Este doar al cincilea oraş ca mãrime al Elveţiei, dar este capitalã. Este centrul politic al ţãrii, dar lumea îl viziteazã mai mult pentru a vedea superbul oraş vechi, şi, deşi aici se află Parlamentul şi Guvernul, localnicii se mândresc mai mult cã oraşul este pe lista patrimoniului UNESCO şi îţi aratã ursul. Bine aţi venit la Berna, capitala Elveţiei !
de Cezar Dumitru (Imperatortravel.ro)
Am vãzut pentru prima oarã Berna în primul meu tur cu trenul prin Europa în 1992. A fost primul oraş care l-am vizitat în Elveţia şi mi-a plãcut rãu. De fapt, dupã ce pãrãseam oraşul în direcţia Neuchâtel, mã întrebam dacã o sã gãsesc ceva care sã-mi placã mai mult… Cred cã acel ceva a fost Lucerna, dar am descoperit foarte multe oraşe şi peisaje naturale de neuitat. De atunci, am revenit de câteva ori în Berna, ultima oarã, în 2008, cu ocazia Campionatului European de fotbal.
Ca în cazul multor oraşe, fondarea Bernei este legatã de o poveste mai mult sau mai puţin fantasticã. Legenda spune cã ducele Berchtold al V-lea, fondatorul oraşului ar fi jurat sã boteze oraşul dupã primul animal pe care îl va vâna în zonã. Acest nefericit animal s-a întâmplat sã fie un urs, aşa cã Berchtold ar fi botezat nouã urbe cu numele de Bern (urs este “barn” în germanã vorbitã prin zonã, destul de diferitã de germanã “oficialã”). Ce este cert însã, este ca Berna a fost fondatã în 1191, în plus, se pare cã încã din 1440, oraşul ţinea nişte urşi într-un soi de zoo (inutil sã mai spun cã ursul se afla şi pe emblema oraşului şi a cantonului omonim).
Berna a fost unul din orasele-fondatoare ale confederaţiei helvetice şi a fost desemnatã drept capitala în 1848 ca un compromis între cele douã mari centre de putere ale ţãrii – germanofonul Zurich şi Geneva cea vorbitoare de francezã. Deşi Berna se afla în zona germanofonã şi peste tot, vei auzi doar dialectul local al germanei, este un oraş aflat destul de aproape de zona vorbitoare de francezã. Pentru mai multe detalii despre istoria oraşului, puteţi consulta Wiki.
De fiecare datã, am debarcat în Berna în garã, venind cu trenul. Ca în multe locuri din Vestul Europei, gara este în plin centru… Şi dupã ce ieşi din garã, nu trebuie sã faci prea mulţi paşi pentru a ajunge la porţile oraşului vechi semnalat de Zytglogge, clasicul turn cu ceas pe care îl gãseşti în multe urbe elveţiene. Aduce cu mult mai faimosul turn din Praga, dar şi cu cel de la Sighişoara… La fiecare orã fãrã patru minute, figurinele se pun în mişcare, învârtindu-se pânã la ora fixã, aşa cã dacã te afli prin zonã, e un mic spectacol gratuit de care te poţi bucura.
Dar mândria Bernei medievale se prezintã brusc dupã turnul cu ceas – Kramgasse, strada principalã a Bernei cu clãdiri de secol XV, poate austere, cu arcade ce ascund magazinele lumii moderne, dar înveselite de steagurile imense ale cantoanelor Elveţiei şi de flori la ferestre. În mijlocul strãzii, aliniate “elveţian” se afla câteva din cele 11 fântâni decorative, adevãratele simboluri ale Bernei. Aceste 11 statui nu sunt de ieri, de azi, ci tocmai de la 1545 şi înfãţişeazã personaje istorice sau legendare… Deşi marea majoritate se afla pe axul oraşului Marktgasse – Kramgasse – Gerechtigkeitgasse, cea mai ciudatã statuie se afla însã într-o piaţã lãturalnicã unde statuia înfãţişeazã un cãpcãun înghiţind un copil ! Berna adãposteşte statuia lui Bau-Bau !
