Big Build 2013. Habitat for Humanity a construit o casă de cultură pentru copiii dintr-un sat sărac, la inițiativa și cu ajutorul localnicilor

0

Vizurești este un sat la 35 de kilometri de București, în care majoritatea oamenilor nu au locuri de muncă și unde unii copii cerșesc, riscând abandonul școlar. Magdalena Diaconu și Gina Bașturescu sunt două localnice care vor să schimbe puțin situația. Nu le vor da oamenilor joburi, cel puțin nu acum, dar speră să-i împiedice pe copii să abandoneze școala și să-i îndrume spre un viitor mai bun decât prezentul părinților. Cele două femei au stat la baza unui grup de inițiativă înființat cu sprijinul Fundației PACT din București, prin care au convins organizația Habitat for Humanity să construiască o “căsuță de cultură” cu rol de after-school pentru elevii din sat, să reabiliteze dispensarul din Vizurești, grădinița și școala.

 

de Ionuț Dulămiță

 

Vizurești este un sat sărac și izolat din comuna Ciocănești, județul Dâmbovița, fără resurse și fără activitate economică, unde localnicii se ocupă cu agricultura și creșterea animalelor, merg trei kilometri pe jos, până la gara dintr-un sat apropiat, Bâldana, pentru a face naveta în București sau nu muncesc deloc. Cele mai mari probleme ale comunității sunt lipsa locurilor de muncă și riscul abandonului școlar, mulți copii fiind trimiși la cerșit în loc să fie îndemnați să învețe. În 2008, eforturile unui profesor de a-i ține în școală pe copiii din satul cu 1.400 de locuitori, dintre care 65% sunt de etnie romă, au ajuns în paginile The Economist.

„Mihai Sanda și familia lui, 37 la număr, trăiesc în șase colibe cu podele de pământ pe care și le-au construit singuri. În locuința lui cu două camere, șapte persoane împart un dormitor; găinile cloncăne în cealaltă odaie”, scria autorul. „Mizeria și mirosul, lipsa unor utilități de bază ca apa, curentul electric, canalizarea și telefonul amintesc de unele dintre cele mai sărace țări din lume. La fel și analfabetismul.” Profesorul Ion Nilă a încercat să alfabetizeze, iar grupul de inițiativă „Inimi Deschise” din Vizurești încearcă să ducă munca mai departe.

Grupul a fost înființat acum trei ani, când în Vizurești a venit Șerban Moldoveanu, un facilitator comunitar de la PACT născut într-un sat din aceeași comună. PACT susține inițiative locale din domeniul dezvoltării comunitare și al economiei sociale în sudul țării și trimite în comunități așa-numiți facilitatori care îi ajută pe oameni să-și identifice nevoile și să se organizeze pentru a le satisface. Magdalena Diaconu, o femeie de etnie romă din Vizurești, își amintește că Șerban Moldoveanu, care coordonează și un proiect cicloturistic în cinci sate, printre care și Vizurești, a venit cu niște pliante mov și a ținut o prezentare.

„Am văzut cum în Argeș, undeva, s-a reabilitat o cișmea de apă, multe lucruri frumoase pentru oamenii simpli de la țară, oameni din comunități mici sau sărace”, spune Magdalena. „Mi-a plăcut și de asta m-am și implicat. Am zis să mai fac și eu altceva în afară de copiii pe care-i am.” Femeia lucrează ca îngrijitoare la grădinița din sat, are opt clase și tot atâția copii și un soț care a rămas șomer de vinerea trecută. „Am mers din casă-n casă și am prioritizat nevoile oamenilor. Mulți ne cereau mâncare, îmbrăcăminte. Și noi am zis OK, dacă vă dăm de mâncare, o să vă dăm până la infinit.” Așa că grupul de inițiativă care s-a format s-a gândit să facă mai bine o casă de cultură prin care să-i atragă la școală pe copii.

 

Grădinița din Vizurești

 

Majoritatea localnicilor au multe guri de hrănit și n-au timp să se ocupe de copii, pe unii îi trimit la cerșit, așa că cei mici pierd contactul cu școala și, în timp, ajung s-o abandoneze. „La noi nu este un cămin cultural”, spune Magdalena. „Trebuia copiii să meargă pentru o carte la biblioteca din Ciocănești (un sat aflat la 10 km distanță). Copiii sunt săraci și n-au să dea 2 lei dus, 2 lei întors la microbuz.” După înființarea grupului de inițiativă, care are astăzi patru membri, Magdalena Diaconu a participat împreună cu Maria Ion, mediator la şcoala din Vizurești, la un curs de management de proiect organizat de PACT pentru a demara inițiativa cu casa de cultură, ce urmează să funcționeze ca un after-school.

„Apoi ne-am apucat de scris proiectul. Eu am doar opt clase și nu am știut să deschid calculatorul. Șerban ne cerea să scriem în calculator, noi scriam de mână. Mă duceam la cineva în sat și hai, scrie-mi și mie ceva la calculator și trimite-mi-le la Șerban să le corecteze. Tot timpul era un vacarm, în hârtii și în conținutul pe care îl scria copilul ăla pe calculator și atunci am zis cine să mă ajute. Singura care poate să mă ajute e Gina Bașturescu și am apelat la ea.” Gina Bașturescu locuiește cu soțul ei, publicist, și cei patru copii în Bâldana și predă în Vizurești. A întocmit proiectul și l-a trimis Fundației PACT

Grupul de inițiativă a primit de la PACT 4.000 de lei pentru a-l începe. Localnicii urmau să facă rost de bani mai departe. Printr-o donație, un proiectant le-a făcut un plan de construcție pentru casa de cultură, iar fostul director al școlii le-a oferit zece saci de ciment și o mașină de balast. Cu banii de la PACT, sătenii cu inițiativă au reușit să toarne o fundație, dar n-au mai găsit fonduri să meargă mai departe. Au rămas în standby mai bine de doi ani în așteptarea unor soluții, dar n-au stat degeaba.

„Dumnezeu m-a înzestrat cu abilități practice, fac tot felul de chestii. De exemplu, împletesc pănuși de porumb sau cos”, spune Gina Bașturescu. „Noi suntem creștini practicanți și [știm că] din ceea ce ai primit, trebuie să dai, și atunci eu am încercat să dau către copii.” Învățătoarea a organizat o serie de ateliere extrașcolare, unde i-a învățat pe elevi croitorie sau să tragă fire la mașina de cusut. „Nu toți sunt înzestrați cu abilități deosebite pentru matematică sau pentru a ajunge în nu știu ce funcții deosebite, dar dacă au chestii din astea practice și la îndemână, își pot găsi o meserie”, spune ea. „Era o bucurie în ochii copiilor, nu pot să v-o descriu. Îi vezi ce mulțumire au că au învățat ceva.”

 

Școala

 

Copiii au făurit diverse obiecte, de la semne de carte, la genți, traiste și mărțișoare. O parte din ele au fost vândute la târguri, în București, la Fundația PACT sau în căminul cultural din Ciocănești. Cu banii câștigați, grupul de inițiativă a cumpărat zece fluiere pentru dotarea muzicală a școlii și o pereche de ochelari pentru o fetiță săracă cu dioptrii mari și a plătit o parte din cadastrul pentru casa de cultură. „Am strâns hăinuțe, mâncare, câteva paturi care erau folosite, dar bune, și le-am dat copiilor amărâți”, spune Magdalena Diaconu. „Părinții doar îi îmbracă, le dă de mâncat și atât, nu se ocupă de ei să aibă și altceva de făcut acasă.”

La inițiativa lui Șerban Moldoveanu, oamenii cu inițiativă din mai multe sate ale comunei Ciocănești, inclusiv Vizurești, au înființat o asociație cu peste 10 membri menită să atragă fonduri pentru proiectele locale. Apoi, anul trecut, PACT a apelat la Habitat for Humanity România. Deși organizația se ocupă de regulă cu înălțarea de locuințe personale pentru oamenii nevoiași, s-a angajat să ridice casa de cultură din Vizurești, care va avea 70 mp, dar și să reabiliteze dispensarul, grădinița și școala, aflate toate pe același teren, și să suporte costurile, care s-au ridicat la circa 70.000 de euro.

Luni, 7 octombrie, de Ziua Mondială a Locuirii, Vizureștiul a fost vizitat, printre alții, de ambasadorul Irlandei, de cel al al Olandei și de reporterul Mircea Radu, care îi explica unuia dintre diplomați că e star TV și de aia e așa agitație în jur. Habitat for Humanity, care a comunicat cu sătenii timp de un an pentru a-i convinge să facă muncă voluntară în cadrul proiectului și care a turnat o nouă fundație pentru casa de cultură luna trecută, a început luni Big Build 2013. Un maraton de construcție de cinci zile prin care voluntari din sat, de la companii și din Irlanda vor construi after-school-ul visat de Magdalena Diaconu și de Gina Bașturescu.

Tom Geary, care lucrează pentru a opta oară cu Habitat for Humanity România, s-a ocupat de recrutarea voluntarilor din sat. Americanul spune că munca de comunicare a fost mai ușoară în Vizurești, grație grupului de inițiativă, decât în alte locuri, unde oamenii sunt foarte sceptici și neînchegați. Dar asta nu înseamnă că toți s-au lăsat convinși. „Au fost oameni care nu credeau în proiect, credeau că există alte priorități, cum ar fi reabilitarea unui pod din Vizurești.” Dar și surprize plăcute. „Este un bărbat care a venit aproape în fiecare zi să facă voluntariat și care nu are loc de muncă. Ar fi fost ușor să spună că nu e treaba lui, că ar trebui să fie preocupat mai degrabă să-și găsească serviciu. Dar are doi copii la școală. A lucrat peste 160 de ore, de la începerea proiectului, la 12 septembrie, ceea ce înseamnă mai mult de 50 de ore pe săptămână.”

 

Dispensarul

 

Bărbatul cu pricina speră însă ca munca pe care o prestează să-i servească și familiei lui. A avut o casă care a ars acum câțiva ani, a reconstruit o parte din ea, însă nu are aspectul unei locuințe permanente. Managerul de proiect din partea Habitat for Humanity s-a decis să-l ajute pe viitor la înălțarea uneia noi. Pe lângă el, alți 80 de săteni s-au oferit să participe ca voluntari la proiectul de construcție și reabilitare. Li s-au alăturat 20 de voluntari din Irlanda de Nord și aproape tot atâția de la o firmă de construcții. De regulă, Habitat for Humanity își recrutează voluntarii și dintre angajații unor companii care caută să se responsabilizeze social.

Săptămâna aceasta, în paralel cu înălțarea casei de cultură fix lângă școala din sat, echipa a renovat și dispensarul din Vizurești. Acesta urmează astfel să fie acreditat după ce a fost închis de Sanepid pentru că nu avea apă curentă, fosă septică și spații de sterilizare și tratament impuse de lege. Cei 1.400 de locuitori înscrişi la medicul de familie erau nevoiți să meargă până acum la Ciocăneşti pentru orice problemă de sănătate. Grădinița urma să fie termoizolată la exterior, iar școala care găzduiește 220 de elevi,  dotată cu toalete noi și renovată pentru a scăpa de igrasie.

„La parter și la demisol e puțină igrasie. Școala a fost reabilitată în 2002. Este un conac boieresc. Era gândit foarte bine. Avea pe margine, de jur împrejur, un șanț adânc. În partea exterioară era zid. Zidul acela a început să se deterioreze, iar cei care au făcut reabilitatea au astupat definitiv șanțul acela”, spune Gina Bașturescu. „Acum, pământul fiind direct pe zid, trage umezeală și este igrasie. Proiectul a depășit costurile inițiale și nu mai pot săpa șanțul, dar pot face ceva la scurgerile de la acoperișuri.” Pe lângă asta, sătenii au beneficiat, odată cu proiectul, și de training în construcții. Unii pot aplica ce învață în propria locuință și își pot găsi de muncă în echipe de construcții din orașele și satele învecinate ori ca dulgheri, fierari-betoniști sau zugravi.

 

 

Casa de cultură va continua atelierele începute de Gina Bașturescu, care, pe viitor, speră să obțină fonduri pentru a le oferi elevilor și o masă pe zi. „Ei ar veni de dimineață, ar sta la cursuri, după-amiaza ar mânca de prânz la after-school și ar rămâne câteva ore să-și facă temele.” Clădirea va avea și o bibliotecă. Totodată, grupul de inițiativă „Inimi Deschise” vrea să deschidă și „Atelierele Vizurești”, destinate copiilor din afara localității. „Să vină să învețe, de exemplu, să împletească pănuși de porumb și să plătească pentru aceste cursuri. Prin aceste acitvități de autofinanțare putem să ajutăm alte proiecte.” Casa de cultură va avea computere și internet și va fi deschisă membrilor comunității care nu au așa ceva acasă și care vor să se intereseze de joburi.

Grupul are în plan și alte proiecte. Gina Bașturescu spune că vara trecută s-au orientat și spre economia socială, din moment ce marea problemă a satului o reprezintă lipsa locurilor de muncă. „Am citit multe chestii și am depus și niște aplicații, dar n-au fost selectate.” Magdalena Diaconu a făcut una pentru o patiserie, care urma să fie la ea în curte și unde urmau să lucreze câțiva oameni din comunitate. „Ne mai gândisem la o afacere de croitorie, mai mult pe chestia asta tradițională. Eu sunt nebună după portul popular și continuarea și reinventarea tradițiilor. În satele din apropierea Bucureștiului s-a pierdut de foarte mult timp arta populară. M-am gândit la mămicile care au copii mai mici și nu-și pot lua un serviciu, dar ar putea să coasă repede ceva în timpul liber.” În activitățile de economie socială, profitul este reinvestit tot în comunitate.

Până atunci, la nivel personal, Magdalena, de pildă, are nevoie de o baie. „Am apucat să construim și am rămas doar cu pereții, fără acoperiș, n-am putut să mai continuăm. Apoi să măresc bucătăria cumva și să mai fac o cameră. Sper, cu ajutor de la Dumnezeu, să le fac cumva. Nu pot să cer nimănui nimic. Ținta mi-am atins-o cu căsuța de cultură, restul să facă Dumnezeu.”


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger