Romanii de astazi sunt lenesi, oportunisti, lucreaza doar pentru bani si chiulesc ori de cate ori au ocazia. Acesta e un punct de vedere. Ba nu, romanii sunt harnici, parolisti si interesati sa faca treaba cat mai buna. O alta opinie. Care sa fie adevarul? Indiferent la care dintre aceste doua extreme se pozitioneaza, parca e ceva specific in cazul romanilor: au o nesfarsita rezerva de umor in atitudinea fata de munca.
de Matei Cristian
In prima faza, am zis ca merita sa il comemoram pe Stahanov. Da, pe minerul sovietic Alexei Grigorievici Stahanov, cel care acum exact 75 de ani depasea planul de munca de sapte ori, extragand 102 tone de carbune din mina Tentralnaia Irmino, fata de norma obisnuita de 14 tone/schimb.
Ulterior, propaganda comunista a inventat un substantiv, “stahanovist”-ul, care a ajuns sa desemneze pe toti acei eroi ai intrecerii socialiste care isi depaseau limitele in numele bunastarii intregului popor. In 1951, Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Roman (viitor PCR) avea sa elaboreze o hotarare cu privire la stahanovisti si fruntasii in productie si stimularea lor morala si materiala.
Numai ca modelul stahanovist nu prea avea sa prinda in Romania, fie si pentru ca noi, popor latin, avem parca alt mod de a ne raporta la munca. Pentru multi ani, la nivelul mentalitatii comune avea sa predomine o atitudine cel putin duplicitara rezumata in expresia “noi ne facem ca muncim, ei (reprezentantii regimului comunist – n.e.) se fac ca ne platesc”. In timpul comunismului la nivel oficial munca era o valoare de baza, eroii muncii socialiste erau glorificati, in permanenta se raportau depasiri de plan, insa in realitate lucrurile stateau putin altfel: lipsa concurentei, a competitivitatii, o cvasi-uniformitate a salariilor, rezultate adesea mediocre.
Antropologul Bogdan Iancu are o perspectiva ceva mai complexa asupra realitatii acelor vremuri. “As zice ca in spatele zicalei amintite mai sus era totusi mult mai multa munca decat ne imaginam azi, cand acea epoca se developeaza in caricaturi sumbre, pentru ca, desi incercau sa scape constrangerilor planului si altor forme de control ale statului, acesta incerca la randul lui sa recupereze timpul <<pierdut>> la locul de munca prin munca patriotica sau prin orele suplimentare neplatite atunci cand intreprinderile trebuiau sa realizeze sau depaseasca planuri absurd”.
Mitul lui Dorel
S-a schimbat ceva dupa 1989 in ceea ce priveste atitudinea fata de munca a romanilor? Este o intrebare la care specialistii nu au un raspuns transant, fie si pentru faptul ca studiile serioase cam lipsesc.
“E greu sa raspunzi punand laolata zidarii, angajatii din corporatii, lucratorii din imobiliare, profesori, functionarii publici. Sint tentat sa spun, pe baza experientei de cativa ani de cercetare, ca in sectorul privat, din cauza constrangerilor manageriale mult mai bine puse la punct, angajatii tind sa munceasca mai implicat si uneori sa exagereze impresia ca muncesc (asta neinsemnand ca muncesc putin!), timp in care in sectorul public diferiti factori, printre care salariile mici si imposibilitatea de a accede in ierarhie, au contribuit la un fel de incremenire intr-o dezolanta non-implicare. Asta daca e sa vorbim despre atitudinea legata de munca si nu de rezultatele ei”, spune Bogdan Iancu.
Cert e insa un lucru: ramane inca de actualitate modelul lui Dorel, muncitorul dezlanat si pagubos din reclama la o bautura alcoolica, inconjurat de colegi care nu stiu altceva decat sa ia peste picior tocmai cultura muncii si regulile ei.
Poate merita remarcat ca in timp ce despre multe popoare exista stereotipuri pozitive in atitudinea fata de munca (astfel, germanii sunt ordonati si precisi, chinezii dau dovada de perspeverenta si harnicie, iar americanii de initiative si spirit antreprenorial) romanii prefera sa se amuze cand e vorba de valorile muncii.
De fapt, considera sociologul Vasile Dancu, desi muncesc mult, reactiile si perceptiile romanilor fata de munca sunt inca specifice unei societati in care “cultura muncii e intr-o faza primitiv dezvoltata”. Dancu citeaza un studiu din care reiese ca in aproape o treime din locurile de munca din Romania activitatea nu este normata in nici un fel, iar procente zdrobitoare dovedesc ca oamenii sunt totusi multumiti de program (in proportie de 85%).
Desi considera ca locul de munca este solicitant, doar 15% dintre romani cauta un alt loc de munca. Pe de alta parte, desi multi vad ca legislatia muncii nu protejeaza angajatul sau ca aceasta nu se respecta, romanii nu vor nici o schimbare, putini s-ar revolta sau ar cauta o ameliorare a situatiei.
Mitul lui Berila
In aceste conditii, nu prea e surprinzator ca ori nu se prea muncestein Romania, ori se munceste mult, dar prost. Da, romanii sunt campioni europeni la numarul de ore lucrate pe saptamana si, in plus, au si cele mai putine zile de concediu pe an, Potrivit unei analize Eurofound, citata de incont.ro, romanii au muncit, anul trecut, cel mai mult dintre europeni, in ultimul trimestru al anului depasind chiar si numarul legal de ore de munca saptamanal. Iar cand vine vorba de concediu, ne regasim printre putinele tari in care se acorda doar 20 de zile libere pe an.
Spuneam mai sus ca romanii au o nesfarsita atitudine de umor fata de munca. Daca Dorel este un model liber asumat de multi, mai ales de cei care ar vrea sa nu mai munceasca niciodata daca se intampla sa castige la Loto, exista – la cealalta extrema – un alt personaj des invocat.
“Muncesc ca Berila pe bani putini”; “bag work ca Berila si nimic”, “daca bagi ca Berila suplimentare si noaptea si alte alea te ridici cu banii”. Probabil ca ati auzit in jurul vostru oameni care il invocau pe acest necunoscut Berila incercand sa explice cum au muncit pana au cazut lat, insa cu rezultate deloc grozave.
Dar cine e misteriosul Berila? Cercetatoarea Rodica Zafiu ofera aici o explicatie completa, aratand ca in anii 30 a existat un criminal in serie numit Andrei Berila, care a fost condamnat la inchisoare pe viata, iar acest lucru a devenit in limbajul comun o expresie a unei evaluari hiperbolice.
Asa a luat nastere, cel mai probabil, expresia “a face inchisoare cat Berila” care ulterior s-a extins si in alte domenii ale vietii sociale, inclusiv in atitudinea fata de munca. Interesant, insa, e faptul ca in acelasi timp contextele in care se fac referire la Berila au intotdeauna un sens depreciative. “S-a ajuns astfel incat cel care bea, mananca si mai ales munceste prea mult e un personaj ridicol, <<ca Berila>>devenind echivalentul expresiilor <<ca un prost>> sau <<ca un bou>>”, spune Rodica Zafiu.
In loc de concluzii
Tara a paradoxurilor, in general, Romania ramane o tara in care coexista destul de bine cele doua personaje invocate pana acum, Dorel si Berila. Cum este insa posibil acest lucru?
“Cred ca in zilele noastre atitudinea fata de munca se configureaza haotic in functie de contexte mai mult sau mai putin fericite. Cred, totusi, ca joburile care presupun munca grea sint mult prea prost platite prin comparatie cu cele din zona serviciilor, asta daca ne uitam la acelasi raport in tarile Europei occidentale”, spune antropologul Bogdan Iancu.
Acesta considera ca simultana existenta a lumilor lui Dorel si Berila are de a face intai de toate cu contextul social dezlanat in care traim. “Explicatia nu tine de un motiv misterios: e vorba de aspecte motivationale si aici nu ma refer numai la cuantumul salarial ci si la conditiile de lucru, posibilitatea de accede in ierarhie etc. In conditiile in care avem un stat nereformat pe verticala si o realitate a mediului privat, complet din alt film, putem asista la co-existenta celor doua lumi”.
Se vor inregistra schimbari in atitudinea fata de munca a romanilor? E greu de spus. Cercetatorii acestui fenomen spun ca o parte a modificarilor care se vad sunt date de aparitia firmelor straine si a culturii organizationale diferite pe care acestea au adus-o.
Insa, Bogdan Iancu crede ca aceasta cultura “a tins de cele mai multe ori sa se adapteze peisajului autohton decat sa produca un dialog intre experiente diferite de munca”. “In mediul corporate a aparut un fenomen interesant, cel al vrajitoriei pe baza de teambuilding, coaching, gadgeturi aparent gratuite, care i-au domesticit pe multi dintre angajati, dispusi de-acum sa munceasca si in timpul liber. Faptul ca magazinele de mobila vand mai multe birouri pentru acasa (au devenit aproape indispensabile!) decat corpuri de biblioteca, da un semn despre faptul ca jobul se muta din ce in ce inspre mediul domestic”.
36 de comentarii
Cred ca e o greseala aceasta generalizare care pune eticheta pe toti romanii .
Acei romani care muncesc in Italia , Spania , Germania sau Anglia , in special in constructii , au rezistat ani de zile tocmai pentru harnicie si desigur exista o motivare a muncii . In momentul cand dispare ” motivarea ” , cum e acum in tara , e si normal sa fie cam peste tot “frati ” ai lui DOREL !
Te inseli! Romanii din Italia, Spania, Germania sau Anglia n-au rezistat ani de zile datorita harniciei ci datorita salariilor mult mai mici decit ale localnicilor. In momentul acesta consider ca problema cea mai mare a romanilor este CALIFICAREA! Inainte erau scoli profesionale, scoli de maistri, de ucenici… Acum meseria se fura, daca ai de la cine! De aici si productivitatea foarte scazuta. Tinerii din ziua de azi vor sa lucreze ca taximetristi, agenti comerciali sau de paza, nimeni nu mai vrea sudor sau strungar, desi se cistiga bine. Asta si pt ca nu mai au de unde sa invete meseria. Toata lumea cere experienta la angajare, nimeni nu mai are rabdare si bani sa-si formeze oamenii. Si uite asa am ajuns ca media de virsta a sudorilor si strungarilor nostri sa fie sarita de 45 de ani si sa fim nevoiti sa importam chinezi!
Hai nu zau! Eu sunt strungar. Daca tu mai gasesti vreun strung sa lucreze in Romania, eu il mananc cu fundatie cu tot.
pregateste-te: cumpara triferment si altele … la noi ai vreo cateva hale de cnc-uri
………………………………………………………………………………………………………………………………….
acu’ sa va spun o poveste adevarata:
cu un an in urma am mers prin padure cu familia si ne-am oprit langa soseaua care ducea spre un sat mai izolat. noaptea se furase cablul romtelecom ce lega satul de lume si … venise echipa de interventie sa instaleze altul. echipa era formata din urmatorii (numele sunt cat se poate de reale – i-am auzit eu cu urechile mele cum se strigau): dorel, ninel, costel, viorel si (cred ca) ionel. erau 5, toti cu terminatia “-el”. munceau ca niste romani veritabili: “hai baaaa sa tziiii de cablu asta …. tu ….(fluiera) … impinge ba de stalp … (injuratura) … n-a venit ma ala cu masina mai aproape …” samd. reclama “unirea” este cat se poate de reala.
