Chiar dacă nu sunt multe aspecte asupra cărora să existe consens în Belgia (o ţară divizată până şi lingvistic), demersul de a declara cartofii prăjiţi moştenire culturală a lumii, precum sunt opera din Peking sau tangoul argentinian, se pare că primeşte sprijin total, scrie agenţia de presă Reuters.
Cartofii prăjiţi belgieni sunt vânduţi, tradiţional, într-un coif de hârtie, la gherete numite “friktot” – sunt peste 5.000 din acestea în Belgia, ceea ce face aceşti cartofi de zece ori mai populari, pe cap de locuitor, decât McDonald’s-urile din SUA. Ca aceşti cartofi să fie recunoscuţi drept parte a patrimoniului cultural al lumii de către UNESCO, ei trebuie susţinuţi, ca produs, de către Ministerul Culturii – iar Belgia are trei astfel de ministere. Guvernul regiunii Flandra (partea vorbitoare de olandeză a Belgiei) a recunoscut cartofii prăjiţi ca parte integrantă a culturii naţionale, anul acesta; comunităţile vorbitoare de franceză şi de germană sunt aşteptate să dezbată problema în anul care urmează.
UNAFRI, asociaţia naţională a proprietarilor de “fritkot”, care a pornit demersul, spune că aceste gherete sunt specific belgiene şi că un “con cu cartofi prăjiţi este Belgia în miniatură”. Mulţi turişti caută aceste locuri unde se vând cartofii belgieni, peste tot pe unde ajung în Belgia. Unii spun că au auzit despre aceşti cartofi încă dinainte de a ajunge în Belgia. Cartofii au apărut în această ţară în secolul al XVI-lea, dar abia în secolul al XIX-lea cartofii prăjiţi au devenit o mâncare în sine, vândută de sine-stătător, care a ajuns extrem de populară. Datele UNAFRI spun că 95% dintre belgieni vizitează o gheretă care vinde cartofi prăjiţi cel puţin o dată pe an.
Sursa şi foto: Reuters
Puteţi citi şi:
Capoeira braziliană şi o practică agricolă siciliană au intrat în patrimoniul UNESCO
Lecţii islandeze pentru includerea satului Letea în patrimoniul cultural UNESCO
Ţara Haţegului – Parcul Naţional Retezat: drumul spre a deveni destinaţie ecoturistică