În postul nu demult încheiat al Paştelui, a reieşit la iveală o problemă pe care mulţi o consideră rezolvată, dar care nu încetează să polarizeze opiniile la fiecare intervenţie în discursul public: avortul. Cazurile celor câţiva medici care au refuzat să realizeze întreruperi de sarcină invocând motive religioase şi echivalând astfel această operaţie cu o crimă arată că în spatele cadrului legal se află încă tensiuni mult mai nuanţate şi că această chestiune nu poate fi dezbătută în alb şi negru. Care sunt implicaţiile morale şi sociale implicate de avort şi ce ar trebui să avem în primul rând în vedere când judecăm un astfel de caz: binele mamei sau binele copilului nenăscut?
de Andra Matzal
Linia foarte subţire dintre viaţă şi moarte pe care chestiunea avortului o scoate de fiecare dată la înaintare atrage după sine o serie de argumente religioase, potrivit cărora întreruperea sarcinii este considerată un păcat: doar al femeii care a luat această decizie, ci şi al medicului care ar urma să devină “agentul păcatului”. Refuzul medicilor de a-şi asuma această responsabilitate morală, în ciuda jurământului potrivit căruia ar trebui urmărit exclusiv interesul imediat al pacientului, reuşeşte de fiecare dată să opună convingerile subiective ale unui individ şi cadrul social ale cărui reguli ar trebui urmate. Dincolo de argumentele religioase, pe care se sprijină foarte puternic militanţii anti-avort, intervine o altă întrebare alunecoasă, referitoare la criteriile potrivit cărora delimităm dreptul la viaţă: ce statut are fetusul în toată această ecuaţie şi cum elaborăm conceptul de persoană, astfel încât avortul să nu echivaleze cu o crimă?
Pentru Vlad Tarko, cercetător în cadrul Centrului de Analiză şi Dezvoltare Instituţională, “a interzice avortul înseamnă a obliga o femeie să aibă un copil pe care nu-l doreşte. Cu alte cuvinte, înseamnă ca societatea să emită pretenţii asupra ce anume trebuie să facă o femeie cu corpul său şi a o obliga, fără să o compenseze în vreun fel, să-şi asume riscuri şi responsabilităţi considerabile, pe care ea nu le doreşte.” Într-o ţară ca România, unde unul dintre cele mai reprezentative filme ale ultimilor ani, “4 luni, 3 săptămâni, 2 zile”, tratează tocmai implicaţiile tragice ale unor politici de natalitate restrictive, controlate de stat, această poziţie ar părea la prima vedere perfect justificată. De cealaltă parte însă, după cum arată şi Carmen Pietraru, consilier pe probleme de psihoterapie de cuplu, avem de-a face cu numeroase costuri nevăzute ale păstrării avortului într-un cadru legal. După părerea ei, “anticoncepţionalele, prudenţa sau prezervativul sunt prea la îndemână pentru a fi ignorate, cu riscul destul de ridicat al unei sarcini nedorite, dar rezolvabile printr-o întrerupere de sarcină.” Cu alte cuvinte, alternativa ar fi o mai mare responsabilizare şi informare a actorilor sociali, care să accepte avortul doar ca soluţie în situaţii de criză: în cazul unui viol sau în cazul în care viaţa mamei este în pericol.
Vlad Tarko, cercetător la Centrul de Analiză şi Dezvoltare Instituţională (CADI) şi colaborator al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea Bucureşti
Există două motive pentru care avortul trebuie să rămână legal: primul ţine de dreptul femeilor de a fi singurele care decid ce se întâmplă cu propriului lor corp (adică a nu fi sclavele altora, folosite pe post de „fabrici de copii”), iar al doilea ţine de efectele sociale negative ale interzicerii prin lege a avortului.
A interzice avortul înseamnă a obliga o femeie să aibă un copil pe care nu-l doreşte. Cu alte cuvinte, înseamnă ca societatea să emită pretenţii asupra ce anume trebuie să facă o femeie cu corpul său şi a o obliga, fără să o compenseze în vreun fel, să-şi asume riscuri şi responsabilităţi considerabile, pe care ea nu le doreşte. În condiţiile actuale din România, în care statul pune piedici extrem de mari în calea adopţiilor, naşterea unui copil creează asupra mamei o presiune suplimentară de a păstra şi creşte copilul – date fiind condiţiile inumane din orfelinate.
A opune drepturile femeii cu presupusele drepturi ale fetusului este absurd pentru că nu putem oprima persoane reale în numele unor ipotetice persoane viitoare. La 20 de ani, o sarcină din zece sfârşeşte în avort spontan, la 30 de ani una din cinci, iar la 40 de ani una din două, aşa că nici măcar nu este sigur că, dacă femeia n-ar fi făcut avortul, fetusul s-ar fi dezvoltat într-adevăr până la naştere. În ceea ce priveşte „morning after pill” (care împiedică ovulul fecundat să se prindă de uter), femeia nu ar putea fi condamnată fără a i se încălca prezumţia de nevinovăţie (nu se poate dovedi că avortul a avut loc din cauza pilulei şi nu spontan).
Ce fel de femei ajung de obicei în situaţia de a face avorturi? Conform studiilor sociologice, femeile cele mai sărace şi mai puţin educate. Altfel spus, cauza numărului mare de avorturi este absenţa educaţiei şi a informării despre mijloacele contraceptive, iar interzicerea avortului ar crea o povară financiară suplimentară tocmai asupra familiilor cele mai sărace (care-şi permit cel mai puţin să crească mai mulţi copii). Interdicţia avortului creează apoi presiuni suplimentare împotriva femeilor: creează piedici încercărilor femeilor de a-şi asuma şi alte roluri în afara celui tradiţional de mamă-şi-casnică. Este deci o măsură de a menţine puterea în societate exclusiv la bărbaţi, ţinând femeile ocupate (în special femeile sărace).
Studiile sociologice arată şi următorul fapt: copiii nedoriţi sunt mult mai adesea abuzaţi de părinţi, ceea ce are efecte negative asupra dezvoltării lor psiho-sociale, iar interzicerea avortului conduce la o creştere bruscă a gradului de infracţionalitate 2-3 decenii mai târziu (pentru că copiii nedoriţi au o probabilitate mai mare decât a celorlalţi de a deveni infractori). Acest efect s-a văzut şi în România ca urmare a interzicerii avorturilor de Ceauşescu, iar efectul invers (o scădere relativ bruscă a infracţionalităţii în anii 1990) s-a văzut în SUA ca urmare a legalizării avortului în anii 1970.
De asemenea, părinţii cu mai puţini copii tind să investească mai mult efort şi bani în creşterea copiilor (1-2) pe care îi au, crescând în medie calitatea lor şi şansele lor de a fi competitivi în societate. Cum copiii nedoriţi vin în primul rând din familiile sărace, acest lucru conduce în timp la o segregare treptată a societăţii între o elită bogată şi educată, şi o pătură săracă şi needucată. Pe termen lung, o asemenea inegalitate subminează pacea socială. Posibilitatea de a apela la avorturi (contracepţia săracilor) contrabanlansează această tendinţă, permiţând şi părinţilor săraci să evite disiparea resurselor lor între prea mulţi copii.
Cei care consideră că avortul este un lucru rău (imoral) trebuie să se uite la cauzele sale (i.e. absenţa educaţiei) şi să susţină măsurile realiste şi necoercitive de a scădea numărul de avorturi. Acestea sunt: educaţia sexuală în şcoli, accesibilitatea sporită a mijloacelor contraceptive şi eliminarea piedicilor pe care statul le pune în calea adopţiilor.
Carmen Pietraru, consilier în cadrul unui cabinet de psihoterapie de cuplu
Nu de puţine ori se întâmplă în cazurile cu care am de-a face ca una dintre problemele aparent insurmontabile pentru un tânăr cuplu să fie amprentele unor întreruperi de sarcină. Chiar şi în cazurile unor familii cu un înalt grad de comunicare, urmările avortului sunt de multe ori imprevizibile prin amploarea mecanismelor pe care le antrenează. Dincolo de motivaţiile care au condus la o asemenea decizie esenţială, care poate minimizează costurile sociale, rămâne actul simbolic atât de înrădăcinat în maternitate, fundamental opus actului naşterii: nu mai dai viaţă, ci iei viaţă. Culpa care însoţeşte de multe ori acest act ajunge pe numeroase canale comportamentale, afectând în principal raportarea femeii la propria persoană şi apoi relaţia de cuplu. După întreruperea sarcinii, majoritatea femeilor pe care le-am consiliat pe această problemă raportau atacuri de furie. Sunt, de asemenea, studii care arată că în rândurile femeilor care au trecut prin cel puţin un avort, rata suicidului creşte; dincolo de acest exemplu extrem însă, trebuie analizate efectele nevăzute ale unei practici întreţinute ca mijloc de control demografic. În cazul cuplurilor care mai au şi alţi copii însă problema se complică şi mai mult: copilul care asistă la o astfel de transformare începe să-şi problematizeze propriul statut, accentuând criza familială.
Unul dintre argumentele clasice care susţin mai degrabă partea goală a paharului când vine vorba de problema avortului este cel referitor la definirea conceptului de persoană. Până la urmă, problema morală a avortului este expediată printr-o simplă categorisire: avortul nu înseamnă crimă, pentru că o crimă este săvârşită împotriva unei persoane, iar un fetus nu poate fi considerat persoană. Unul dintre cele mai confortabile pretexte pentru susţinerea unei practici traumatizante atât la nivel personal, cât şi social. Excluderea vieţii intrauterine din cadrul accepţiunii globale despre viaţă, prin invocarea unor argumente juridice ce tind să fie ambalate ca argumente din ce în ce mai “naturale”. Dacă trecem de graniţele culturilor occidentale, întâlnim concepţii mult mai cuprinzătoare despre ceea ce înţelegem prin dreptul la viaţă: pentru hinduşi, de pildă, sufletul pătrunde embrionul în momentul concepţiei, de unde interzicerea avortului, cu excepţia cazurilor de viol sau de incest. Până şi pentru budişti avortul este o formă de crimă, cu precizarea însă că fiecare caz ar trebui analizat în parte. Şi în culturile islamice avortul este interzis, excepţie făcând cazurile în care viaţa mamei este în pericol.
Deşi societatea în care trăim ne îndeamnă să fim din ce în ce mai pragmatici şi să ne “alegem liberi” vieţile, e important să ne reamintim responsabilităţile de bază, pe care le avem în primul rând faţă de vieţile pe care copiii nenăscuţi nu şi le-au ales liber, ci prin calculele noastre greşite. Trivializarea avortului, transformarea lui într-o practică eficientă, nu pot conduce decât la o concepţie din ce în ce mai cinică despre valoarea unei persoane. Alternativa nu poate fi decât o reconsiderare a practicilor noastre sexuale şi sociale: nu doar la nivelul unei educaţii mai mult sau mai puţin insitituţionalizate, ci şi prin exerciţii de auto-educare. Anticoncepţionalele, prudenţa sau prezervativul sunt prea la îndemână pentru a fi ignorate, cu riscul destul de ridicat al unei sarcini nedorite, dar “rezolvabile” printr-o întrerupere de sarcină. Tolerarea într-un cadru legal al unuia semenea act nu face decât să devalorizeze din ce în ce mai mult viaţa.
35 de comentarii
1. Cu cat e mai accesibila si acceptata contraceptia intr-o tara, cu atat se fac mai putine avorturi acolo. http://whqlibdoc.who.int/publications/2007/9789241596121_eng.pdf
Pe plan global, http://www.guttmacher.org/pubs/gpr/12/4/gpr120402.html 82% din sarcinile nedorite sunt atribuite unui procent de 26 % femei care traiesc in tari in curs de dezvoltare, sunt in situatia de a ramane oricand insarcinate, dar nu folosesc metode de contraceptie (sau doar pe acelea traditionale). Rata avorturilor e cea mai joasa in Europa Occidentala, in ciuda faptului ca acolo procedura e mai accesibila.
E clar ca o sarcina neprodusa nu poate fi intrerupta, nici cu cea mai mare reavointa. Cand miscarea “pentru viata” lupta impotriva contraceptiei http://www.provita.ro/index.php/contraceptia/1107-dimensiunea-social-moral-i-politic-a-contracepiei.html , de fapt face cu atat mai probabila conceperea embrionilor nedoriti, care risca cel mai mult sa fie avortati – cu alte cuvinte, cauzeaza exact lucrul impotriva caruia pretinde ca lupta.
2. Incidenta avorturilor nu depinde de statutul lor legal, zice acest http://www.guttmacher.org/pubs/fb_IAW.html#r2 rezumat. Dupa o cercetare la nivel mondial din 2007, directorul departamentului de sanatate a reproducerii al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (afiliat Natiunilor Unite), Dr. Paul Van Look a declarat http://www.nytimes.com/2007/10/12/world/12abortion.html?_r=2&fta=y&oref=slogin pentru New York Times urmatoarele: “Rezultatele arata ca legislatia in vigoare intr-un stat nu influenteaza decizia femeilor de a face avort. Cand e vorba de sarcinile nedorite, nu conteaza daca legile sunt permisive sau stricte.”
Cum am mentionat mai sus, in tarile occidentale avortul e rar si legal, in timp ce, de exemplu, in Africa e mai raspandit, chiar daca in majoritatea tarilor e ilegal. Intre 1995 si 2003, in Europa de Est a avut loc injumatatirea http://www.guttmacher.org/pubs/gpr/12/4/gpr120402.html ratei avorturilor, in ciuda faptului ca acesta era si ramanea in continuare legal in tarile din zona. Scaderea e atribuita raspandirii metodelor contraceptive.
Daca interzicerea avortului nu salveaza embrioni, cineva care si-a propus sincer sa salveze cat mai multe asemenea fiinte nu si-ar pierde timpul cu lupta pentru interzicerea acestuia – daca ar vrea sa faca ceva intr-adevar util cu timpul si energia lui. Daca am enumera opinii si fapte care n-au nimic de a face una cu alta, de exemplu, 1. “Avortul e legal!” 2. “Dar e vorba de vietii umane!”, la fel de bine putem sa continuam cu 3. “Sfecla ar avea nevoie de mai multa ploaie!”.
3. Adevarata legatura dintre rata mortalitatii si statutul legal al avortului e urmatoarea: acolo unde avortul e ilegal, e mai greu sa ai acces la o procedura medicala sterila si sigura, astfel incat femeile sunt fortate sa foloseasca alternativele mai accesibile, dar mai periculoase pentru sanatatea si viata lor. In fiecare an mor https://www.who.int/reproductivehealth/topics/unsafe_abortion/article_unsafe_abortion.pdf in jur de 68 000 persoane din cauza avorturilor executate in conditii periculoase ( 220 000 copii ramanand orfani de mama) si 5 milioane de femei ajung la spital (iar faptul ca cineva nu ajunge la spital nu inseamna automat ca nu a suferit efecte neplacute). Conform https://www.who.int/reproductivehealth/topics/unsafe_abortion/article_unsafe_abortion.pdf estimarilor Natiunilor Unite, 5% din femeile lumii aflate in perioada propice reproducerii sufera de infectii cronice in urma unor asemanea proceduri periculoase si 2% au devenit infertile din cauza aceasta.
Pentru noi, cei din Romania, aceste lucruri ar trebui sa fie nu doar date abstracte, ci si trimiteri la memoria noastra colectiva: dupa interzicerea avortului sub Ceausescu, rata mortalitatii din cauza intreruperilor de sarcina a crescut, precum si problemele de sanatate (studiul la care trimite link-ul de mai sus prezinta chiar exemplul Romaniei si al Africii de Sud). Nu-i de mirare ca legalizarea avortului a fost a doua lege votata dupa revolutia din ‘89.
Pentru a corecta concuzia usor frivola de la punctul anterior: legalizarea globala a avortului ar trebui sa fie, pentru o persoana sincer preocupata de protejarea vietii si sanatatii umane, in fruntea prioritatilor, exact pentru salvarea cat mai multor vieti omenesti.
4. In fine, o tema pentru care nu pot veni cu statistici, insa, judecand dupa nivelul de dezvoltare actuala a stiintelor, acestea nici nu ar fi necesare: dat fiind ca actul sexual intre persoane de acelasi sex nu conduce la conceptie si nici la avort, acestea ar trebui sa fie neutre din punctul de vedere al “protejarii vietii” (sau miscarea ar putea chiar promova nondiscriminarea celor care duc vieti asa de perfecte din acest punct de vedere). In realitate, oprimarea gayilor si a lesbienelor e o parte importanta a miscarii lor, scop pentru care organizatia ProVita a demonstrat impreuna http://ro.altermedia.info/familiesocietate/societatea-civila-impotriva-promovarii-homosexualitatii-memoriu_4159.html cu alte grupuri de extrema dreapta si de initiativa proprie http://www.ziare.com/articole/mars+impotriva+lesbienelor.
Pe baza acestor date, cineva cu scopul sincer de a ocroti viata (inclusiv a embrionilor) ar trebui sa faca exact opusul a ceea ce fac miscarile autointitulate “pentru viata” – iar activitatea acestor miscari conduce la rezultate diametral opuse scopului declarat oficial. E posibil sa se gaseasca si activisti sinceri si binevoitori in randurile lor, dar din pacate gandirea lor nu influenteaza rezultatele finale.
natalitate restrictiva insemna ca statul respectiv incurajeaza avortul , vlade tarko si/sau andra matzal.
ce nume ciudate aveti, nici cal nici magar. de ce astia cu nume de acest fel se fac jurnalisti si alte ”meserii” inutile topaind toata ziua buna ziua prin fata ochilor nostri ?!
Ce stupid e sa te ataci numele unui om, cand subiectul este cu totul altul…….
De ce exista cercetatori in etica daca nu binevoiesc sa prezinte aspectele morale ale problemelor analizate? 😛 Ca la politica nu se pricep mai bine ca Ghita din Vale.
In legatura cu sociologia, teoria cu cresterea infractionalitatii la maturitatea copiilor nedoriti e prezentata gresit. Studiile sociologice au indicat cel mult inversul (ca legalizarea avortului scade infractionalitatea) si oricum nu exista un asemenea consens academic, de exemplu renuntarea la benzina cu plumb simultana explica mai bine variatia in rata criminalitatii decat avortul. Si pe Romania nu cunosc sa existe asemenea studii, in ciuda celor afirmate de Vlad Tarko.
Acum, nimeni nu sustine varianta ca e o crima. Oricat de acceptabila si tragica situatia mamei, avortul dupa viabilitate (5-6 luni) este crima. Bineinteles, exista si crime care nu trebuie pedepsite penal (legitima aparare samd), dar caracterul anti-social si imoral nu poate fi contestat. Din moment ce vorbim de suprimarea unei vieti, fie ea teoretica, avortul nu este un gest nul moral, ca bautul unui pahar de apa.
Societatea romana ar trebui sa aiba o politica de limitare a numarului de avorturi. Aceasta s-ar putea face prin instituirea unei perioade de asteptare, a obligatiei de informare, a vizualizarii obligatorie a fetusului la ecograf de mama inainte de procedura samd.
Sunt o femeie care a trecut de curand prin aceasta incercare, descoperind la 20 de saptamani ca am un copil cu doua anomalii genetice si am ales sa nu aduc pe lume un copil “condamnat la viata”, la o viata de chin; imi doream copilul, si as fi dat orice sa nu fiu pusa in situatia sa aleg asta, insa nu regret deloc! Iar daca ceea ce am facut este o crima, imi asum acest lucru cu toata fiinta mea! Prefer sa “platesc” eu pretul moral si pe cel in fata lui Dumnezeu, decat sa nasc un copil deja condamnat la o viata de cosmar, dinainte sa se fi nascut. Un copil are destule probleme de sanatate de-a lungul unei vieti, chiar si nascut sanatos fiind, daramite nascut deja cu o anomalie genetica ce ii provoaca practic o boala incurabila, mutilanta, si cu multe complicatii inerente ale organelor vitale. Nemaivorbind de retardul mintal!
Este simplu sa acuzi, sa judeci, atunci cand nu esti in situatia asta…..in plus, consider ca este NUMAI SI NUMAI dreptul cuplului, si mai ales al femeii, de a alege, pana in momentul nasterii, daca acel copil sa se nasca sau nu. Nu inteleg de ce se baga atatia sa acuze si sa judece ceva ce nu este absolut deloc treaba lor. Astfel de oameni ar trebui sa se bata cu pumnul in piept si sa se dea peste cap sa ajute copiii deja nascuti cu astfel de anomalii, care au atatea si atatea probleme, sau pe cei nascuti nedoriti fiind, si apoi abandonati din aceasta cauza……sunt atatia si atatia!
Ajutati-i pe ei, in loc sa condamnati niste mame care au avut oribilul ghinion de a ajunge sa aleaga venirea pe lume sau nu, a copilului lor – si ma refer aici strict la cazurile de acest tip, cand o mama descopera in timpul sarcinii ca are un fat cu grave probleme genetice sau cu malformatii grave, care pericliteaza intreaga existenta a copilului, si pe a lor implicit!
De ce nu se fac eforturi ca aceste mame sa ajunga sa descopere astfel de anomalii din timp (am inteles sa pot face biopsia vilozitatilor coriale de la 11 saptamani, afland rezultatele relevante in procent de 100% in 2-3 saptamani), ca sa poata face un avort in stadiu mai mic al sarcinii nu la 21 de saptamani cum am fost eu (lucru mai simplu si dpdv medical, chinurile fiind mult limitate, si mai ales dpdv psihologic, pentru mama).
Repet, e atat de simplu sa acuzi…….
Draga Cristina,
M-a emotionat extrem de tare povestea ta si cint convinsa ca sint multe alte cititoare pe aceeasi lungime de unda cu mine. Aceasta dezbatere nu judeca neaparat cazurile specifice, incercand mai degraba sa deschida o discutie pe margimea unui subiect extrem de sensibil. Cred ca punerea celor doua versiuni – pro si contra – fata in fata e menita sa trezeasca oamenii din amortirea lor, punandu-le putin mintea la contributie. Ti-a luat mult curaj sa ne spui povestea ta, iti multumim si sanatate!
Sunt la fel de feminist ca oricare feminist/a. Observ ca toti suntem de acord ca ar trebui evitat avortul atunci cand poate fi evitat. De ce? Nu cumva pentru ca nu e nici un lucru bun, nici un lucru neutru moral?
Si atunci, fara a arunca cu pietre si a baga pe cineva la inchisoare, ar trebui vazut cum poate fi evitat. intr-adevar, daca copilul poate fi dat spre adoptie, nu ar trebui ca avortul sa fie o optiune. SI sunt multe situatii in care azi este o optiune prea facila.
Daca ti se pare ca aceasta discutie injoseste femeia, ti se pare gresit. Aceste discutii ORICUM se poarta intre mama si tata, cand el ii arunca bani de avort si o ameninta ca nu vrea sa aiba probleme. Se poarta si intre colege / colegi de liceu “auzi, vino cu mine la medic”. Si atunci e preferabil sa le discutam public si sa obligam persoanele care trebuie sa ia aceasta decizie grea s-o ia gandindu-se la toate consecintele. E absurd sa te oblige prietenul sa faci avort, dar parintii sa nu stie. Ok, deci ideea de a pastra o zona obscura in zona deciziei mamei asupra copilului e o tampenie care favorizeaza excrocheriile si ignoranta, in opinia mea.
Prin urmare, avortul e de evitat, bineinteles fara discriminarea femeii.
http://criscente.wordpress.com/2010/03/08/inima-de-mama-intre-datorie-dreptate-%C8%99i-libertate/
Nimeni nu discuta despre “produsul de conceptie” care urmeaza a fi aruncat pe o tava inoxidabila. Oricum am aburi-o, prin avort un copil este omorat. Deci este o crima. Cine apara drepturile acestui copil nenascut?
Un avort opreste o inima care bate.
Cum se face ca multi dintre cei care sustin ca avortul este o crima sunt barbati?Adica scutiti de experienta directa a avortului, eventual asistand de pe margine la agonia parteneri de viata? Legi si canoane facute de barbati pentru femei.
Lidia, gresesti.
Procentul de femei care se opun avortului la liber este apropiat de cel al barbatilor si variaza in fiecare societate.
Nu acuza nimeni femeile, din partea mea sa fie si tatal bagat la inchisoare 9 luni si obligat pe vecie la plata pensiei alimentare. Trebuie sa tii cont ca barbatul are mai putine drepturi asupra copilului (nu poate decide nici intreruperea, nici pastrarea sarcinii si e mereu obligat la pensie alimentara), si unde sunt mai multe drepturi, trebuie sa existe si mai multe responsabilitati.
Si poate si copilul ala va fi o fetita, nu are nicio legatura cu sexul.
Nu cred ca o femeie normala la cap ia usor decizia de a renunta la o sarcina.
Am fost pusi in situatia ingrata de a fi sfatuiti de catre medici sa renuntam la sarcina pentru ca existau posibile probleme medicale ale fatului. Asta in conditiile in care amandoi ne doream copilul si situatia materiala nu era una rea. Am decis sa pastram copilul si acum avem un baietel absolut normal care tocmai a implinit doi ani. Am facut mai multe verificari, ecografii, teste, analize si la sfarsit s-a dovedit ca banuielile nu s-au confirmat.
Dar nu asta discutam aici ci dreptul femeii de a intrerupe o sarcina. Iar intr-o societate libera aceasta trebuie sa fie decizia ei si numai a ei. Sigur ca este intotdeauna recomandabil sa faca sex protejat daca nu doreste sa ramana insarcinata. Vad ca nimeni nu contesta asta. Dar asa cum stim cu totii aia care mai facem sex se mai intampla si sa apara accidente. Prezervativul se mai rupe, pilula nu functioneaza, etc.
Ca fetele fac sex de la varste din ce in ce mai fragede e o realitate, au ajuns sa faca sex de la 12 ani. Credeti ca au minte sa se protejeze? Eu zic ca nu. Asta in conditiile in care foarte multi baieti-barbati sustin ca ei nu pun prezervativul ca ii strange sau ca nu le place, “Lasa iubita ca imi dau drumu afara!”.
Atata timp cat nu privim femeia ca pe o iepuroaica, buna numai de reprodus, trebuie sa li se permita sa faca avort.
Avortul trebuie sa fie permis si efectuat intr-o clinica medicala astfel incat sa conserve cat mai mult din capacitatea femeii de reproducere.
Un copil e un lucru minunat, dar e greu sa-l ai si sa-i oferi cele necesare si atunci cand il iubesti mai mult ca pe ochii din cap.
Am si eu cateva intrebari pentru cei care se opun avorturilor legale:
1) Ati vizitat vreodata un orfelinat?
2) Ati ajutat vreodata o mama singura?
3) Ar trebui sa fie permis avortul in cazul sarcinilor provenite dintr-un viol? De ce?
4) Ar trebui sa fie permis avortul in cazul sarcinilor cu fetusi cu handicap? De ce?
5) Care credeti ca este viitorul unor copii nedoriti?
6) Ati ramane alaturi de partenera daca aceasta ar decide sa pastreze o sarcina? Dar daca ar decide sa faca un avort?
7) Credeti ca rolul femeii este acela de a sta acasa sa faca copii si sa ii creasca?
8) Credeti ca ar trebui sa fie interzise toate metodele contraceptive: prezervative, anticonceptionale, pilula de a doua zi?
Si ca sa-mi demonstrez credo-ul feminist, v-o citez pe Simona Catrina din Tango care scrie un text amuzant despre motivul pentru care n-a avut copii. Printre altele spune ea
“Trei bărbaţi din viaţa mea au vrut copii cu mine.
Unul mi-a spus că-i vrea la un sfert de oră după ce renunţasem la sarcină, tot la sfatul lui anxios. Se răzgândise, în timp ce aştepta pe sală. M-a mai făcut şi de râs, fiindcă i-a comunicat asta şi doctorului, care s-a holbat ţâfnos la el şi cu greu s-a abţinut să-i arunce o chiuretă-n cap.
”
Ori, daca asta e adevarat, e clar ca o perioada de asteptare obligatorie inainte de avort ar fi putut salva respectiva sarcina. E la fel de limpede ca apa chioara.
O perioada de asteptare inaintea actului sexual ar fi putut ajuta mai bine. 🙂
Cu un berbec ca asta mai bine nu tii copilul.
E foarte usor sa vorbesti despre avort inainte de a vedea copilul pe ecograf. Cand eram prin facultate, mi se parea normal ca o femeie sa faca avort in urma unei sarcini nedorite (din vina ei si a partenerului, pentru ca n-au fost in stare sa se protejeze). Dupa multi ani m-am casatorit si am ramas pentru prima data insarcinata… si am facut prima ecografie. Bebele avea 4cm, si deja toate organele formate – i-am auzit chiar si inima! Atunci mi-am dat seama ca n-as fi in stare sa fac un avort.. embrionul ala.. e viu!
in opinia mea, singurul argument pro avort este acela al sanatatii fatului sau al mamei. daca fatul este atins de o maladie grea care i ar face viata imposibila sau daca mama poate muri in urma sarcinii atunci un avort devine acceptabil. insa cum cineva a afirmat in articol “anticoncepţionalele, prudenţa sau prezervativul sunt prea la îndemână pentru a fi ignorate”. sa faci un avort pentru ca nu ai stiut sa te protejezi sau pentru ca ai pus placerea mai presus de consecinte mi se pare o mare ireponsabilitate si nesimtire. nu ne putem juca astfel nici cu viata noastra, dar nici cu a unei fapturi nevinovate.
avortul ar trebui permis doar din motive medicale: periclitarea vietii mamei, nasterea unui copil cu maladii grave etc. cine nu vrea copii are la dispozitie o multime de metode contraceptive.
Dorinta asta de a legaliza avorturile vine de fapt dintr-un reflex de a scapa de responsabilitate. E mai bine sa faci sex cand vrei, cu cine vrei si sa nu ai nici o responsabilitate: daca femeia ramane insarcinata, “scapi” de copil si gata.
Poate ar trebui sa ne revizuim putin conceptiile, sa ne gandim ca sexul nu e un sport si ca o relatie intima cu cineva are un anumit scop si implica pe langa placere si o responsabilitate.
Nu cred ca o femeie normala la cap ia usor decizia de a renunta la o sarcina.
Am fost pusi in situatia ingrata de a fi sfatuiti de catre medici sa renuntam la sarcina pentru ca existau posibile probleme medicale ale fatului. Asta in conditiile in care amandoi ne doream copilul si situatia materiala nu era una rea. Am decis sa pastram copilul si acum avem un baietel absolut normal care tocmai a implinit doi ani. Am facut mai multe verificari, ecografii, teste, analize si la sfarsit s-a dovedit ca banuielile nu s-au confirmat.
Dar nu asta discutam aici ci dreptul femeii de a intrerupe o sarcina. Iar intr-o societate libera aceasta trebuie sa fie decizia ei si numai a ei. Sigur ca este intotdeauna recomandabil sa faca sex protejat daca nu doreste sa ramana insarcinata. Vad ca nimeni nu contesta asta. Dar asa cum stim cu totii aia care mai facem sex se mai intampla si sa apara accidente. Prezervativul se mai rupe, pilula nu functioneaza, etc.
Ca fetele fac sex de la varste din ce in ce mai fragede e o realitate, au ajuns sa faca sex de la 12 ani. Credeti ca au minte sa se protejeze? Eu zic ca nu. Asta in conditiile in care foarte multi baieti-barbati sustin ca ei nu pun prezervativul ca ii strange sau ca nu le place, “Lasa iubita ca imi dau drumu afara!”.
Atata timp cat nu privim femeia ca pe o iepuroaica, buna numai de reprodus, trebuie sa li se permita sa faca avort.
Avortul trebuie sa fie permis si efectuat intr-o clinica medicala astfel incat sa conserve cat mai mult din capacitatea femeii de reproducere.
Un copil e un lucru minunat, dar e greu sa-l ai si sa-i oferi cele necesare si atunci cand il iubesti mai mult ca pe ochii din cap.
Am si eu cateva intrebari pentru cei care se opun avorturilor legale:
1) Ati vizitat vreodata un orfelinat?
2) Ati ajutat vreodata o mama singura?
3) Ar trebui sa fie permis avortul in cazul sarcinilor provenite dintr-un viol? De ce?
4) Ar trebui sa fie permis avortul in cazul sarcinilor cu fetusi cu handicap? De ce?
5) Care credeti ca este viitorul unor copii nedoriti?
6) Ati ramane alaturi de partenera daca aceasta ar decide sa pastreze o sarcina? Dar daca ar decide sa faca un avort?
7) Credeti ca rolul femeii este acela de a sta acasa sa faca copii si sa ii creasca?
8) Credeti ca ar trebui sa fie interzise toate metodele contraceptive: prezervative, anticonceptionale, pilula de a doua zi?