Berna nu înseamnã neapãrat bifarea unor monumente deosebite, este un oraş plãcut de luat la picior. Iar într-o zi fierbinte de varã (da, existã şi aşa ceva în ţara munţilor Alpi !), arcadele umbrite şi rãcoroase sunt un dar al Domnului… Şi cã tot vorbeam de cele sfinte, poate cel mai important monument este Munster, principal bisericã a oraşului. Este cea mai înaltã biserica din Elveţia (clopotniţã are 100 metri), aşa cã meritã sã dai câţiva franci şi sã urci pânã în vârf pentru o panoramã superbã a oraşului. Inutil sã spun cã tot oraşul este destul de scund (doar cupola Parlamentului rivalizeazã cu turla gotica a Munster-ului), aşa cã priveliştea meritã toate cele 344 scãri de escaladat !
Ca orice catedralã protestantã, interiorul este destul de auster, dar deasupra intrãrii principale în catedralã, o sã gãseşti o magnificã reprezentare a Judecãţii de Apoi, aproape 200 de statui din lemn şi piatrã, unele încã pãstrându-şi culoarea care au rezistat timpului de prin secolul XV ! Şi cum la Judecata de Apoi, pãcãtoşii se duc în iad, iar credincioşii în rai, în cazul Munsterului, primarul din Berna se duce în rai, iar primarul din Zurich direct în iad !
Odatã urcat în vârful bisericii, este greu sã nu remarci superbã culoare albastrã a raului Aare, care face o buclã în jurul oraşul vechi. Undeva mai departe, pe fundal se vãd dealurile verzi ale oraşului, aşa cã nu m-am putut abţine sã mã duc pe unul din ele pentru o panoramã a oraşului vechi. ªi cum ghidul povestea despre o Rosengarten – “grãdinã de trandafiri”, mi s-a pãrut locul ideal de a savura panorama.
În drum spre Rosengarten, am trecut pe lângã Barengraben – Groapã cu urşi. Cum scriam mai sus, este o tradiţie multi-seculara pentru oraş sã aibe nişte urşi prin urbe, simbolul oraşului. Groapã cu urşi a fost construitã în 1857, iar în 2008, când am vizitat oraşul mai erau încã doi urşi cam bãtrâni şi trişti… Mi s-a pãrut ciudat cã într-o ţarã obsedatã cu ecologia, protecţia mediului şi a animalelor, una din atracţiile capitalei sã fie o groapã în care sã fie ţinuţi închişi nişte urşi. Încã din 1992, de când fusesem prima oarã în Berna, citisem despre un plan de închidere a gropii şi mutare a urşilor într-un parc. În 2008, în continuare, urşii erau în inchisoarea-groapa. Ulterior, aveam sã aflu cã cei doi urşi care încã mai erau în groapa în 2008 au murit, iar acum Barengraben este goalã şi dacã vrei sã-l vezi pe Moş Martin de Berna, te poţi duce la un “bear park”. Nu am vãzut noul parc cu urşi, am înţeles cã e pe malul râului Aare, un spaţiu mult mai generos şi unde urşii au parte de condiţii mai omeneşti… mã rog, mai urseşti !
Dupã traversarea râului Aare, fix unde face bucla, am urcat puţin şi am ajuns în grãdina cu trandafiri… La sfârşit de iunie, trandafirii nu mai erau prea înfloriţi, dar oricum panorama asupra oraşului vechi era superbã – o puteţi vedea în poze şi în plus este un loc de zãcut pe iarbă la soare de neegalat în toatã Berna.
Înapoi în oraşul vechi, aş mai numi încã douã atracţii – una este Parlamentul (pe care l-am vizitat în 1992), o clãdire masivã, construitã în stil florentin care poate fi vizitatã când Parlamentul nu este în sesiune. Chiar şi în sesiune, poţi sã urci la balcon pentru a vedea cum dezbat legile aleşii cantoanelor. Dacã însã ai o pasiune pentru ştiinţã, trebuie sã ştii cã Einstein a locuit o bunã perioadã de timp în Berna unde a lucrat ca funcţionar la biroul de înregistrare de patente. Aici, în Berna, celebrul om de ştiinţã şi-a elaborat teoria relativitãţii în 1905. Nu vã aşteptaţi însã la cine ştie ce palat – este un apartament mai degrabã modest care se preta unui funcţionar de stat care nu lua şpagă.
Acest articol a fost preluat de pe site-ul partener Imperatortravel.ro. Puteţi citi varianta integrală aici.