Avem nevoie de produse care nu expira niciodata?

45

E bine ca avem lapte care dupa cateva luni de stat in caldura nu se strica? E normal sa uit painea in bucatarie si dupa 10 saptamani sa nu aiba nici macar mucegai pe ea? E natural sa avem fructe pe rafturile magazinelor care arata ca noi dupa perioade indelungate? E nevoie de aceste produse? Ne dorim o societate cu produse care nu expira niciodata?

de Magor Csibi

Raspunsul la prima vedere e simplu. Toata lumea o sa se grabeasca sa spuna nu. Dar in realitate nu e chiar asa.

Daca vine vorba de intentii sau de dorinte, constatam ca nimeni nu vrea conservanti, nimeni nu vrea E-uri. Vrem doar produse naturale, traditionale, visam dupa rosiile culese de mana taranului traditional intr-o dimineata senina de vara. Vrem ca tot ce cumparam sa fie facut ca in filmele de propaganda, mai intai pe  vremea comunistilor si mai apoi in reclamele capitalistilor. Vrem oua de la gaini care cauta rame alergand libere prin curte, vrem carne de la porci crescuti fara hormoni sau hrana industriala.

Sau nu vrem?

Chiar daca aparent toata lumea vrea toate lucrurile frumoase si sanatoase de mai sus, se pare ca foarte putini si fac ceva in acest sens. Nu prea vrem sa platim mai multi bani pentru un plus de calitate, nu prea vrem sa stim de unde vine in mod real hrana noastra, nu vrem sa aflam cum se produce si nu vrem sa observam cat sta pe raft. Multi prefera sa nu stie, sa se prefaca ca nu observa aceste lucruri.

Am putea sa spunem ca noi suntem conservantii. Pentru ca noi le-am creat si noi intretinem aceasta industrie. Fara viata “moderna”, fara atata alergatura dupa resurse, fara o viata din ce in ce mai impersonala nu ar avea ce sa caute aceste produse in vietile noastre. Dar daca vrem sa facem cumparaturi o data pe saptamana, in cel mai bun caz, daca n-avem timp sa ne gandim ce sa cumparam si daca nu vrem sa aruncam multa mancare in fiecare saptamana, cumparam aceste produse. Asa o sa avem lapte din care consumam saptamani intregi, paine din care mancam doua saptamani si apoi o aruncam nu pentru ca s-a stricat, ci pentru ca simtim ca ceva nu e in regula atunci cand mancam din acelasi produs saptamani intregi.

Si pe vremuri erau conservanti. Pana la urma, porcul taiat de Craciun ne asigura mancare pentru tot anul. Gemurile si muraturile bunicii reuseau sa ne incante gusturile in fiecare anotimp. Am inventat noi conservantii cu mult timp inaintea industriei blamate de multi.

Insa nici bunica nu reusea sa tina laptele mai mult de trei zile fara sa se strice. Painea mucegaia dupa o scurta perioada, iar fructele se ofileau si pierdeau apa. Am avut nevoie de industrie, care in reclame ne produce doar ce e mai natural si sanatos, sa ne invete cum sa cream aceste minuni.

Si acum avem de toate. Dar e nevoie de ele in mod real?

[coloana]

Conservarea, intre nedreptate si pericol

Serban Damian, medic nutritionist

Atunci cand am de ales intre un aliment proaspat si unul conservat, pentru mine alegerea e simpla: cel proaspat are totdeauna castig de cauza. Incep cu aceasta afirmatie pentru a elimina inca de la inceput suspiciunea ca as fi “fanul” alimentelor conservate.

Cu toate acestea, haideti sa avem o privire realista asupra acestei categorii larg raspandire – alimentele conservate. Aflati in mijlocul trendului modern “bio, organic, natural, neprocesat etc”, exista tendinta de a baga in aceeasi oala toate alimentele care nu sunt culese direct din copac si consumate ca atare, carora li se pune uneori eticheta nocivitatii. De multe ori, pe nedrept.

Descoperirea diverselor metode de conservare de-a lungul istoriei omenirii a reprezentat de cele mai multe ori inca un pas catre imbunatatirea calitatii vietii. Prin conservare oamenii au reusit sa isi pastreze hrana mai mult timp, ceea ce le-a asigurat un trai mai bun si sanse mai mari de supravietuire.

De acord, alimentele proaspete sunt cele mai importante surse de nutrienti si ar trebui sa fie prima noastra alegere. Insa pe langa acestea, mare parte dintre alimentele conservate pastreaza un procent mare din calitatile nutritionale ale produselor proaspete.

Foarte multe produse alimentare si materii prime se altereaza usor, ceea ce le scurteaza considerabil durata de pastrare. Pentru a elimina acest neajuns, se recurge la utilizarea unor tehnici de conservare care stabilizeaza proprietatile produsului, crescandu-i rezistenta in timp.

Indiferent de metoda de conservare, aceasta presupune operatii tehnologice suplimentare, in urma carora produsele sufera modificari fizice, chimice sau chiar biochimice. Scopul final al conservarii este neutralizarea temporara sau distrugerea enzimelor si a microorganismelor.

De exemplu, fierberea si in general orice forma de tratare termica (pasteurizare, tindalizare) au rolul de a omori bacteriile, reducand astfel riscul de alterare. Unele produse necesita sigiliarea imediata pentru a preveni recontaminarea bacteriana. Ei bine, aceasta metoda de conservare nu este cu nimic nociva, ba din contra. Este foarte adevarat ca produsul final pierde o fractiune din valoarea nutritiva (se distrug vitamine, antioxidanti), insa este un compromis util – in miezul iernii te bucuri de alimente la care in mod normal nu ai acces decat vara si toamna. Inghetarea si congelarea sunt de asemenea metode ce reduc activitatea microbiana si reactiile de oxidare. Fermentarea lactica, deshidratarea, vidarea, oxidarea, inhibarea osmotica (de exemplu, siropurile) – toate acestea sunt metode clasice de conservare fara potential nociv atunci cand sunt folosite metode corecte.

Ce ne facem insa cu unele dintre produsele moderne care au termene de valabilitate de-a dreptul matusalemice? Si culmea e ca chiar rezista, fara sa-si schimbe aspectul, mirosul, gustul, luni de zile sau chiar ani.

In astfel de situatii, in lipsa unor dovezi clare ca produsul respectiv este sigur din punct de vedere al sanatatii, consider ca ar trebui sa aplicam regula bunului simt – daca ceva este prea frumos ca sa fie adevarat, atunci probabil ca ar trebui sa il lasam pe raft in supermarket si sa ne orientam catre altceva mai realist. Daca termenul de valabilitate nu ne lamureste, urmatorul pas este citirea etichetei. Are mai mult de 4-5 ingrediente? Daca da, atunci probabil ca din nou ceva nu este chiar in regula. O alta regula (ce-i drept empirica, dar de bun simt) – daca printre ingrediente se afla unele ale caror denumiri le putem pronunta cu greu (spune repede “etil para-hidroxi-benzoat”, aka E214, un “E” periculos), atunci mai bine le lasam de-o parte.

Unii conservanti sintetici moderni au devenit subiectul unor controverse pentru ca s-a aratat ca pot provoca probleme respiratorii; altii au fost incriminati pentru cresterea ratei de ADHD la copii si exacerbarea simptomelor celor cu aceasta afectiune. De asemenea, au fost raportate reactii alergice.

Reiau ideea de la inceput – ori de cate ori avem posibilitatea de a alege, trebuie sa optam pentru alimente proaspete sau cel putin conservate prin metode care nu lasa loc indoielilor.

[coloana]

Daca pe sus nu zboara obuze, lasa jos conserva

Sebastian Ispas, redactor coordonator la revista Esquire

Esti un soldat francez in Razboaiele Napoleniene si trebuie sa mananci. Ce faci? Cel mai probabil deschizi o conserva cu baioneta, presupunand ca nu e ruginita. Daca vrei un desfacator trebuie sa mai astepti pana la un razboi mai modern, partea buna fiind ca s-ar putea sa mananci chiar coq au vin (sau in armata italiana, spaghetti bolognese la cutie). Oricum, trebuie sa le multumesti lui Nicolas Appert pentru ca i-a venit ideea sa fiarba mancare si s-o sigileze in borcane – dupa ce Napoleon a oferit un premiu de 12.000 de franci primului inventator care gaseste o solutie pentru conservarea unor cantitati mari de alimente – si lui Peter Durand pentru ca s-a gandit sa mute fiertura in cutii de tinichea – erau mai practice si mai ieftine.

Daca arunci un ochi in aproape orice camara din ziua de azi, sunt sanse mari sa gasesti cel putin o conserva, fie ea o cutie metalica sau un borcan din sticla. Si asta nu pentru ca populatia Planetei e formata din soldati, ci pentru ca pastrarea mancarii pentru o perioada mai lunga de timp devine convenabila in anotimpurile reci in care nu ai luxul unei recolte proaspete. Nu intamplator, din cauza climei, in Romania exista traditia de a „pune pe iarna”. Insa de la a umple niste borcane cu castraveti murati, zacusca si compot si pana la a-ti indesa bucataria cu biscuiti, sosuri peste sosuri, branzeturi cu termene de expirare suspect de largi, gemuri produse in fabrica, si mezeluri reziliente, e cale lunga.

Ar fi stupid sa spunem ca procesul de conservare in sine e nociv; pana la urma, in mod traditional, s-au folosit mereu ingrediente naturale (sare, otet, zahar, ulei de masline si alcool) sau metode naturale (ingroparea carnii in butoaie cu varza, uscarea rosiilor la soare) si rezultatul a fost viabil. Problemele au aparut cand industria alimentara a inceput sa foloseasca aditivi obtinuti sintetic al caror efect pe termen lung nu era cunoscut. Chiar daca substantele sunt listate pe ambalaj, nu toti suntem in stare sa le si intelegem.

