reprezintă, de fapt, cea mai mare problemă de mediu a României: „disponibilitatea” şi susţinerea guvernamentală de care „se bucură” toate aceste proiecte. O politică distructiv-criminală pe termen mediu şi lung, care va duce (dacă se vor concretiza) la dispariţia a mii de hectare de terenuri agricole, păduri, fâneţe, contaminarea pânzei freatice şi a reţelelor hidrologice, costuri sociale şi de mediu uriaşe cu factura de plată plasată pe umerii generaţiilor viitoare (în cazul gazelor de şist şi a exploatărilor miniere intensive cu cianuri), respectiv acapararea a milioane de hectare de teren românesc de către mari companii şi corporaţii internaţionale (cu efecte previzibile – pe de o parte, sărăcirea a sute de mii de mici fermieri români, pe de altă parte, epuizarea în cel mult câteva decenii a terenurilor agricole exploatate intensiv cu monoculturi chimizate ori bazate pe organismele modificate genetic).

În mod oficial, Guvernul susţine gazele de şist (permiţând deja, într-un mod mai mult decât discutabil, explorarea), transmite semnale favorabile pentru proiectul de la Roşia Montană (constituind, din nou abuziv, o societate de stat nouă plasată în subordinea lui Dan Şova, fiul avocatului RMGC Ana Diculescu Şova) şi anunţă măsuri agricole care favorizează marile acaparări de terenuri (Guvernul preconizează să crească, din 2014, plafonul de eligibilitate pentru acordarea de subvenţii de la 1 hectar la 1,5 ha/proprietar, respectiv creşterea lotului minim pentru subvenţii de la 0,3 ha la 0,5 ha; dacă măsurile vor fi aplicate, aproximativ 600.000 de ţărani vor rămâne fără subvenţii, asta în timp ce acelaşi Guvern se opune intenţiei CE de a plafona subvenţiile acordate marilor proprietari de terenuri la 300.000 de euro, susţinând un plafon de 600.000 de euro). Toate acestea mă fac să afirm că cea mai mare problemă de mediu a României este “viziunea” Guvernului (sau, mai corect, lipsa viziunii).

 

 

Felicia Ienculescu-Popovici, director Asociația Greenitiative

Chiar dacă în cei zece ani de învățământ obligatoriu, elevii din România au destul de multe ore alocate educației tehnologice, civice ba chiar și educației antreprenoriale, educația de mediu este aproape inexistentă, poate cu excepția claselor primare. Mai există niște mențiuni la sfârșitul unor manuale despre probleme de mediu – de exemplu ultima lecție din manual de geografie de clasa a VIII-a, de la Editura Humanitas – plus câteva despre dezvoltare durabilă și cam asta este tot.

Cu ceva timp în urmă, am participat la o întâlnire între ONG-uri și reprezentanți ai Ministerului Mediului. Am afirmat atunci că nu se face educație de mediu, axată pe probleme și soluții reale și actuale de mediu, cu excepția a ceea ce fac ONG-urile. În lift, un domn, care cred că lucra la minister m-a apostrofat: “Să știți că n-aveți dreptate! Numai noi am făcut anul trecut cu x școli din București Proiectul Y!” Am încercat să-i explic între două etaje că un astfel de proiect vorbește în cel mai bun caz despre câteva probleme de mediu timp de săptămâni/luni, într-un număr foarte limitat de școli din câteva județe. Asta dacă e un proiect național. În timp ce celelalte clase, din celelalte școli din celelalte județe nu fac nimic, cu excepția câtorva lecții  sau a PPT-urilor/eseurilor cu preluări masive de pe internet făcute de elevi ca să-și mărească nota.