imi pare rau ca nu i-am filmat …
Răul are rădăcini ceva mai adânci Ţine într-o oarecare măsură şi de temperamentul latin, dar în cea mai mare măsură ţine de zona educaţiei care imprimă atitudinea faţă de muncă (vai, ce termen perimat!) Dar cât de actual, totuşi, deoarece atâta timp cât munca este considedrată numai ca un mijloc de asigurare a supravieţuirii, ea este că este o povară care in extremis poate ucide. În extrema cealaltă, dacă este considerată ca un mijloc de parvenire pe scara socială sau de satisfacere a unor porniri pur arghirofile, în realizarea obiectivelor muncii se va recurge la mijloace futile, expediente sau orice alte mijloace care ţin de doza de cinism a fiecăruia. Ori la noi, pornind de la deprofesionalizarea galopantă prin scăderea nivelului calitativ al învăţământului, prin răsturnarea valorilor morale şi înlocuirea lor cu false valori şi nu în ultimă instanţă, prin intruziunea politicului prin politizarea unor domenii care ţin strict de competenţe profesionale, se reuşeşte estomparea valenţelor creative ale muncii, generatoare de satisfacţii de altă natură, aşa numita plăcere de a munci (altă chestie perimată, nu?). Toată poliloghia asta ţine de partea mai eterică a acestei activităţi a omului ţine mai mult de confortul psihic al omului dar are o contribuţie substanţială la eficienţa ei. Asupra aspectului celălalt, mai important în ceea ce priveşte percepţia imediată, cel pecuniar, iar sunt foarte multe de zis…
Eu lucrez de 9 ani in Germania, am lucrat in doua firme, si pot sa spun ca cei care au munca de birou (ca mine) nu dau in branci cu munca.
Atat ca treaba se face cum trebuie.
Numai sefii se mai agita (nu toti) si vor sa lase impresia ca muncesc din greu (chiar daca uneori nu este cazul).
Nimeni nu este harnic prin definitie, iar daca nu exista motivatie sau pasiune nu se straduieste mai mult decat strictul necesar.
In acest sens, romanii din Romania sunt mai motivati pentru ca ii impinge foamea sa castige mai mult.
da in tarile di UE NU SINT BIROURILE SUPRAAGLOMERATE DE SALARIATI ,este omul si locul si fiecare isi face sarcinile de munca,de asemenea au pauze dimineata ca sa manince si sa-si bea cafeaua timp de o jumatate de ora si mai au o ora pauza de le 2-3, in rest fiecare isi sarcinile de munca rar se iasa la o tigare sau deinvoit nu prea se pune vorba cum este la noi imi fac un bilet de voie si plec aici inclusiv muncitorii fiacare la locul de munca este un meserias si unul care il ajuta, sau ai norma cum era la noi pe vremea lui CEASCA,aveam norma si cei care lucram la birou,cel nputin asa este in SP trebuie sa te incadrez in anumite ore cu o anumita cantitate de munca,nu ca la noi trei fumeaza doi se joaca pe calculator trei fac politica si unu sau doi muncesc.
Referitor la prima propozitie ca romanii lucreaza doar pentru bani. In situatia actuala din tara noastra nu vad un alt motiv pe care l-ar putea avea cineva pentru a muncii. Adica nu cred ca exista prea mute persoane care au o situatie materiala atat de buna incat vin la lucru in fiecare dimineata doar pentru ca se plictisesc acasa si nu au altceva de facut. In ceea ce priveste dorinta de promovare si de accedere pe scara ierarhica la noi acest lucru este putin probabil sa se relizeze prin munca asidua si performantele sa fie singurele criterii de promovare. La noi in special se mizeaza pe vechiul concept de “PCR-pile-cunistiinte-relatii” sau un subaltern spera ca seful sa dea coltul, sau sa dezerteze la o alta companie ca sa ii ia locul sau, daca nu, cel putin sa faca o greseala care sa il coste slujba. Astfel ca la sfarsitul zilei doar remuneratie financiara ii face pe romani sa mai doreasca sa munceasca
subscriu
Fain articol.