De cele mai multe ori, apelam la produsele acestea din comoditate sau pentru ca societatea de consum ne incurajeaza sa o facem. Un frigider imens cere sa fie umplut, insa daca ingredientele sunt proaspete, vei ajunge in curand sa le arunci. Neavand timp (sau mai degraba neacordandu-ti suficient timp) pentru gatit, esti mai tentat sa cumperi un sos facut in fabrica, decat sa cumperi legume si sa-l faci tu. Dureaza mai putin atat cumparaturile – nu mai stai sa alegi legaturile de ceapa sau morcovii –, cat si pregatirea – nu mai stai sa speli fiecare frunza si sa toci patrunjelul marunt.

Ideal ar fi sa eviti lucrurile gata preparate si sa le cumperi pe cele proaspete. Dar nu vei putea sa inlocuiesti toate produsele de care ai nevoie – putin probabil ca-ti vei face vreodata propriul sos de mustar, ca vei gasi capere in piata sau fructe de mare proaspete la magazinul de la colt. Din fericire insa, si la produsele conservate de pe piata trendul este inspre renuntarea la aditivii sintetici si folosirea unor alternative naturale. Un studiu recent din International Journal of Science and Technology a descoperit proprietatile de conservare ale unor extracte din ceapa; acestea au un potential mare de a fi folosite in curand in industria alimentara.

Pana la urma, inainte de a-ti cumpara un produs care expira peste 3 ani si care contine substante pe care nu le cunosti, ar trebui sa te intrebi daca chiar ai nevoie de el. Ai ce face cu un cozonac care a ramas de la Craciun si care inca e pufos? Ti-e atat de greu sa faci maioneza incat te multumesti cu una de culoarea hartiei mucegaite? Cat de mult iti ia sa fierbi fasolea aia din piata? Si ce gust are cand e gata? Parca nu e chiar acelasi lucru, nu?

[coloana] [poll id=”16″]

Tags:



45 de comentarii

    • alan turing on

      Toti vrem produse naturale, dar majoritatea oamenilor le divinizeaza si nu-i chiar asa, egiptenii din timpul piramidelor aveau speranta de viata de 45 de ani si mancau 100% natural, animalele nu aveau hormoni, produsele nu aveau E-uri. Niciodata populatia chiar si straduindu-se nu va putea manca cum mananca un nutritionist, uitandu-ne la acestia vedem ca si ei au cativa ani in plus la media de viata, hai sa le dam cu indulgenta 10 ani. Eu propun alt exercitiu de gandire, ganditi-va ca peste 100 de ani oamenii vor trai mult mai mult, iar secretul nu va fi in rosiile naturale ci in avansul medicinei. Oamenii fac o greseala cerand sporuri si autostrazi inaintea cercetarii medicale. Uitati-va la razboiul din Irak-afganistan de peste 7 ani costa aprox. 500 milione dolari zilnic(ati citit bine 500 milioane $ zi), se puteau face minuni in medicina cu banii asti, nu mai zic de costul razboiului rece, sau primele doua razboaie mondiale ce costuri au avut. Faceti pe un om sa piarda 30 zile de munca si suportati dv. cheltuielile , mult, nu?, imaginati-va ca in al doilea razboi au fost chemati 110 milioane de oameni la arme si luati de la munca, nu mai vb. de arme , distrugeri, orfani, veterani si invalizi. Ne meritam soarta!

      • Daca iti place sa traiesti cu iluzii din astea… treaba ta.

        Te imbeti cu iluzia ca omul este un fel de dumnezeu neevoluat care e capabil sa rezolve orice, singura problema fiind timpul (niste ani sau niste miliarde de ani ca sa ne incadram in teoria evolutionista) si banii. Umanism utopic.

        Culmea e ca sanatatea nu o poti cumpara, dar e ieftin sa o pastrezi. Daca respecti niste legi.

        Rationamentul tau e oarecum circular: pe de-o parte oamenii sunt atat de inteligenti incat pot gasi leacul minune, pe de alta sunt atat de prosti incat nu se pot opri sa se distruga pe ei si intre ei…

        Trebuie gasit intai leacul la rautate, lacomie, egoism, orgoliu, minciuna etc

        Decat sa astepti visand la nemurire, la pastila cu care slabesti fara niciun efort si dieta, si la perpetuum mobile, mai bine ai face ce se stie deja ca e bine pentru sanatate si viata.

        Lasa visurile si filmele SF… mai bine gandeste-te la natura umana, la istorie si ia-ti timp sa stai in natura, sa intelegi cum functioneaza, cum e de fapt viata REALA.

        Uita-te in jur… ti se pare asa e minunat viitorul??

        P.S. Si mai informeaza-te in ceea ce priveste egiptenii…
        P.P.S. Animalele au hormoni dintotdeauna 🙂

  1. Din curiozitate, te-ai interesat inainte sa scrii cum se face laptele UHT si de ce tine cu lunile (in cutia sigilata, daca desfaci, tine trei zile in frigider) la temperatura camerei? Mierea cum de are termen de valabilitate nelimitat? Dar vinul?

      • Matale judeci cam sucit. In materie de conserve, urma nu scoate turma.

        Laptele UHT e o chestie relativ recenta. Si e una din putinele chestii nedaunatoare – cu conditia sa fie lapte.

        Chestiile grave sunt alea chimice pana la loc comanda. Gen diverse sosuri din borcan in care a mai mare parte e glutamat de potasiu de sinteza. Sau vegeta sau cuburi de supa in care iar glutamatul e ingredientul cel mai important, si cu sare in exces. Sau conserve conservate cu benzoat de sodiu – tot in exces si tot de sinteza. Sau diverse alimente in care se foloseste acid citric pe post de corector de aciditate. Sau tot felul de arome sintetice, chiar daca pe ambalaj scrie identic naturale.

        Si si acidul citric, si benzoatul de sodiu si glutamatul de potasiu se gasesc si in alimente naturale. Diferenta mare e ca alea de sinteza sunt izomeri diferiti, cu efect dovedit cancerigen, peste o anumita doza zilnica, si cu efecte daunatoare asupra sanatatii si in alte feluri. Cre’ ca daca cauti, gasesti la wikipedia o lista a aditivilor alimentari, cu codificarea pe piata americana si cea europeana, si cu diverse suspiciuni si contraindicatii privind folosirea lor in alimentatie.

        Cat despre lapte, chiar si ala UHT, mai nou nu tot laptele din cutie e lapte lapte. Laptele lapte s-a scumpit la producatori, asa ca unele firme care pun lapte in cutie au gasit modalitati de a “creste eficienta”, crescand prin metode care nu tocma’ se bucura de prea multa publicitate cantitatea de lapte ce o pun in cutii, fara insa sa creasca musai si cantitatea de lapte achizitionata.

        Legat de miere si vin: mierea chiar tine cu anii. Si nu e toxica. E unicul zahar concentrat obtinut pe cale naturala, si concentratia aia mare de zahar e ceea ce omoara orice microorganism. Nu e nici o smecherie chimica la mijloc. Cat despre vin, n-are termen de valabilitate nelimitat decat daca-l tii inchis ermetic. Si la vin explicatia e foarte simpla: alcoolul omoara cam orice in afara de drojdie, si drojdia moare si ea de lipsa de oxigen, sau cand raportul dintre alcool si zahar trece de un anumit prag. Daca lasi insa vinul deschis, sa se evapore alcoolul si sa intre germeni proaspeti non-stop in el, nu-ti fa grija, se strica si ala.

        Nimeni n-a zis ca e daunator procesul de conservare in sine. Articolul doar pune in discutie procedeele de conservare moderne, cu potential daunator pentru sanatate. Laptele se fierbe de atata vreme ca nimeni nu poate spune cand s-a fiert prima data. Doar atata ca nu se putea pune imediat dupa sterilizare in containere ermetice acu’ sute de ani. Se faceau carnati afumati si pastrama si acu’ sute de ani. Da’ acu’ sute de ani nu se gandea nimeni sa faca gustul mai puternic la un aliment adaugand un compus care are efecte demonstrat nocive asupra sanatatii, sau sa foloseasca pentru conservare un alt compus, de asemenea cu efecte demonstrat nocive asupra sanatatii.

        Asa ca io cre’ ca daca taceai filosof ramaneai, da’ cum n-ai tacut cre’ ca te-ai cam facut de cacao. Cel putin in fata alora avizati.

  2. Conservarea mancarii a aparut din lene, si nu din lene fizica ci mai ales mentala. Ce sa ne mai batem capul sa gandim si sa planificam fiecare dintre noi. Ne planifica pe toti astia cu conservele, atat cu mancarea cat si cu sanatatea.

    • Dr. Gionescu on

      Asta cu lenea e gluma sau ce? Conservele au aparut pt. ca acum multe sute de ani nu era frigiderul Zanussi, domnule.

      • Dr. Gionescu on

        Alta… bai de unde le scoateti? Ca a fost Fleming “lenes” si a inventat antibioticele scapi tu cu viata in ziua de azi daca faci pneumonie?????

      • Corect! Si eu mi-am inventat o chestie, care sa imi faca viatza mai usoara (un moft care sa imi creasca gradul de “confort”) din PURA lene!
        Pe cand lucram la chestia aia, chiar mi-am zis: “uite, domne” de fapt CARE era “motorul progresului tehnic”… >:)

    • cel mai corect si adevarat …cool! raspuns! ne e lene sa ne muncim pt a produce distribui vinde dar mai ales educa consumatorul la ore de varf asupra ceea ce trebuie sa refuze si de ce cand face cumparaturi. eu am mai prins din vremea lui ceausescu cand beam cu litri pe zi in weekend berea buna maxim 4 zile sa mi spal rinichii… azi nici macar pepenele din cauza chimizarii excesive si cluesului crud deci toxic nu mai e bun de asa ceva!! deci se poate si fara pic de conservanti ca pe vremuri trecute consumul fiind de la multi banul circula bine peste tot. azi e pacaleala recomandata pervers cu legea in mana si inclusiv legiuitorii de pripas vor fi victime ale propriei impotente…dar numai cand odraslele lor o patesc vor face ceva dar pana atunci ne facem iluzii ca merge si asa cu reclame false

  3. Dr. Gionescu on

    Conservantii casnici din camara bunicii tot nesanatosi sunt in exces: sarea, zaharul si fumul (pt. afumaturi). E vorba doar de exces si de alegere. Am un baiat de 8 ani care a crescut inalt, zdravan si cu corp de Stallone mancand produse industriale (ca-s orasan, nu am ferma sa-i dau lapte de la tita vacii). Doar ca am ales ce trebuie din miile de oferte. Cand vorbim de aditivi uitam ca in paine deja sunt cinci!

    • Daca nu pui in exces, nu conserva. Asa ca sanatoase nu prea sunt nici conservele astea. Depinde si ce pondere au conservele in meniul zilnic.

      Nu stiu cum arata Stallone la 8 ani, dar dezvoltarea musculo-scheletala nu e singurul indicator. In spitale nu sunt numai copii sau oameni scunzi si slabi (si nu ma refer la accidente). 🙂

      Sunt de acord ca trebuie sa alegi ce e mai bun din ce ai la dispozitie.

  4. E si pacat cand avem atatea “bunataturi” proaspete sa le cumparam pe cele “artificiale”… nu toate, doar unele, dar sunt suficiente. Prefer aproximativ tot ce este natural. Incerc sa cumpar de la tarani din piata, nu ca taranii ar avea intotdeauna produse de calitate, dar in marea lor majoritate chiar au.. Traies in Deva si orasul fiind mai mic taranii sunt mai multi in piata. Acesta fiind un avantaj. Cumpar destul de des si imi rezerv timp pentru a gati. In final sunt multumit de rezultate 🙂 . Ce este mai placut decat sa mananci natural, sa mananci bine si sa fii sanatos, si binenteles sa nu te duci la doctor ?

    • Dar nu toata lumea isi permite sa aiba un stil de viata suficient de relaxat, sau vointa si energia de a-si gati cu mina lui mincarea, cel putin in timpul saptaminii.
      Mincarea semipreparata sau mincatul la cantina sau in oras (unde, iarasi, nu ai nicio garantie ca ingredientele erau proaspete) este o necesitate pentru multi oameni si nu cred ca lucrurile se vor schimba in viitor, dimpotriva.

      Cu toate astea, desi fenomenul mincarii de acest tip exista de multi ani de zile, media de viata (cel putin in Occident) e mai mare ca oricind, iar starea de sanatate nu pare a fi neaparat mai rea ca in trecut (cu exceptia obezitatii, care are insa alte cauze).

      E adevarat ca a crescut spectaculos numarul de cazuri de cancer, dar daca ar fi sa dam vina pe alimentatie, inainte sa acuzam conservantii si aditivii de culoare, gust, textura, etc., nu ar fi mai normal sa ne gindim intii la pesticide, recunoscute ca fiind toxice si cancerigene, in cazul carora exista limite maxime legale, dar a caror respectare pe scara larga nu prea poate nimeni sa o verifice cu adevarat?

      Eu nu sint sigur ca un produs care are mai multi aditivi insa care este ”bio” (sau ”ecologic”, conform denumiri oficiale) este mai ”toxic” decit un produs proaspat luat din piata, in conditiile in care nu stiu citi dintre tarani rezista tentatiei de a-si mari productia cu cel putin 30% stropind din belsug fructele si legumele cu pesticide. Poate ca sint nedrept fata de taranii care nu fac asta, dar eu nu prea sint sigur ca ii pot deosebi.

  5. Dr. Gionescu on

    La tarani cunoscuti da. Cand vad lapte si smantana puse in PET-uri “spalate” de tarani ma ia cu tremurici. (PS-Ce radeam cand eram mic si auzeam de “oua de tarani”).

  6. Dr. Gionescu on

    Hai acuma sa nu devenim paranoici. Toti cand eram pusti am baut litri de sirop de patlagina care avea conservantul BENZOAT DE SODIU si nu am mai avut nimic.

    • Au fost si cazuri de oameni care au cazut de la etaj si n-au avut nimic. Nu te supara, dar logica asta nu e chiar buna. Otravurile astea au efecte diferite la oameni diferiti. In plus, efectele depind si de alti factori.

  7. Mie imi aduce laptele un taran pe care il cunos direct de la ugerul vacii, si dupa ce il fierb (intradevar singurul inconvenient) tine lejer o saptamana in frigider, nu stiu de unde ati scos chestia asta cu 3 zile. Se vede ca autorul articolului nu a avut niciodata lapte de tara in frigider. Da trebuie sa am putina grija, sa nu stea sticla mai mult de 10 minute afara, dar cu putina grija multe probleme au rezolvare. Trebuie doar sa gandim putin,

    • “Mie imi aduce laptele un taran pe care il cunos direct de la ugerul vacii”

      Si ce faceati voi doi acolo, cand v-ati cunoscut? :-))

      Unde ai vazut tu ca autorul articolului zice ceva de frigider?

      “Trebuie doar sa gandim putin,”

      Dar e mai bine uneori sa gandim mai mult…

  8. Dr. Gionescu on

    Stiati de ultima “bomba” din SUA? Fanii (naivi) ai produselor “bio” si “eco” au aflat ca 90% din acele produse vandute in SUA vin din… China. Cea mai poluata tara din lume. Buna nu?

  9. Da, o sa avem nevoie de produse care nu expira niciodata, cand n o sa mai expiram nici noi; altfel ar fii penibil, salamu sa dureze mai mult decat mine..

  10. Sunt cateva produse care nu ar trebui sa aiba termen de garantie. Vinul, tuica, palinca sunt cateva exemple. Ca si aliment putem da exemplu, mierea. O miere buna se zahariseste, dar in orice caz, nu se strica niciodata. In schimb tot ce se bazeaza pe lapte, oua, garsimi trebuie sa aiba o data de “expirare”

    • “Vinul, tuica, palinca” – astea nu sunt “alimente”. Ar fi mai bine daca nici nu s-ar produce.

      Mierea e in principal zahar, nu cred ca e cel mai bun exemplu de aliment.

      • Dr. in ce esti tu, daca nu sunt indiscret? Pentru informarea ta, “vinul, tuica si palinca” SUNT alimente, iar mierea aia plina de zahar este un medicament natural pentru foarte multe afectiuni. Da’ lasa, mai bine nu te atinge tu de miere.

  11. Un subiect foarte important din pacate scris de cineva care este documentat foarte superficial in legatura cu subiectul; este trist ca nu aveti oameni pregatiti sa scrie astfel de articole. Sa afirmi ca, conservarea este ceva bun adus de progresul technologic actual denota o lipsa de informatii in legatura cu subiectul. Un lucru adevarat ar trebui stiut de noi toti: noi putem sa schimbam aceasta situatie prin a alege de a cumpara produse proaspete de la tarani. Produsele asa zis bio/organice din supermarketuri, avand in mod intentionat niste preturi descurajatoare/foarte mari, nu e o alegere; e doar un mod de vinde mai multe produse “nenaturale” la preturi mai mici, dar pentru supermarketuri cu adaosuri foarte mari. Deci se incearca sa se induca ideea ca produsele naturale sunt automat scumpe; nimic mai fals ! La fel as incadra si magazinele “specializate” pe bio/organic la preturi foarte mari, care nu reflecta realitatea.
    Ce nu se mai spune este ca sunt multe efecte secundare la aceste produse “conservate” care nu sunt luate in calcul pentru ca omul mancand aceste produse nu se imbolnaveste imediat ce a mancat acel produs, ci incet si lent, deci cine poate dovedi ca e de la aceste produse ?!
    Mai trebuie sa existe si un anumit bun simt al cumparatorului; cum sa ti se para corect sa alegi un produs care expira peste ani si ani; este nenatural din start.; si nici un doctor sau supermarket nu o sa te indrume cu informatii reale cum sa fii sanantor si sa mananci sanatos, pentru ca si-ar pierde clientii.
    Deci documentati-va si alegeti bine ! Eu aleg pentru produse de la tarani direct.

  12. Dr. Gionescu on

    Chiar daca mancam “produse gatitein casa si naturale”, dar in exces, tot ne imbolnavim. Vezi miile de romani cu ciroza pt. ca au bagat in ei hectolitri de vin natural de casa (in ultima instanta tot etanol!). Miile de romani cu pancreasul/stomacul/colonul distruse de cirnatii/chisca/sangeretele/toba de casa (naturale!).
    Etc…
    Si invers: doua feliute de salam/parizer industrial dimineata la micul dejun, impreuna cu un triunghi de brinza topita industriala nu au omorat pe nimeni.

    • “Nu tot ce zboara se mananca”.
      Si matraguna e naturala.

      Ca salamul si branza topita nu au omorat pe nimeni nu stiu cum poti fi asa sigur.
      Nu au omorat brusc, poate.

    • Asta este o comparatie de genu’ “un glont tras in perete nu a omorat oamenii de dupa perete, dar un proiectil atomic detonat la baza peretelui i-a omorat”. Orice mancare in exces face rau, naturala sau sintetica, dar mancarea cumpatata de produse naturale respectiv sintetice cu siguranta nu va avea acelasi efect pe termen lung.

  13. Eu propun sa scoatem conservantii din mancare si sa ii punem in telefoanele mobile si alte lucruri unde tendinta e exact pe dos: in loc sa fie durabile, sunt facute pentru a fi inlocuite cat mai repede.
    Pe de alta parte, tot sistemul modern de comert e gandit sa cumperi cat mai mult, chiar daca nu ai nevoie de acele lucruri. Ca sa mearga si la mancare, au introdus conservantii asa incat sa poti sa iti zici: ia acolo si un litru de lapte si 5 iaurturi ca oricum rezista si e bine sa fie in frigider.

  14. Dr. Gionescu on

    Aceste vaicareli contra conservarii alimentelor sunt aberante pt. ca e vorba de comert. Comertul este de mii de ani motroul omenirii si in el este cuprins si comertul cu alimente care aduce venituri la atitea tari. Cum sa fac comert la mii de km distanta cu un bulion de rosii facut “ca la bunicuta” daca in 2 zile prinde floare si se acreste? Asa cum mergem cu masina si admitem riscul sa fim schiloditi (risc enorm), asa trebuie sa admitem riscul de a ne imbolnavi de la aditivii din mincarea industrializata (minor fata de alcool, fumat sau poluarea de la esapamente masini).

    • Vezi ca nu prea stii ce zici. Un bulion facut ca la bunicuta, pasteurizat in sticla, sta si zece ani, daca nu deschizi sticla. In mod particular, daca te uiti, ai sa vezi ca bulionul de cele mai multe ori nici nu contine conservant, doar ceva sare, tocma’ pt. ca e usor sa-l faci sa tina.

      Ce se pune in discutie e o practica iresponsabila a industriei. Nu pui conservant in conserva pt. ca altfel nu tine, ci asiguratoriu. Daca cumva linia ta de productie nu inchide chiar bine sticla, las’ mai bine sa fie acolo ceva conservant, ca nu se stie, poate mucegaieste, si nu mai poate fi vanduta. Si uite-asa te trezesti cu conservant in mustar, de unde io inca n-am vazut vreodata mustar stricat (mi-l fac singur, de cativa ani, ca m-am saturat sa tot mananc mustar cu gust de plastic, si se face foarte simplu), cu conservant in conserve de peste, de unde orice chestie inchisa ermetic si pasteurizata corect tine cu anii, cu conservant in muraturi puse in otet, care iar n-ar avea nevoie de asa ceva. Si te trezesti cu fenomene de gen cadavrele nu mai vor sa putrezeasca, ca se acumuleaza atata conservant in organism in decursul vietii incat dupa ce mori esti conservat mai ceva ca un plic de benzoat de sodiu.

      In plus, comparatia matale cu masina nu e corecta. Pot alege sa ma urc doar in tramvai sau tren, si sa nu umblu cu masina. Da’ daca piata nu-mi ofera alimente fara conservanti sau alte ingrediente chimice de sinteza, sau daca nu prevede obligativitatea inscriptionarii, nu prea am vreo alegere. In plus, daca constat la un moment dat ca traficul a devenit atat de bezmetic incat riscul de accident mi se pare inacceptabil, pot renunta sa mai merg cu masina. Pe cand daca la un moment dat incep sa constat ca aditivii chimici din mancare incep sa-mi faca rau, n-am nici o sansa sa scot rapid din organism ce am acumulat pana la respectivul moment. Si riscul nu e chiar atat de mic, fata de imbolnavirea de la alcool, fumat sau poluare: nu ma obliga nimeni sa stau cu nasul in esapament, exista prevederi europene pe care le respecta intre timp si RO, in ceea ce priveste calitatea aerului, si sa beau tarie sau sa fumez e o alegere personala.

  15. ma bucur foarte mult ca TOTB arata interes fata de problemele de nutritie. am vazut la foarte multi o atitudine destul de ostila fata de ideea ca produsele stropite sau care contin acele e-uri afecteaza sanatatea umana. am impresia ca multora le e frica sa recunoasca ca de fapt produsele foarte ieftine de la supermarket le convin de minune. tin mai mult, arata mai bine, si desigur, sunt mai ieftine. Am impresia ca nimeni nu vrea sa recunoasca ca de fapt nivelul la care am ajuns nu este progres, ci de fapt este o directie de care nimeni nu e sigur. Nimeni nu vrea sa creada ca studiile despre efectele cancerigene ale pesticidelor sunt reale, in schimb toata lumea se resemneaza ca “nu le-ar da dom’le voie daca sunt asa de rele”.
    Eu nu sunt om de stiinta, deci nu pot analiza la acelasi nivel datele. Dar sunt consumator, si pana una-alta prefer sa dau mai mult pe bio / eco / de la tara decat sa risc. Diferenta de bani se simte oricum de cele mai multe ori in calitate.

  16. Nu m-a convins nimeni ce inseamna “tarani” in actualul context socio-economic si de ce neaparat ceea ce vand acesti “tarani” prin piete ar fi mai bun, mai eco….Eu cunosc locuitori din mediul rural pe care ii intereseaza foarte mult subiectul persticide, ingrasaminte chimice, amestecul de chimicale care se dau ca hrana la pasarile “de curte” etc etc si care neavand o pregatire teoretica de a le aplica optim (cat mai putin periculos pentru viata oamenilor) ajung sa comercializeze prin piete legume pline de nitriti si alte chmicale in concentratii mult mai mari decat cele produse in fermele care mai au cate un angajat agronm, horticultor si ca vand produsele lor in supermarketuri — doar un punct de vedere. Mira

  17. serios, lasati-va de scris … articolele astea lasa mult de dorit. tara arde si baba se piaptana. ati putea sa faceti una articol, nu cei care mor de foame, si sigur nu ii intereseseaza daca expira sau nu alimentele, ca ar manca orice … so THINK 🙂

    • Cristina, think la tine, nu la restul. Romana ta lasa mult de dorit, asta inseamna ca E-urile despre care se vb. aici te-au afectat in mod evident. Pentru ca asta fac E-urile, te lasa cu sechele, te fac handicapat. Poate tu ca si buna parte din romani, obisnuiesti sa mananci orice fara sa-ti pui mari intrebari. Insa altii mai au si altceva in cap decat CANTITATE CANTITATE, caci CALITATEA nu conteaza.

  18. O singura intrebare ma framanta : ce procent din populatia Terrei si in cat timp dispare fara alimente conservate ? (teoretic e doar un calcul matematic 🙂

  19. Radu, conservarea a existat de cand lumea. Problema e ca multe din metodele alese nu sunt cele mai sanatoase. Cum a existat omenirea pana au aparut E-urile folosite la scara larga, asa am putea trai si in continuare. Inainte mureai la razboi, acum mori in luni de chin din mom. in care apare cancerul. E doar o analogie.

    • Putem evita foarte elegant efectele nocive ale conservantilor din orice tip de alimente doriti respectand o regula atat de simpla, dar incredibil de eficace: trebuie sa mancam in cantitati mici, avem nevoie de atat de putin! Noi obisnuim sa mancam la o masa ce ar trebui sa ne ajunga 2 zile!!!

      • Foarte adevarat. De cativa ani eu am redus treptat (in cateva luni) cantitatea de mancare pe care o mancam la jumatate (aveam 87 de kg); mananc cam jumatate din cat mananca colegii de serviciu, si nu ma simt deloc infometat sau lipsit de energie, cum credeam inainte. Am scazut la 82 kg si ma mentin asa. Mananc destul de putina carne, cam 300 gr pe saptamana. Nu ma omor cu mancarea gen “vegetale crude”, in general mananc ciorbite, tocanite, etc. Si destul de multa paine.
        Nu am de gand sa dau de 3 ori mai multi bani pe alimente “bio” doar pentru ca au eticheta respectiva. Asta nu ma asigura ca sunt intr-adevar produse fara chimicale.

    • E-urile sunt un produs al cererii si al concurentei. Selectia o face doar multimea. Nu stiu daca e bine sau rau, nu stiu daca este cineva care stie reteta pentru mai bine (ce o fi insemnand si mai binele asta). Posibil ca in vreo mie de ani (adica vreo 40 de generatii) – sa vb de E-uri la fel ca despre intoleranta la lactoza azi)

  20. Pingback: Marks & Spencer a făcut un ambalaj pentru fructe mai trainice | TOTB.ro - Think Outside the Box

  21. Laptele care nu se strică să-l beţi voi. Ăla nu e lapte. E plastic. Nu mai trăiesc nici lactobacteriile în el, aşa-i de rău. În primul rând laptele nu se strică ci fermentează şi se transformă în iaurt. Conservele se strică odată desfăcute. Conservarea a fost inventată că să poţi mânca legume iarna. Şi nu e musai să pui conservanţi, foarte multe mâncăruri trebuie doar pasteorizate corect sau murate sua păstrate în saramură + ok sarea e deja conservant.

    Mâncărurile procesate sunt în general nesănătoase pentru că sunt făcute să reziste mult pe raft în magazin, deci sunt în primul rând vechi. În al doilea rând bagă şi o grămadă de conservanţi şi aditivi alimentari în ele, iar în al treilea rând sub presiunea realizării profitului, multe mâncăruri sunt îndoite cu amidon, celuloză, etc. Aţi citit vreodată cât % ficat are pateul de ficat? Cam 14-16% au majoritatea. În rest au şorici, slănină, soia şi alte porcării care în mod normal le fierbi la grămadă şi le dai la câine.

    Crudivorii sunt alţi dobitoci. În timpul epidemiei de E-coli din Germania din primăvara anului 2011 ar fi avut şanse enorme să se infecteze cu legume contaminate nepreparate termic. Prin preparare termică bacteria moare.

Reply To gcorneille Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger