Avem organe inutile în corp?

4

Ţi-ai scos cumva amigdalele? Sau apendicele? Chiar dacă nu era musai, dar ai făcut-o preventiv pentru că aşa ai crezut că e  mai bine sau pentru că aşa ti-a zis medicul? Până nu demult, astfel de operaţii erau o practică comună. De-a lungul timpului,  mai multe organe ale corpului uman au fost considerate inutile, ele nefiind altceva decât atavisme, o urmă a procesului  evolutiv prin care am trecut, de la primate către ceea ce suntem azi. Apendicele, splina, amigdalele sau măselele  de minte ar fi doar câteva exemple. Studii recente arată, însă, că inutilele organe se dovedesc vitale în cazuri de  îmbolnăviri grave sau când suntem supuşi unor condiţii extreme.

de Camelia Moga

Dacă la începutul secolului al 19-lea se vorbea de aproximativ 180 de organe considerate inutile în corpul uman, astăzi  numărul acestora a ajuns sub 20. Lista a rămas, însă, suficient de cuprinzătoare ca să lase loc de interpretări. Există voci  în lumea medicilor şi a oamenilor de ştiinţă care mai văd inutile sau dispensabile organe sau părti ale corpului precum:  apendicele, splina, amigdalele, muşchii urechii, timusul, glanda pineală, sfârcurile la bărbaţi, coccisul (noada, în termeni  populari), măselele de minte, părul de pe corp, polipii, sinusurile paranazale sau vezica biliară.

Evoluţionism vs. Creaţionism

Majoritatea oamenilor de ştiinţă evoluţionişti vorbesc în studiile lor despre atavisme sau organe vestigiale ale corpului uman. Pe scurt, în opinia lor, acestea nu ar avea nicio funcţie, fiind simple resturi evolutive, motiv pentru care sunt  adesea indicate ca dovezi ale evoluţiei. Darwin le numea organe rudimentare.

Pe de altă parte, creaţioniştii afirmă că ignoranţa este cea care i-a determinat pe evoluţionişti să considere unele organe ale corpului uman inutile. Ei se simt îndreptăţiţi să ridice problema existenţei unui scop pentru care a fost creat un organ văzut nefolositor de către evoluţionişti. Mai exact, dacă Dumnezeu a considerat de cuviinţă să înzestreze corpul uman cu toate aceste organe, înseamnă că a avut motivele Lui şi un scop bine determinat pentru fiecare în parte. Iar dacă unele organe par că nu ar avea nicio funcţie, o concluzie de bun simţ ar fi faptul că nu s-a identificat înca acea funcţie şi nu că organul respectiv ar demonstra evoluţia, fiind un atavism.

Ce spun studiile recente

Cercetători din cadrul Universităţii de Medicină din New York au atenţionat, pe la începutul anului 2009, asupra pericolului  subestimării acestor ‘atavisme’, şi demonstrează că unele dintre ele se pot dovedi de o importanţă majoră în viaţa fiecărui  individ. Ei au descoperit că splina, de exemplu, joacă un rol critic în vindecarea afecţiunilor inimii. Dacă până recent se  credea că monocitele sunt produse numai în măduva oaselor şi că sunt stocate în vasele de sânge, astăzi se ştie că splina  produce aproximativ 40-50% dintre monocitele esenţiale recuperării în urma unui atac de cord.

Rolul splinei nu este deloc neglijabil nici în ceea ce priveşte sistemul de apărare al organismului, arată o echipă de  cercetători de la Harvard Medical School şi de la Massachusetts General Hospital din Boston. Splina se poate contracta şi  împinge în sânge milioane de monocite, care, în cazul unor traumatisme cu invazie de microbi patogeni, acţionează ca o  veritabilă trupă specială de intervenţie pentru a neutraliza duşmanul.

Chiar şi apendicele, considerat multă vreme nefolositor, are un rol extrem de important în buna funcţionare a corpului uman.  Apendicele este, de fapt, un organ în care bacteriile necesare digestiei sunt stocate. El are un rol vital atunci cand vine  vorba de repopularea intestinelor cu astfel de bacterii, mai ales în cazul unor boli ale sistemului digestiv, explică savanţii Universităţii din New York implicaţi în cercetări.

Dispensabile sau nu? Ce spun doctorii despre

“Polipii reprezintă hipertrofierea unor structuri limfoide, care împreună cu amgidalele fac parte din vastul sistem limfoid  asociat mucoaselor şi care are drept scop apărarea de infecţii. Funcţia lor este similară funcţiei ganglionilor limfatici, structuri esenţiale în sistemul de apărare al organismului, fiind implicaţi printre altele în producerea de anticorpi. Sigur că putem supravieţui şi fără o parte dintre aceste formaţiuni limfoide, după cum am putea supravieţui şi fără un ochi sau  fără o mână sau fără un picior sau fără unul sau mai multe degete – care dintre noi ar considera vreuna dintre aceste  structuri inutile?”, spune Dr. Dorin Dragoş, medic primar medicină internă, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi doctor în Ştiinţe Medicale.

“Cu cât este mai complet sistemul limfoid de apărare a organismului, cu atât apărarea este mai bună. Dintre toate structurile  limfoide însă, cea mai mare este splina – îndepărtarea splinei predispune la infecţii (mai ales cu bacterii capsulate). De  aceea, pacienţii care trebuie supuşi unei splenectomii sunt automat vaccinaţi antipneumococic. Splina este importantă şi în  îndepărtarea celulelor sanguine senescente (n.r. imbatranite) şi deci disfuncţionale. După splenectomie, creşte spectaculos  numărul trombocitelor, ceea ce poate duce la complicaţii trombotice, inclusiv ameninţătoare de viaţă”, adaugă el.

În ceea ce priveşte măselele, inclusiv cele de minte (deseori asociate cu durerea şi dentistul), ele sunt esenţiale pentru  mestecarea alimentelor, mai ales a vegetalelor. “Cu cât mai multe, cu atât mai bine. Este ca şi cu degetele: ne putem  descurca şi fără degetul mic – cine este dispus să renunţe la el?”, punctează Dorin Dragoş.

Dincolo de toate acestea, el consideră că “fiecare structură din organism are o semnificaţie subtilă şi are un rol bine definit în semnalarea specifică a unui anumit tip de eroare pe care o poate comite o persoană. Suprimarea acelei structuri va elimina posibilitatea organismului de a ne semnala acea eroare prin intermediul unui organ a cărui îmbolnăvire nu ameninţă  funcţionarea normală a organismului, dacă nu chiar viaţa”.

Care este rolul sinusurilor, părului de pe corp sau al sfârcurilor la bărbaţi din această perspectivă? “Sinuzita (mai ales cea frontală), atrage atenţia asupra uneia dintre cele mai frecvente greşeli umane: incapacitatea de a înţelege lecţiile de viaţă, de a le asimila din punct de vedere intelectual şi de a le aplica; pilozitatea are importanţă în determinismul sexual, aşadar în semnalare la femei (când este excesivă) a unei tendinţe masculine excesive, iar la bărbaţi, când este deficitară, a  unei tendinţe feminine excesive – ambele neadecvate; sfârcurile bărbaţilor sunt esenţiale în simbolizarea polarităţii feminin  / masculin a centrului afectiv – importanţa acestei polarităţi şi la bărbaţi sperăm că este evidentă pentru oricine”, explică  Dorin Dragoş.

Laurenţiu Luca, directorul Centrelor Medicale Puls, spune că nu poate fi dat “un verdict clar” pentru toate aşa numitele  atavisme. “Se discută de la caz la caz, nu putem să generalizam. Unele au un rol foarte important, cum este splina, altele  sunt organe rudimentare fără de care am putea sa trăim. De exemplu, amigdalele sunt foarte importante şi în niciun caz nu  trebuie extirpate. Nu facem o operaţie de dragul de a scoate amigdalele. Au rostul lor ca factor de protecţie mecanică, ca  barieră fizică în calea unei infecţii respiratorii a plămânilor. Dacă sunt amigdalite repetitive, cu risc de complicaţii  grave, evident există indicaţia medicală de extirpare”, spune el.

“Putem să trăim foarte bine fără colecist (vezicula biliară) ca dovadă că oamenii trăiesc după ce l-au extirpat, dar îşi are  rolul lui fiziologic de a cumula secreţia biliară a ficatului între mese şi de a excreta bila în timpul meselor, favorizând o  mai bună digestie. Într-adevar, se poate trăi fără el, dar cu handicapul de rigoare. La fel cum foarte bine se poate trăi  fără un plămân sau fără un rinichi când, dacă sunt extirpaţi din anumite motive, cum ar fi cazul unei tumori, celalalt organ  partener preia şi functia acestuia”.

“Este ilogic să faci o extirpare de dragul extirpării, atât timp cât nu există o problemă medicală. Putem zice că pe scara  evoluţiei organismului uman, unele organe s-au dezvoltat, altele au rămas rudimentare, cu funcţii mai puţin importante, cum e  apendicul. În ziua de astăzi nu mai există moda că hai să ne scoatem organul x sau y. Un medic riscă să fie acuzat de  malpraxis dacă nu respectă nişte algoritmi de tratament şi diagnostic foarte clar stabiliţi”, conchide Luca.

Foto: Evolution.org, Corpul-uman.com



4 comentarii

  1. Eu unul consider că am nevoie de toate organele mele. La 35 de ani încă mai sunt intact: amigdalele, appendixul și splina sunt neatinse.
    Mulți români au însă un organ inutil: creierul, având în vedere că nu-l folosesc la nimic toată viața…

Leave A Reply