Toti vrem ca ANUMITE avorturi sa fie legale si ANUMITE ilegale (si acum e la fel). Eu de exemplu prefer solutia Germaniei in care avortul e ilegal, ce face doctorul nu e ilegal, mama nu e condamnata, ci doar urmeaza dupa avort un curs de consiliere. Eu as sugera sa existe pedepse doar de la al 3lea avort in sus, si destul de mici. Rezultatul este ce ne dorim: mai putine avorturi.
Am scris mai sus ca nu e suficient a zice ca “decizia trebuie sa apartina femeii”. Femeia ORICUM ia decizia bazandu-se pe ce zice tatal si multe avorturi adolescentine sunt apoi regretate tocmai pentru ca parintii mamei nu stiu. A spune ca femeia trebuie sa decida singura inseamna a o lasa la manipularea tatilor care nu vor responsabilitati. Unele nici nu stiu ca pot obtine pensie alimentara.
Ttinand cont ca moral e un lucru rau, ar trebui nu sa-l interzicem, ci sa impunem restrictii:
– sa fie ilegal, dar sa fie pedepsit cu mustrare / obligatia de a urma niste cursuri de contraceptie/protectia vietii (prima oara cel putin)
– sa fie obligatorie o perioada de asteptare, eventual vizualizarea pe ecograf
– parintii / sotul sa fie instiintati obligatoriu
1-2. Da, dar n-are relevanta
3-4. Regula generala de mai sus tot se aplica, avortul suprima viata potentiala si la fel cum nu e ok sa ucizi un catel care ti-a intrat pe balcon in camera de hotel (permiteti comparatia puerila), la fel nu e de incurajat avortul. Daca mama vrea totusi sa avorteze, sa nu fie pedepsita dincolo de o mustrare.
5. E o enumerare in Grossman – Viata si destin: “printre ei se află de bună seama viitori savanţi, fizicieni, profesori de medicină, muzicieni, poate chiar poeţi”. Cine iti da dreptul sa decizi tu ca viata cuiva nu merita traita?
6-7. Poti fi feminist si sa fii anti-avort, cum am scris.
8. Nu
Crezi ca nu sunt destule piedici birocratice in tara asta?
Nu vrei sa obtina eventual si o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila inainte sa faca avort? Nu de alta dar in .ro dai copilul la scoala pana obtii asa ceva.
Cred ca am ajuns prea filozofi iar daca unii sunt suficient de redusi incat sa foloseasca avortul ca metoda contraceptiva in loc de prezervativ sau pilula poate ca e bine sa ii lasam in pace; oricum asupra lor orice tentativa de educare sexuala e sortita esecului. Iti gasesc usor 10 femei care nu au nici cea mai mica remuscare sa avorteze, de parca ar avea mai multe resentimnte fata de o masea. Si iti arat oricand si 10 purtatori de penis care or sa se uite crucis la nevestele lor care le cer sa-si puna prezervativul ca-s in perioada fertila dupa care or sa le mai si invineteasca ochii. Dupa care, cand ramane gravida o trimite la doctor sa avorteze, ca el n-are bani sa mai creasca un copil. Daca nu va mai putea face avort legal, crezi ca isi va pune el caciulita sau o trimite la baba Safta care face avort cu andreaua sau umerasul?
Cati “savanţi, fizicieni, profesori de medicină, muzicieni, poate chiar poeţi” stii tu din orfani abandonati. Nu-s prea multi, nu? Poate si pentru ca nu au avut sansa sa se afirme poate, traumatizati, ostracizati, mutilati fizic si sufleteste de mici.
A suprima o viata, in orice forma a ei este un lucru rau, dar mie personal mi se pare ca a face un avort este mai putin rau decat sa aduci pe lume un copil nedorit.
Suntem de acord ca avortul e de evitat (adica este un rau moral) si asta cred ca era tema.
Nu pentru mame si tati denaturati vrem inasprirea conditiilor (ai mare dreptate ca nu-i poti educa), ci pentru copii, nu? La fel cum nu interzicem pruncucidul de dragul mamei care trebuie sa-i suporte tipetele, ci de dragul pruncului. Si intr-adevar, daca chiar exista femei cu 6-7 avorturi la activ, o pedeapsa mai serioasa n-ar strica. Altfel nu ai cum sa eviti ideea de “copilul ca moft”. Tot un exemplu pueril: a fura odata din supermarket e scuzat, a fura de 10 ori e altceva.
E aiurea a zice ca esti de acord ca e o problema, dar nu putem sa facem nimic. Putem sa facem! O asteptare de 72 de ore ar fi rezonabila si usor de implementat. Contactarea parintilor si bunicilor e la fel de facila, de ce sa n-o facem?
In legatura cu intrebarea, bineinteles ca exista orfani parasiti celebri: Moise, d’Alembert, John Keats, Louis Armstrong, samd. Doar ca in Romania iubim atat de mult copiii incat preferam sa-i suprimam desi s-ar putea sa fie inteligenti, frumosi si dotati.
Ideea de baza e ca la fel cum mortul de la groapa nu se intoarce, dupa conceptie si hai sa zicem primele 3 luni, e mult prea tarziu pentru a “nu mai aduce pe lume”. E deja pe lume, pentru numele lui Dumnezeu!
Cred ca autoarea articolului ar trebui sa citeasca juramantul lui Hipocrate, inainte sa vorbeasca despre el: “nu voi incredinta nici unei femei leacuri care sa o ajute sa lepede”. Sunt de acord cu avortul din motive medicale: probleme grave ale fatului si riscul vietii mamei, dar ca si avortul sa fie folosit pe post de metoda de contraceptie mi se pare o crima. Cine pune limita cand un fat este om si cand este o gramada de celule fara viata? De cand ii bate inima(din luna a doua)? De cand are activitate cerebrala? De cand gandeste logic? Daca e om doar dupa nastere, cum ramane cu prematurii, nascuti prin cezariana? LA 6-7 luni multi nu ar supravietui fara aparate. Totusi sunt considerati oameni si facem tot posibilul sa ii salvam. Deci la 6 luni e om, dar la 5 luni nu e? Putem trage o linie intre perioada in care il consideram om si cand nu? Sau il consideram om doar daca il iubesc parintii, daca nu e o gramada de celule inutila?
Cat despre argumentul cu orfelinatale, probabil ca ar fi mai bine sa ii omoram si pe copii aceeia, sa nu mai sufere. Poate le dam o “injectie” si la cei handicapati, si la cei bolnavi grav. Pana la urma e un act de mila si umanitate…
Pricipiul libertatii este sa faci ce vrei atata timp cat nu faci rau altuia. Putem spune ca prin avort nu facem rau nimanui?
Un mic comentariu: din cate stiu eu, un nascut prematur de genul 6 luni este considerat avorton. Daca scapa cu viata devine om, daca nu, nu.
Ideea este ca daca traieste cand este nascut, se face tot posibilul pt a-l tine in viata. Un copil de 6 luni nu ar putea supravietui singur: are nevoie de incubator, oxigen, intubatie, etc. Nimeni nu sta deoparte,sa vada daca supravietuieste singur sau nu.Deci se actioneaza ca si in cazul unui copil nascut la termen, un om. Si totusi, la 5 luni ni se pare perfect normal sa omoram un fat… (stiu ca avortul legal este pana la 3 luni la noi in tara, dar in alte tari se practica si pana mai tarziu)
Nu stiu de unde ai tras concluzia ca a face avort e foarte rapid si usor in Romania. Daca fata e minora, trebuie sa vina insotita de unul din parinti.
Daca e majora poate veni si singura, si asa e normal.
Cate femei de la tara isi permit sa faca un control medical urmat de o prescriere de anticonceptionale? E adevarat ca nu sunt scumpe dar aici intervine si lipsa educatiei sexuale. Daca vrei sa faci ceva, fa-le educatie sexuala, nu interzice avortul, inca nu am ajuns la nivelul de civilizatie de afara.
De ce vrei tu sa obligi o femeie sa faca un copil desi aceasta nu isi doreste? Cine esti tu sa dictezi ca madam X-ulescu are doar un copil si ar mai putea face unu? De ce nu doi sau trei, ca nu dai de la tine? Te-ai gandit ca poate copilul nu e facut cu brabatul ei ci cu vreun taximetrist?
Daca ar deveni mai greu accesibil, s-ar ajunge pana acolo incat sa faca din nou avorturi empririce.
Pentru o femeie educata si cu un venit decent, avortul va fi intotdeauna ultima solutie. In mod normal s-ar proteja fie cu anticonceptionale, prezervativ, sterilet, etc.
Pentru femeia needucata si fara un venit, avortul va fi calea normala de urmat cand ramane insarcinata. Mai tine ea calendarul, mai ia pastile de la o verisoara, etc.
Realist vorbind a scazut rata abandonurilor dupa ce s-a legalizat avortul.
Rata infractionalitatii generale e legata mai degraba de starea economica decat de numarul de copii abandonati.
Nivelul educatiei a crescut dupa 1990, in nici un caz nu ascazut. Din pacate e inca prea scazut.
Pentru un avort trebuie sa mergi la ginecolog si sa platesti. Anticonceptionale se dau pe gratis la cabinetele de planing familial, care se gasesc in fiecare spital. Deci e mai simplu sa iei anticonceptionale, decat sa faci un avort.
Sunt de acord ca trebuie facuta educatie sexuala si trebuie popularizate metodele de contraceptie. Nu stiu ce au facut cei ce sustin avortul in domeniul acesta, dar eu m-am implicat activ in proiecte de educatie sexuala.
Nu ii impun nici unei femei cati copii sa aiba, asta ea decide in functie de cata grija are sa se protejeze inainte de un act sexual. Nici nu spun ca vreau sa interzic cu desavarsire avortul, doar consider normal sa fie niste restrictii.
In Europa multe tari impun anumite restrictii: de la permiterea doar in cazul in care fatul este malformat, viata mamei in pericol, viol (Malta, Polonia, Irlanda, Portugalia, Spania) si situatie economica precara (Marea Britanie, Finlanda) la o perioada 3-7 zile de asteptare si consiliere (Italia, Olanda, Luxemburg, Germania).
CRIMA !
AVORTUL SI CONTRACEPTIA CONTRAVIN DOGMEI CRESTINE SI SINT URICIUNI IN FATA LUI DUMNEZEU !
Bun, deci daca ma declar liber cugetator pot sa folosesc mijloace de contraceptie?
Auzi Carmen Pietraru
Cine esti tu sa decizi daca un fetus poate fi considerat o persoana sau nu ?
Daca el nu e, pentru ca nu e mai dezvoltat, tu de ce ai fi? O persoana ? Daca erai asa dezvoltata nu gandeai asa..deci tu ce esti ? Poate nici tu n-ai drept la viata daca e sa o luam asa, ar trebui sa avem dreptul sa te omoram si pe tine, pt faptul ca nu te consideram o persoana. Iti convine ?
Ce ipocrita…
Si tu cine esti sa-i ordoni unei femei sa duca o sarcina pana la capat?
Preach it my brother.
Pingback: Educație sexuală sau educație pentru castitate? | TOTB.ro - Think Outside the Box