Baicului. Un cartier modest și liniștit, fără trancane

7

Acum două luni, am publicat pe TOTB două texte despre Drumul Taberei, cartierul bucureștean evitat de prietenii din Centru, căruia i-a fost promisă eliberarea de sub jugul izolarii de către Magistrala 5 de metrou, acum în lucru. Ne-am gândit apoi să-i rugăm și pe alții să scrie despre celelalte cartiere din București, pentru a surprinde puțin din intimitatea subiectivă și eclectică a Capitalei. Astăzi ne delectăm cu actorul Alexandru Potocean. Când nu joacă teatru sau film sau nu merge prin Control, Poto mănâncă mici pe terasa unei cârciumi din Baicului, cartier asociat impropriu cu Pantelimonul, una din zonele în care băieții de la B.U.G. Mafia își mai scoteau trancanele, și se uită cum angajații hrănesc porumbeii cu pâine veche. Baicului “este o zonă de trecere între ceva şi altceva, pe care o poţi rata sau confunda în caz de neatenţie”, scrie Poto. Dar pentru el înseamnă acasă. Vă invităm să-i citiţi povestea şi să ne scrieţi la rândul vostru despre ritmul şi atmosfera cartierelor în care locuiţi.

 

 

Text de Alexandru Potocean

Înainte de a mă apuca să scriu propriu-zis, am hotărît să fac un research pe net apropo de istoria oficială a locului, de provenienţa numelui, de topografie. Nu am găsit nimic de felul ăsta, iar Google pare că vrea să evite subiectul şi îmi povesteşte ce vrea el, inclusiv de Platini, care a inaugurat un teren sintetic prin nuș’ ce parc din Colentina.

Localnicii se contrazic, ca de obicei. Unii spun că şi Electronicii e Baicului, alţii că şi Ritmului e tot Baicului și, tot ca de obicei, Ceauşescu e de vină pentru că, deşi a făcut locuinţe, a şi demolat în prostie şi a stricat faţa şi limitele cartierului.

Harta R.A.T.B. marchează şi ea zona Baicului, însă nu pot fi sigur că ceea ce arată acolo este adevărat. Părea cumva mai mare.

Deşi aparent inutil, research-ul ăsta m-a făcut să-mi dau seama că percepţia proprie asupra acestui loc este cea mai aproape de adevăr. Aşa că am început să gîndesc introspectiv problema.

Baicului e un cartier care nu sare în ochi prin nimic. Aici nu sunt şmecheri după blocuri cu maşini bengoase, trancane (pistoale, n.r.), droguri şi curve, cum se cînta odată despre Pantelimon… nu că acolo ar fi Baicului. E un simplu cartier din Bucureşti, care conţine o zonă de case, salvate de la demolare de Revoluţie, şi una de blocuri.

 

 

Locuiesc aici din iulie 2009, la parterul unui bloc de 10 etaje, gri-pamîntiu, făcut de Ceauşescu în 1987. Clădirea se află pe Aleea Cislău, în mijlocul cartierului, în sînul comunităţii rome majoritare. Am fost şi sunt avertizat în continuare de tot felul de oameni care, deşi nu trăiesc aici, au convingerea că am să fiu furat, păcălit, murdărit, că “e periculos printre ţigani”. Noi ne numim unul pe altul “vecine” în continuare şi, în spirit de protest, ne salutăm cînd ne întîlnim în faţă la “Marius” sau aiurea.

Segregarea comunicativă e, din păcate, reală. Nu prea i-am văzut pe adulţii români de aici să vorbească prea mult cu romii sau să-i salute. Desigur, și reciproca e valabilă. Se resemnează înghiţind în sec nodul minorităţii şi se uită strâmb după femeile rome care vînd flori la cele trei tarabe de pe şosea. Partea bună este că puștilor nu le pasă şi, în ciuda unor avertismente ca “să nu te mai prind cu ţigani”, copiii se joacă împreună în părculeţul lui Onțanu din capătul blocului. Copilăria X-box şi PSP apare foarte puţin pe maidan, iar copiii de aici operează pe sistem clasic: cu minge şi biclă.

 

 

Baicului înseamnă “Marius Non-Stop”. De fapt, “Marius” e nucleul central al cartierului, un punct de reper pentru orice taximetrist din Bucureşti. Acest family-business since 1991 aprovizionează cea mai mare parte a comunităţii, care nu s-a lăsat intimidată de apariţia celor trei Profi pe o rază de 600 de metri, sau de Mega Image – Shop&Go, şi continuă fidelă să cumpere de aici. Parterul blocului de vizavi de non-stop îi aparţine lui “Marius” în întregime. Pe lîngă shaorma, acolo mai e o măcelărie pe geamul căreia, din cînd în cînd, scrie mare “AVEM PORC” şi o pescărie care expune în vitrină un acvariu cu nişte crapi graşi, care stau înghesuiţi şi se uită miraţi pe geam. “Marius” este centrul cartierului. Situat pe ambele părţi ale Şoselei Pantelimon, avînd în perimetru staţia tramvaiului 14 şi cea unde opresc autobuzele 101 şi cursa specială Obor-Cora, precum şi o staţie de taxi, “Marius” are un vad comercial excelent. Cei aproape 100 de angajaţi confirmă o cifră de afaceri bunicică pentru cineva care, după ’90, a început să vîndă gumă Turbo şi suc Tec.

 

 

Şi nu e numai asta! Accesul spre blocul meu se face din Șoseaua Pantelimon, pe lîngă non-stop, printr-un gang betonat, unde există o bodegă de cartier care e tot a lui “Marius”. Aici poţi bea bere la 3 lei 50 și vin la halbă şi poți mînca probabil cei mai buni mici din Bucureşti. Locul și-a cîștigat un oarecare renume, cîrciuma fiind recenzată anul trecut de bombing.ro. Vara, accesul prin gang e limitat de terasa bodegii, cu umbrele şi mese galbene Bergenbier, unde stau toropiţi alcoolicii de servici. Spre seară, cînd mai cade căldura, se umple de oameni cu preocupări diverse. Unii discută (tot timpul în contradictoriu) politică, fotbal şi se uită salivînd după fetele rome de 14 ani, unii fac Sudoku, iar alţii privesc în gol spre maidanul dintre garajele-depozit, unde băieţii angajaţi la “Marius” hrănesc porumbeii cu pîine veche.

 

 

Majoritatea serviciilor de care ai putea avea nevoie în epoca în care trăim se găsesc la o distanță de 100-200 de metri unele de altele. Bancomatul, casieria Digi, “Marius”, frizeria “Ciprian”, ziarele, florile, secţia de votare de la şcoala nr. 46 sau Pay-pointul de la Profi sunt dispuse în aşa fel încît să-ţi fie în drum oricum ai lua-o. Există chiar şi două cimitire (Armenesc şi Capra), dispuse cam la fel.

Tot aici au capătul troleele 69 şi 85. Unul pentru gară, altul pentru Drumul Taberei şi amîndouă prin centru, unde ajungi în maxim 25 de minute dacă e weekend.

Există Gara Obor, monument de arhitectură, unde se află cîrciuma cu cel mai bine ales nume – “La pierde tren” şi cu cea mai absurdă intrare într-o baie publică – plăteşti 50 de bani la doamna, iei vrei-nu vrei hîirtia igienică şi intri în toaletă printr-o barieră rotativă pe sistem Metrorex care nu are legătură cu nimic. E un moment unic! Gara Obor stă mai mult goală, cele trei trenuri care mai opresc aici vin rar şi întîrzie mult. Dacă ai ghinionul să prinzi bariera de la strada Baicului, orice activitate pe ziua respectivă trebuie anulată.

Pe strada mea, nu departe de scara blocului, sunt două stabilimente aflate în antiteză. Biserica Capra, de pe strada Fîntînica, unde poţi asculta live slujbe la difuzor, unde poţi face un fel de recensămînt al populaţiei 65+ și unde, cînd sunt nunţi şi înmormîntări, poţi să te pui la curent cu ultimele trenduri în materie de coşciuge, prapuri şi lumînări de naşi. Pe partea opusă a Fîntînicii, în faţa bisericii, se află  un mic restaurant, mai tot timpul închis, care atunci cînd găzduieşte vreun private-party, adună multe fete care nu locuiesc la noi şi nu vin nici de la biserică. Din fericire, BOR nu a făcut încă nici un fel de presiune, iar activităţile celor două instituţii, deşi contradictorii, par să se desfăşoare în condiţii optime, făcîndu-mă să mă gîndesc dacă nu cumva aşa arată adevărata democraţie.

Zona de case care se află în cealaltă jumătate a cartierului are ceva misterios şi ameninţător. Totul pare încremenit, ca într-un film apocaliptic post 2000, şi ai încontinuu senzaţia că de la ferestrele caselor te urmăreşte cineva. Trec foarte rar pe străzile alea, tocmai din acest motiv.

Multe lucruri nu ar mai fi de spus. Este un cartier modest şi liniştit. Nu are un istoric oficial, nu are nici măcar limite oficiale. Este o zonă de trecere între ceva şi altceva, pe care o poţi rata sau confunda în caz de neatenţie. Asta dacă nu treci, mergînd pe jos, prin faţa biroului de angajări de la “Marius”, unde miroase a peşte, flori, pişat şi shaorma simultan. Uneori, după ce plouă, apare și un iz de prospeţime.

 

Cu toată lipsa lui de spectaculozitate, Baicului înseamnă pentru mine, din 2009 încoace, acasă. Îmi place domesticul acestui loc şi duminicile de primăvară cu băieţi în treninguri care se uită la motoarele sigilate ale maşinilor în leasing din parcare. Îmi place că uneori fac grătar tot în parcare şi beau bere la pet chiar dacă e zăpadă afară. Îmi place că, atunci cînd e mai frig, se strîng în scara blocului şi joacă table. Aş vrea să fac o analiză a discuţiilor pe care le au, despre gagici, fotbal, maşini, job, însă cred că asta face obiectul unui alt articol.

Îmi place cînd miroase a mâncare pe scara blocului. Îmi place să-i aud pe puşti cum se strigă pe nume. Geani, Julio, Genifer sau Blanca, te fac atent că există Spania, Champions League şi telenovele. Îmi place că în fiecare joi dimineaţa, pe la 6, vine maşina de gunoi. Îi aud ţiuitul şi troncănelile specifice, îi văd lumina girofarului proiectată pe perete, iar după ce se îndepărtează, aud zgomotul apei de la furtunul cu care fata de servici de pe scară spală pubelele.

 

Citiți și:

Drumul Taberei, cartierul evitat de prieteni


7 comentarii

  1. Baicului, “celalalt Baicului”, e dincolo de bariera, de la Electronica pana spre biserica Sf. Alexandru, trecand prin blocurile de garsoniere conf. III ale ITB-ului, Complex, spre Lunca Florilor, Popa Nicolae, Heliade intre vii si strazile “din vale”. Am trait printre blocurile alea vreo 20 de ani si pot spune ca povestile sunt altele si sunt stiute de politistii batrani de la Circa 7 de Politie.

    Aici este descrisa o bucatica mai spalata de la intrarea in Pantelimon.

  2. Intotdeauna am spus ca Baicului nu este un subcartier, nu face parte nici din Pantelimon nici din Colentina… E chiar un cartier, independent si suveran… 🙂
    Frumos scris, dar ne-ai uitat pe noi Baiculienii (sau Baiculistii?) de dincoace de bariera (sau dincolo?), cei din zona complexului, Lidle, Popa Nicolae, Paharnicul Turturea… 🙂

  3. Pe aleea Cislau si eu din 2009 🙂 Dar nu la fel de optimista ca tine. Nu-mi place cum miroase a oaie, mirosul se resimte concomitent atat pe scara blocului, cat si pe geamuri 🙂 Nu-mi place sa vin cu scaunele de-acasa si ii uita Dzeu pana la 2 a.m. la barfe despre… “romani”. Nici colocatarii gandaci. Nici covorul de seminte din parculet.
    Imi plac stradutele cu case – cele din spatele blocului, dar mai ales cele de dupa Iancului. Acum cateva zile mi-am luat o paine fiebinte de la brutaria nou deschisa pe Baicului.
    M-as muta cu draga inima mai spre 23 august. Insa mai am de strans din dinti. Armando sa traiasca 🙂

  4. Eu locuiesc din 1998 in Bucuresti. In Colentina, pe langa Kaufland. Si nu fusesem niciodata in Baicului. Am fost astazi in zona caselor si mi-a placut. Am facut si fotografii.

  5. daca nu ai trecut dincolo de bariera in baicului adica pe la complex , pod delfinului , dimitrie grozdea sau pe intrarea abanosului …atunci clar nu aveai cum sa vezi cum se taie , drogheaza (siringi printre blocuri , bn asta pana acu cativa ani cand au facut o cladire de 1etaj de ,,comunistari locali ” care la o bataie le-a fost frica sa intervina ) si clar n-ai auzit de budu…cu asta inchei … da tu puteai spune ca si rahova si ferentari sunt cartiere linistite ca nu ma miram deloc :)) .

  6. Nu avea cum sa auda de budu si sa stie de cum se drogau (inclusiv cei de la bug in scarile blocului) pt ca exact ce spunea, e in baicului din 2009 cand deja se linistise mult zona…plus ca partea “mai rea” era dincolo de bariera, nu la marius…

  7. Fi serios, centrul cartierului, Marius ? Ala e mai degraba pantelimon. Spune unui taximetrist sa te duca in Baicului si te vei trezi la complex. Baicului incepe de la bariera si se termina la scoala 145. In baicului vei gasii “detoate”. 4 parcuri (Lunca florilor, raul colentina, unul ratacit prin abanosului, altul ratacit prin “ANL-uri” fara sa il punem la socoteala pe cel din Vamp sau cel din itb. Renumita zona de conf. 3 “Aleea Lunca Florilor”, oameni de toate natiile, romani, tigani, turci, chinezi … destui. Vei gasi si scandaluri, droguri, camatari, “femei” , etc. Avem chiar si frizerii, minim trei, la complexul nou, langa lidl si una la blossom, magazine care dau faliment dupa faliment in complexul vechi, case de pariuri, multe, foarte multe, sala de fitness, destul de mare. Mobila, una la complexul vechi, alta la cel nou, mercerie, posta. As avea multe de spus dar ma opresc aici ca imi e lene. In comentarii pomeniti de Budu, e normal sa il cunoasteti, cei din Baicului, poate si de Sisoi ati auzit sau de Garabeta, “La Paunica” , Bar Lucica, magazinu` de la Mutu, Rabico, Vamp, Loial (s-a inchis saracu’), de Jean nebunu, de Toto furaciosu, “refugiatii din bl13”, valea ceptura, etc etc etc, asta e BAICULUI, chiar daca strada Baicului e cu totul alta.

Reply To DD Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger