Un tip de beton experimental, care are capacitatea de a se repara de unul singur, se află în proces de testare la Universitatea Tehnică Delft din Olanda. Dacă va trece testele, acest beton va avea o viaţă mult mai lungă decât materialul clasic din prezent şi, astfel, utilizarea sa în construcţii va fi mai eficientă şi mai puţin costisitoare, spun specialiştii.
Secretul acestui beton este o bacterie care produce calcar, fiind activată de apa de ploaie care se infiltrează în structura de beton. Materialul este rezultatul muncii microbiologului Henk Jonkers şi specialistului în materiale de construcţie (beton) Eric Schlangen. Potrivit acestora, dacă testele vor avea rezultate bune, comercializarea acestui tip de beton ar putea începe în maxim 2 – 3 ani. În prezent, betonul este cel mai folosit material de construcţie din lume, însă tendinţa sa de a crăpa face necesară întărirea compoziţiei cu ajutorul oţelului. Micile crăpături care apar în beton sunt permise de normele de construcţie din industrie (este vorba de crăpături de 0,2 milimetri), dar, în timp, apa şi diverse chimicale care ajung în astfel de mici fisuri corodează betonul, măresc fisurile şi creează probleme construcţiei.
„Este important ca astfel de micro-fisuri să poată fi reparate înainte să devină o problemă, pentru durabilitatea construcţiei”, a explicat Jonkers. Astfel, în mixul pentru noul tip de beton sunt adăugate bacterii (cu tot cu nutrienţii de care au nevoie pentru a se hrăni – mai precis, substanţe găsite în lapte, bogate în calciu), sub formă de granule. Sporii rămân „adormiţi” în compoziţie până când apa de ploaie îşi croieşte drum la ei, prin crăpături şi, astfel, îi activează. În acel moment, bacteriile îşi fac treaba, producând calcar menit să umple fisurile. „În testele de laborator de până acum am putut demonstra cum bacteriile au reparat crăpături şi de 0,5 milimetri grosime, adică peste normele admise de industrie. Acum trecem la nivelul următor. Vom produce „agentul curativ” în cantităţi mari şi vom face teste în afara laboratorului, în natură, pe diferite tipuri de construcţii şi diferite tipuri de beton, pentru a vedea rezultatele concrete în practică”, explică Jonkers.
Principala provocare a testelor este ca agentul curativ (mixul de bacterii şi nutrienţi) să reziste procesului prin care se face betonul folosit în construcţii. Granulele cu bacterii trebuie să fie învelite într-o folie protectoare, pentru aceasta, ridicând costurile de producţie. Echipa de inventatori lucrează, în prezent, la a găsi soluţii prin care să reducă tocmai aceste costuri şi speră ca în şase luni să vină cu o propunere viabilă. Imediat după aceea, vor demara testele de exterior: deja mai multe firme de construcţie şi-au anunţat intenţia de a participa la experimente. Betonul nou va fi monitorizat timp de doi ani, pentru ca eficienţa sa să poată fi complet demonstrată. „Atunci, dacă toată lumea va fi mulţumită, vom începe să comercializăm produsul”, au conchis cei doi experţi care au inventat materialul.
Sursa şi foto: BBC