Avem ca mostenire cele zece legi ale muncii in socialism:
1. Munca innobileaza pe om , dar in societatea noastra nu avem nevoie de nobili !
2. Dragi tovarasi , sa ridicam munca cat mai sus , ca sa nu mai ajunga nimeni la ea!
3. Meseria este bratara de aur , dar este ilegal sa o porti , aurul e monopol al Bancii Nationale !
4. Nu ne este frica de munca , dormim langa ea foarte bine !
5. Cand imi vine cheful de munca, ma asez intr-un colt si astept , poate-mi trece !
6. Ce frumos este sa-i vezi pe altii muncind !
7. Cine-i harnic si munceste , ori e prost ori nu gandeste !
8. Cine-i harnic si munceste , are tot ce vrea! Cine-i hot si leneveste, are tot asa !
9. Cine- harnic si munceste , taie ziua stuf ! Cine-i hot si leneveste doarme noapte-n puf !
10. Nu conteaza cat de putin ne platesc astia , noi putem munci si mai putin de atat !
De aici si atitudinea fata de munca !
11. Munca l-a facut pe om, dar nici lenea n-a ucis pe nimeni!
12. Meseria – bratara de aur, dar gitul – pilnie de argint !
In tara atitudinea fata de munca,difera de la o regiune la alta.In Ardeal in general oamenii au o atitudine corecta fata de munca,sunt mai seriosi si mai bine pregatiti,in schimb in regat si moldova,mai toti sunt meseriasi facuti dupa ureche,neserioisi,chiulangii,care pe linga faptul ca nu-si cunosc meseria cer banii inainte,si-si supraestimeaza munca.Exista mentalitatea de a cistiga banii cit mai usor si pe promisiuni fara acoperire>La noi nu se promoveaza cultul muncii,pe mas media se indeamna la revolte sociale si la cersitul de bani de la guvern .Nu se indeamna la scolarizare,calificare…sa nu spuneti ca nu sunt centre de pregatire,….
Eu nu stiu pe unde ai fost tu in ardeal, dar pe unde am fost eu situatia nu e mai buna ca in moldova . Daca ardelenii sunt mai deosebiti si mai harnici decat altii vad ca nu le foloseste la nimic, intrucat nu au unde munci…Toata industria de care se bucurau odata si se credeau ei smecheri este distrusa..ca de altfel tot ce s-a facut pe vremea comunistilor. Acum sunt cu fundul gol cum s-ar spune
Muncesc pe dracu, au venit cateva ardelence din TgM si Cj la un supermarket nu spui numele ca sa nu fac reclama gratuit, urma sa se deschida si in orasele astea cate un magazin similar cand au vazut ce mult e de munca intr-o zi si ce putini bani se platesc in Bucuresti au zis ca ele nu stau prea mult la la firma asta.
Romanii lucreaza PENTRU bani. Corect.
Si cand nu sunt remunerati pt. munca lor, incep sa devina lenesi si sa chiuleasca. Asa faceam de cate ori ma simteam neindreptatit.
E o problema de motivatie, si orice om e afectat de asa ceva.
oricat ai avea salariul, la un moment dat tot o sa “simti” ca trebuie sa primesti mai mult. Se spune ca motivarea angajatului nu trebuie sa fie financiara – daca ii cresti in fiecare an salariul cu 5% (sa zicem) ajugi sa ii platesti in 10 ani un salariu dublu fata de salariul initial. Ceea ce e neeconomic.
Asta nu explica munca bugetarului mediu.
A, si chestia cu Ardealul vs. restul tarii e super trasa de par. Chiar daca or fi deosebiri, nu-s chiar atat de mari.
Foarte multi oameni care nu au o meserie, care nu vor sa invete, care nu vor sa progreseze (prin munca) in domeniul in care activeaza se plang. Tot timpul cineva, din exterior, e impotriva progresului lor. Ei nu cauta cauze in interior, in lipsa lor de initiativa ci in exterior, in actiunile si atitudinile altora.
In ultima perioada in Ro sunt greve si mitinguri de protest ale bugetarilor. Ceea ce nu inteleg este de ce bugetarul care a pierdut 25% din salariu si care e nemultumit de asta nu isi cauta un alt lo de munca? De ce nu isi face o afacere proprie – sa dea el salariu unui permanent nemultumit de salariu? De ce insista sa ramana intr-un sistem care nu ii mai convine? Un politist – daca nu e gras si lenes poate sa se angajeze la o firma privata de securitate. Sau poate sa se asocieze cu inca 3 colegi nemultumiti si sa isi faca propria firma de paza. Un taietor de chitante la primarie… asta nu stiu ce ar putea face, insa sunt sigur ca se taie si in mediul privat chitante. Etc.
Mi se pare foarte gresit articolul. Se porneste in evaluarea muncii de la Dorel. Dorel da rezultate foarte bune in strainatate intr-un sistem bun. Dorel exploateaza sistemul la noi. Ca sa ma fac inteles: de vina este varful, intelectualul care-l coordoneaza pe Dorel, spre exemplu seful de santier care crede ca fiind sef trebuie sa faca orice altceva decat sa-l tina in frau pe Dorel. Dorel este ca si contribuabilul: plateste cat de putin poate sa o faca ramanand corect dpdv legal. Nu ati vrea Dorel sa se apuce ca Stahanov de munca pur si simplu. Pai pana si Stahanov stia ca se intrece cu cineva si ca se remarca fata de oamenii din clasa sa. Autorul il responsabilizeaza pe Dorel.
Dorele, stai pe hotnews in loc sa muncesti???
Mda, foarte la obiect interventia ta. Ai ceva de spus referitor la opinia mea? Ai ceva impotriva opiniei mele? Ai ceva in favoarea opiniei mele? Nu ai nimic de spus? Taci! Da, stau pe hotnews, nu muncesc si traiesc foarte bine. Ai o problema cu asta? Esti invidios?
Romanu este un mucitor foarte bun.eu lucrez in usa ,si santem vazuti foarte buni meseriasi santem vreo 100 de romani dar………………………….ne uitam in curtea vecinului prea mut daca un coleg castiga cu 10$ mai mult ca altu deja incepe cearta si daca se strang 3 romance inseamna ca te afli pe o intersectie pe centura
Stahanov asta probabil ca era tare-n brat si nu prea gandea. Era prost sau ce avea… A da, era un erou al muncii socialiste. Cate statui i-au facut comunistii. Sunt doar curios. Se mai si zice si “bagi ca Migu’ ” 🙂
comentariul meu este unul inutil… comparati salariile si puterea de cumparare a romanilor cu cele ale oamenilor din restul statelor europene..unde este motivatia muncii in cazul nostru?! Evident, ma raportez la salariul mediu pe economie.
Am fost sef aproape 20 ani si pot sa va spun ca atitudinea fata de munca depinde de motivatie oricare ar fi ea: bani, frica de-ati pierde locul de munca sau pasiunea de a face ceva.
Daca nu exista un sistem care sa impuna criterii de performanta nu va exista munca. In Romania am intalnit si situatii in care oamenii munceau serios si locuri unde pierdeau vremea (nu neaparat la stat). Totul depinde in ultima instanta de manageri.
Nu cred ca romanii sunt lenesi si nici harnici, in schimb cred ca suntem dezorganizati motiv pt. care productivitatea este scazuta. In general ne lipseste rigoarea, capacitatea organizatorica si mai ales autoorganizatorica si perseverenta. Orice proiect incepe plin de avant si entuziasm, cu vorbit tare la telefon, alergat de 50 ori cu masina pe zi in acelasi loc si sfarseste dezumflat in vreun dosar sau pasat la fraierul organizatiei in momentul in care apare o noua jucarioara in care ne putem etala talentele.
Sunt intru totul de acord, ma confrunt zilnic cu reprosuri cum ar fi: ce greu e la munca, stau 12 ore, ma oboseste enerm; ulterior ‘ moama, stii cum e la mine la munca, beau toata ziua cafea, nu fac nimi9c, si eventual mut ceva mai mare, ca sa para ca lucrez’, aceste lucruri sunt spuse de aceeasi persoana. prin urmare, ‘noi ne facem ca munci, ei se fac ca ne platesc’. Normal , cu ce sa ne plateasca daca nu exista productivitate si calitate!? Fiecare se gandeste la berea de dupa servici. si dupa toata lumea se intreaba, ‘ de ce nu traim ca nemtii?’
Romanii muncesc mult, uneori prea mult, isi dau toata silinta si, contrar opiniei generale, nu banii sunt principalul factor de motivare ci dorinta de recunoastere a meritelor si a calitatii muncii lor. Toate cu o singura conditie: sa aiba manageri/conducatori/sefi – numiti-i cum vreti – care sa stie ce sa le ceara si cum sa comunice cu ei. Asta este problema principala: cei care ii conduc pe romani nu au cunostintele si abilitatile necesare pentru a scoate maximul de la acest popor. Pe scurt, ne lipsesc leaderii, managerii, sefii valorosi. Suntem condusi de o “gasca” de hoti incompetenti si aici trebuie facuta schimbarea, defapt.
De acord, d-le Crisitan. Problema cea mai grava este managementul foarte defectuos.
Asa este. De cum s’ar produce schimbarea “gastii” romaanul de rand ar deveni brusc foarte fericit si ar da din coada precum Grivei pupind mana noului manager de data asta competent si ar face orice numai sa il multumeasca. Pana cand o isoada ii sopteste ce salarii sunt la nivelul managerilor, la nivelul lui, in tara si in afara. Apoi revine la atitudinea initiala. Treaba dureaza cam de la primul job pret deun an maxim 2. Daca romanul de rand in cauza nu e de fapt chiar asa “de rand” o va lua pe cont propriu. Eu cel putin pe aici ma situez.
Mda…inainte erau rezultate mediocre…cand era ceva mai deosebit se aplauda.
Acum sunt rezultate care tind spre nule si in cel mai fericit caz ajung sa fie mediocre…si se aplauda continuu.
Romanii sunt normali.Au si genii, au si prosti, etc.in aceleasi procente ca Germania, SUA sau Elvetia.
Ce nu au romanii: nu au o clasa politica ( si n-au avut nici inainte de 1944). Clasa politica trimisa de contribuabil prin vot trebuie sa sa faca(creeze) structuri functionale. Dar functionale! Apoi eu vin si-mi vand forta de munca echitabil si pentru mine si pentru angajato in respectivele structuri.
Nu cred ca putem numi o structura functionala in Romania ultimilor 20 de ani.
“Hai nu zau! Eu sunt strungar. Daca tu mai gasesti vreun strung sa lucreze in Romania, eu il mananc cu fundatie cu tot.”… Infantila remarca!! HABAR n-ai, baiete, ce stomac ar trebui sa ai!!! Numai eu iti pot oferi vreo 10…orizontale, carusel, cu comanda numerica…de care doresti?! Nu mai primesti un CV azi fara sa-ti prezinte pe 2 pagini cate facultati si mastere are…experienta de munca (in orice domeniu…chiar si part time sau voluntariat!) ZERO! Suntem tara cu cele mai multe “nulitati” cu studii superioare…am uitat ca “meseria e bratara de aur”.
Au dreptate si patronii ca nu mai au de unde lua forta de munca calificata , dar au dreptate si “palmasii” care de obicei sunt platiti extrem de prost. Iar asta pentru ca domnul proaspat patron capitalist mioritic deabia asteapta sa incaseze primii bani pentru a-i cumpara odraslei un BMW sau un Q7 cu care sa se dea mare. Impartirea profitului intre patron si angajat e cheia. Tortul este impartit extrem de inegal. O sa ajungem din nou la nasterea proletariatului si a luptei de clasa…la proliferarea comunismului…
Ce bine ar fi! doar atat sa nu mai fie potcovari in fruntea tarii si comunismul poate fi o soutie viabila pt Romania