Pe de altă parte, realitatea pe care am cunoscut-o și noi și sunt sigură că și alte ONG-uri este că există mulți profesori sau chiar directori de școală care își doresc să facă mai mult, vor  să schimbe ceva în felul în care se fac lucrurile în școlile lor, să reducă amprenta ecologică a școlilor respective. Greenitiative a primit în cei șase ani de activitate zeci de cereri din partea unor școli care doresc, de exemplu, să introducă colectarea selectivă a deșeurilor. Am făcut proiecte complexe de educație nonformală pe tema conservării resurselor naturale, a schimbărilor climatice și a introducerii colectării selective a deșeurilor cu zeci de școli, uneori pe parcursul ambelor semestre ale anului școlar. De multe ori am lucrat cu o școală ani la rând, în mai multe proiecte.

Un lucru foarte bun care ne-a ajutat  în activitățile de eco educație din ultimii doi ani este introducerea de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a săptămânii de educație nonformală (Școala altfel/Să știi mai multe, să fii mai bun), săptămână în care profesorii, la propunerea părinților, pot organiza mult mai ușor activități în aer liber, vizite, excursii.  Fără îndoială că e mult mai ușor să vorbești despre protejarea biodiversității într-o pădure, pe malul unui râu, sau vizitând o clădire construită pe principii de green building. E mult mai simplu să te convingi că PET-urile se reciclează dacă vezi cu ochii tăi, într-o fabrică de reciclare, cum PET-ul se transformă în fulgi și apoi în fibră sintetică. Personal, cred că ONG-urile ar colabora cel mai bine cu școlile în astfel de activități, că asta ar fi calea de urmat într-un sistem ideal, unde elevii ar învăța la școală lucrurile esențiale despre problemele de mediu și soluțiile pe care le avem pentru a le rezolva. Un sistem educațional în care ONG-urilor ar veni doar să completeze sau să ofere exemple ale echilibrului între societate, mediu și economie.

 

 

Raul Cazan, fondator 2Celsius

Preocuparea noastră de căpătâi e reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, iar generarea de energie curată ar fi prima condiție a luptei împotriva schimbărilor climatice. Această luptă, de cele mai multe ori perdantă, este însă finanțată exclusiv de poporul plătitor de taxe.

Evenimentul cel mai recent și foarte important în materie de mediu și schimbări climatice din România este limitarea numărului de certificate verzi acordate de Guvernul României. Ele ajutau și ajută marile companii generatoare de electricitate să producă energie “mai verde” pe banii utilizatorului. Tarifele “feed în” presupun, la rându-le, bani din buzunarul contribuabilului. În ambele cazuri întâlnim oameni cu banii luați prin proceduri opace pentru ca mari companii de energie să se joace de-a înverzirea. Atât timp cât poporului i se iau banii pentru scheme invizibile cu iz ecologic, schimbările climatice continuă nealterate pentru că comerțul cu energie e o pură speculație.

Societatea civilă poate să zbiere că tarifele feed în ar fi mai bune decât certificatele verzi, că mai mic e mai frumos și în generarea energiei ori că e tare util să stingi lumina în baie după un duș de 10 secunde; soluția o au tot ONG-urile: o eco-etichetă pentru energia produsă. Precum certificarea organică a alimentelor, energia produsă poate fi etichetată ca verde sau mai puțin verde. Eticheta europeană EKOenergy există și în România începând cu 2013 și ea face exact ceea ce aminteam înainte: creează valoare adăugată, asigurându-se că piața energiei susține și întărește politicile climatice. Cu alte cuvinte, etichetarea energetică EKOenergy informează consumatorul, susține regenerabilitatea și sustenabilitatea generării energiei, impune o trasabilitate și evită dubla numărare (evită “băieții deștepți”), dar și auditează și verifică producerea și comercializarea energiei.

2Celsius Network este organizația promotoare în România a etichetării energiei cu EKOenergy. Team Leader, Campania Construiește Școli Verzi, Romania Green Building Council.

5 iunie – Ziua Mondială a Mediului – Noaptea Mediului în România

Dacă pe 5 iunie în lume se sărbatoreşte Ziua Mondială a Mediului, în România s-a aşternut Noaptea Mediului. Societatea civilă continuă să ia atitudine în faţa distrugerii sistematice a naturii şi marchează această zi prin organizarea unor actiuni de informare si prin proteste în mai multe oraşe din ţară.

Roşia Montană, gazele de şist, Organismele Modificate Genetic, microhidrocentralele, pesticidele care omoară albinele, ameninţarea Dunării şi Deltei,  defrişările masive ale pădurilor, poluarea aerului sunt principalele direcţii de acţiune şi luptă ale societăţii civile şi ale cetăţenilor. Cu toate acestea, vocea cetăţenilor şi a societăţii civile răzbate cu greutate în media datorită şirului nesfârşit de scandaluri politice. Agenda cetăţenilor nu este agenda politicienilor. Pe data de 5 iunie avem încredere ca Media va aborda probleme de mediu arzătoare din România.

Lista actualizata a oraşelor în care se va protesta:
Bucureşti Piaţa Universităţii Statui: orele 16.00 – 21.00 expozitie mediu, 18.00-20.00: miting
Cluj-Napoca (18.00): Piaţa Unirii (Tinerii Mânioşi)
Mangalia (17.00) Casa de Cultură
Iaşi (18.00) Parcul Copou (Organizator A.C.A.R)
Sibiu (17.00) Piaţa Mare
Oradea (18.00) Piaţa Unirii (Academia Civică)
Sighişoara (17.00) Piaţa Muzeului
Radauti: (18.00) Parcul Central
Timisoara, Alba Iulia: campanii de informare stradala
Proteste de solidaritate în Bulgaria la graniţa Vama Veche şi Sofia


5 comentarii

  1. Pingback: Ziua (si noaptea) mondiala a mediului | Feeder

  2. Frumos material, interesante răspunsurile, dar relativ provinciale (blestemul acestui spațiu), tratează efectele și nu cauzele, după cum a arătat Claudiu Crăciun. În singurul răspuns ceva mai sistemic la problemele de mediu cele mai relevante, el a punctat că modelul de dezvoltare a României este unul de secol XIX, dar aș spune că și varianta asta de răspuns e ușor incompletă. Am încercat să ilustrez cauzele fundamentale printr-un performance stradal de Ziua Mediului, dar care a fost perceput ca fiind prea abstract, cumva pe bună dreptate, efectiv nu suntem educați și nu ne auto-educăm pentru a gândi în alți termeni economia politică.

    În spectacolul stradal, au apărut 5 personaje. Un personaj se numește STATUL și este un stat arbitru neoliberal între jucători economici puternici, de regulă corporații. Cele două personaje care stau pe celelalte două se denumesc CERERE și OFERTĂ. Ele se așează pe două personaje denumite COSTURI SOCIALE (Pata Rât, Roșia Montană, Bârlad etc.) și COSTURI DE MEDIU (Bârlad, Roșia Montană, Pata Rât etc.). Cele două personaje care stau în genunchi, aplecate, o cagulă pe față pentru că sunt lipsiți de relief, sunt Omul fără însușiri ai lui Robert Musil, lipsiți de reacție, într-o criză profundă, acceptând apăsarea pentru că nu știu de unde vine. La finalul performance-ului, cei doi oameni de afaceri aruncă gunoiul peste personajul denumit COSTURI DE MEDIU și scot banii din buzunarul personajului denumit COSTURI SOCIALE. Pleacă cu profitul.

    Deci, problema principală este că trăim într-un sistem economic care doar vag ia în considerare și ca un fel de compromis așa numitele externalități în relaționarea pragmatică pe pe piață dintre cerere și ofertă, adică costurile de mediu (ultimii 50 de ani) și sociale (ultima sută de ani). În momentul în care sistematizăm problema în termenii ăștia, putem face presiune, putem imagina noi soluții. Până atunci va fi un viespar de pasiuni, de cauze sectoriale, ok și ăla la o adică, măcar oferă iluzia conturării unei probleme concrete, care poate să fie pipăită și să urlăm că ESTE.

  3. Pingback: Mi Románia legsúlyosabb környezeti problémája? » Think Outside The Box

  4. Pingback: Downshifting. Anul doi | TOTB.ro - Think Outside the Box

  5. Pingback: România verde | România sigură?

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger