Big Sister

11

mihnea

Tot privind la televizor, zilele trecute, la diferite evenimente petrecute în mirobolantul nostru spaţiu mioritic, mi-a venit în minte Orwell şi al său „1984”. De ce? Pentru că ţara aceasta pare gata de fi preluată de un Big Brother. Totul se mişcă – dacă se mişcă – numai prin prezenţa camerelor de luat vederi şi a microfoanelor. Un tâmpit bate un moşneguţ pe trecerea de pietoni pentru că mergea prea încet şi moşneguţul moare. La Craiova (acest „no man’s land” al României). Individul e cercetat în stare de libertate, până sare presa; după ce sare presa, pac, individul e arestat.

de Mihnea Blidariu

DNA-ul urmăreşte afacerile necurate ale unui senator, de mai multă vreme. Până să apară în presă stenogramele unor convorbiri telefonice, nimeni nu prea ştia exact cum devine cazul. Apar stenogramele, pac, patru arestaţi într-o săptămână. Un poliţist, beat la volan, omoară o femeie, undeva în Dolj. După aia se duce la secţie, dă o declaraţie, şi pleacă la nani, liniştit. Dar, ghinion, o cameră de luat vederi de la o benzinărie surprinde momentul accidentului. Pun pariu că mâine poliţistul e în arest! Toată lumea va spune: foarte bine! Bineînţeles, foarte bine, presa trebuie să informeze dar, totuşi, unde se termină rolul informativ şi unde începe rolul de justiţiar al presei? Mai mult decât atât, se pune o întrebare şi mai importantă: am ajuns în aşa hal, încât simţul responsabilităţii, cinstea şi omenia trebuie, în mod expres şi necesar, păzite cu camera de luat vederi?…

Presa este a patra putere în stat. Însă puterea ei constă în obiectivitatea cu care informează şi cu care exprimă, liber, opinii, sau reflectă opiniile cetăţenilor. Dacă lucrurile continuă în acest mod, s-ar putea ca presa să devină factor de decizie în arestarea cuiva, în eliberarea altcuiva sau în stabilirea vinovăţiei ori nevinovăţiei unor persoane. Nu spun că presa are intenţia precisă de a face acest lucru. Dar spre asta este împinsă. Pe de altă parte, văd, uneori, jurnalişti şi oameni de televiziune tot mai plini de ei înşişi şi tot mai categorici în pronunţarea unor „verdicte”. Văd prezentatori TV creând ipoteze aiuritoare, inflamând spiritele când nu e cazul, dirijând emoţiile telespectatorilor spre zone cu potenţial ridicat de explozie. Tot pe de altă parte, cetăţenii încep să-i urască tot mai mult pe politicieni. Ei încep să vadă în presă nu doar un mijloc de informare asupra problemelor ţării, ci chiar soluţia de rezolvare a acestor probleme. Ori, această viziune este falsă. Presa nu ţine loc nici de guvern, nici de parlament, nici de palatul de justiţie.

La noi, camera de luat vederi a devenit un simbol social cu două tăişuri. Pe de o parte, atunci când ea apare, guvernaţii se plâng şi guvernanţii mint de îngheaţă apele. Pe de altă parte, ea asigură fluxul informaţional liber, fără de care o societate democratică e greu de conceput. Există, însă, şi un al treilea aspect: camera de luat vederi a devenit un gardian. Deocamdată, e unul bun, descoperă relele. Însă, dacă relele continuă să se înmulţească şi ameninţă să ne copleşească, cât timp va trece până când cineva, în numele „salvării” şi al binelui, nu ne va împânzi viaţa cu camere de luat vederi? Cât timp va trece până când obiectivul nu va mai fi viu, în mişcare, manipulat de cameraman, ci mort, fix, ţintuind un anume unghi, în care nimeni nu poate păşi neobservat? Ştiu, pare o viziune apocaliptică, dar gândiţi-vă de cât de multe ori nu aţi auzit, în jurul vostru, oameni vorbind despre faptul că această naţiune poate fi condusă numai de o mână de fier? Românii, guvernaţi şi guvernanţi, nu par să înţeleagă că toate greşelile în care se complac şi persistă nu au cum să ducă spre un alt deznodământ. Şi presa nu face excepţie: fie că joacă roluri partizane, pentru diferite tabere politice, fie că se transformă în „tele-justiţie”, imparţialitatea ei a încetat aproape total. Ori, un gardian imparţial e un gardian şantajabil, bun de mituit. Şi, pentru suma corectă, se va transforma şi îşi va îndrepta ochii acolo unde i se cere.

Last but not least, posibilitatea apariţiei acestui Big Brother o văd legată, esenţial, şi de noile „mişcări de trupe” de pe scena politică. Migrarea dinspre opoziţie înspre un grup aşa-zis „al independenţilor” – care sprijină puterea – este un semnal foarte prost. În asemenea condiţii, opoziţia, ca braţ al echilibrului democratic, riscă să dispară. Şi ştim cu toţii ce înseamnă asta, nu? Politica nu e o serată cu licitaţie: cine dă mai mult, la acela mă duc. Puterea nu e un borcan cu miere spre care, ca un urs pofticios, o iei la goană, indiferent ce. Caracterul unui politician constă, în primul rând, în consecvenţa principiilor şi ideilor. Asemenea gesturi depăşesc aria oportunismului şi intră pe teritoriul…găinăriei. Iar cu astfel de găinari, nu e de mirare că presa se poate transforma, din „câinele de pază al democraţiei”, în vulpea ce stă s-o-nhaţe…

Tags:



11 comentarii

  1. Glumiţi nu? Big Brother în România? Avem şi noi două camere în trei oraşe şi gata, ne aflăm în “1984” al lui Orwell? Ai citit măcar cartea?

    Aruncă o privire în Marea Britanie, să vezi cam câte camere de luat vederi sunt pe un kilometru pătrat.

    Dezamăgitor articolul, ca şi restul din ultima vreme.

  2. Excelent articol.Si despre presa, si despre noi. Presa, care de multe ori invoca saracia si salariile mici spre a justifica toate abandonurile dela indatoririle profesionale ale politistilor, judecatorilor, medicilor, profesorilor, meserii care ar trebui sa fie vocationale, Si asta spune tot.despre noi, care inghitim toate aceste “argumente”.
    “Lumea are nevoie astazi de o morala, inainte de filosofie, drept, religie sau stiinta.De o morala a adevarului simplu, a binelui simplu, a dreptatii simple. De o morala care sa-i controleze si pe suverani, si pe maturatorii de strada” (I.D.Sirbu, Adio Europa)
    Va implor, nu-mi replicati cu un citat din Caragiale!

  3. Ideea de a prevesti viziunea Orwelliana prin increderea tot mai mare a cetatenilor in puterea camerei de luat vederi si a stenogramelor mi se pare un subiect foarte bun de reflectie. Sunt insa pre multe idei si la sfarsit nu vad legatura intre gurul “independentilor”, presa si statul “Bog Sister/Brother”.

  4. Mie mi se par destul de pertinente problemele ridicate. Nu musai noi, informatia a fost intotdeauna la baza jocurilor de putere. Nici nu cred ca trateaza aspecte specific romanesti si nici atat de maligne. Asimptota asta numita “Big Brother” e inevitabila pe termen lung din ratiuni cel putin economice. Tehnologia RFID permite identificare si localizarea in timp real a oricarui individ si obiect marcat. Faptul ca nu suntem inca pregatiti pentru asa ceva acum nu inseamna ca nu vom fi ajutati (publicitate si propaganda) sa fim pregatiti intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat.
    Uitati o alta viziune despre tehnologie informatiei si justitie
    http://designative.info/2009/09/04/watch-gordon-browns-wiring-a-web-for-global-good-talk-at-ted/

  5. Mie mi se par destul de pertinente problemele ridicate. Nu musai noi, informatia a fost intotdeauna la baza jocurilor de putere. Nici nu cred ca trateaza aspecte specific romanesti si nici atat de maligne. Asimptota asta numita “Big Brother” e inevitabila pe termen lung din ratiuni cel putin economice. Tehnologia RFID permite identificare si localizarea in timp real a oricarui individ si obiect marcat. Faptul ca nu suntem inca pregatiti pentru asa ceva acum nu inseamna ca nu vom fi ajutati (publicitate si propaganda) sa fim pregatiti intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat.
    Uitati o alta viziune despre tehnologie informatiei
    http://designative.info/2009/09/04/watch-gordon-browns-wiring-a-web-for-global-good-talk-at-ted/

  6. mihnea blidariu on

    legatura consta in faptul ca racolarea “independentilor” in tabara puterii si dezertarile din opozitie duc spre conturarea unei tabere politice unice. incet, incet, adio pluri-partitism. cel putin asta e parerea mea, da doamne sa ma insel. ori, in asemenea conditii, va fi usor de transformat presa intr-o “big sister”, mai ales ca a fost deja antrenata, o mare parte din ea, in lupte si tabere politice. si, ca si independentii, se va duce spre putere, adica spre supravietuire.

    @alex gorcea: da, am citit cartea. atentie, nu am afirmat ca deja exista un “big brother” in romania, ci ca incep sa se intruneasca, incet incet, conditiile aparitiei unui asemenea fenomen.

    ganditi-va la ultima “iesire” a PDL, care a interzis membrilor sai sa mai apara pe Realitatea Tv si Antena 3. si coroborati acest lucru cu faptul ca acelasi PDL vrea sa reinfinteze “ziua partidului”. incercati sa vedeti imaginea de ansamblu. nu conteaza ca e PDL, PSD, PNL sau XYZ. nu spun ca se va intampla maine…dar se poate intampla candva, in timpul vietii noastre.

  7. no man's land? on

    Vorbeste de Craiova= no man’s land o persoana care crede ca nu exista alt oras decat capitala? Ei bine domnule Mihnea, va invit sa vizitati Craiova.

  8. mihnea blidariu on

    hmm…eu locuiesc la Cluj din 1998 si sunt de loc din Bacau. asa ca nu inteleg remarca aia cu capitala…
    eu nu neg ca n-or exista si in Craiova oameni cumsecade, chiar am intalnit cativa, dar imaginea de ansamblu asta e, de “no man’s land”, si e accentuata cu fiecare bataie cu sabii ninja, primar arestat, batran ucis ca trecea prea incet strada, lupte intre clanuri interlope in curtea spitalului, politisti corupti sau/si beti, s.a.m.d.
    din exterior nu pare un oras unde se respecta vreo lege, scrisa sau nescrisa. nu generalizez, dar, din pacate, imaginea Craiovei cam asta e.

Leave A Reply