Un studiu realizat de o echipă de cercetători americani (Universitatea Utah) susţine că bătaia ar fi avut un rol semnificativ în modelarea formei actuale a mâinilor oamenilor. Cu ajutorul unor măsurători specifice ale forţei şi acceleraţiei unor specialişti în arte marţiale, la momentul lovirii unui sac de antrenament, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că modul în care este “structurat” pumnul uman creşte abilitatea de transmitere a forţei prin lovire şi, totodată, protejează oasele.
„Ne-am pus întrebarea: lovim mai tare cu pumnul decât cu palma deschisă? Am fost surprinşi să descoperim că loviturile cu pumnul nu erau cu mult mai puternice decât cele cu palma, la antrenamentul cu sacul de box nu e nicio diferenţă, dar suprafaţa lovită cu pumnul este mai mică, deci imprimă mai mult stres zonei lovite şi, practic, forţa aplicată pe acea suprafaţă este mai mare şi cauzează ruptura ţesuturilor”, explică co-autorul studiului, David Carrier. Dar, spune el, studiul s-a concentrat, în fapt, pe întrebarea dacă proporţiile mâinii umane permit susţinerea unei astfel de lovituri, fără ca mâna să fie afectată. Echipa de cercetători a descoperit că, într-adevăr, aplicarea unei lovituri cu pumnul protejează oasele delicate ale mâinii: odată ce mâna este strânsă sub formă de pumn, rezistenţa oaselor la şoc este mai mare, la fel şi forţa de acţiune (de lovire) a mâinii.
Cei doi autori principali ai studiului (David Carrier şi Michael H. Morgan) spun că mâna umană a fost modelată de necesitatea unei ridicate dexterităţi a omului. „Semnificaţia revoluţionară a mâinii umane poate sta în abilitatea sa remarcabilă de a servi deopotrivă celor două funcţii profund umane, dar care par incompatibile: a crea şi a distruge”, afirmă Carrier. Pentru el, curios nu este ce a descoperit, ci de ce acest lucru nu a fost analizat încă de acum 30 – 40 de ani. De ce nu au abordat cercetătorii această idee, ca agresiunea fizică să fi avut un rol important în modelarea corpului uman în general? „Cred că există multă opoziţie, în special în mediul academic decât în cel obişnuit, faţă de ideea că omul este, prin natura sa, un animal agresiv. Cred că această atitudine şi oamenii care au încercat să ne convingă că nu avem o natură agresivă nu ne-au făcut un serviciu. Ar fi mai indicat să acceptăm realitatea, că avem sentimente puternice şi că, uneori, ele ne duc înspre un comportament violent. Doar recunoscând acest fapt putem ajunge să prevenim violenţa în viitor”, mai spune profesorul David Carrier, citat de BBC. Studiul coordonat de el şi colegul său a fost publicat în revista Journal of Experimental Biology.
Sursa şi foto: BBC