Poate am simțit mulți dintre noi acest efect – dacă stăm în preajma unora care-și controlează mai greu impulsurile, ne vine mai ușor să cădem pradă unor tentații. Reversul e la fel de valabil – cei mai puternici dintre noi ne influențează pozitiv.
Poate așa se explică și răspîndirea protestantismului și a altor doctrine ale auto-controlului strict. Într-o serie de studii în care au fost implicați sute de voluntari, psihologii de la Universitatea din Georgia au arătat că dacă privim sau numai ne gîndim la cineva cu mai mult auto-control avem șanse să ni-l întărim pe al nostru.
Invers, cei cu un control mai prost ne influențează negativ. Efectul e atît de puternic, că ajunge să vedem pe un ecran timp de 10 milisecunde numele cuiva despre care știm că e mai delăsător sau mai controlat ca să ne modificăm comportamentul.
Oamenii au tendința să mimeze comportamentul celorlalți și astfel obiceiuri ca fumatul, consumul de droguri sau obezitatea tind să se răspîndească în rețelele sociale. Acest fapt era cunoscut dar noul studiu sugerează că și controlul se poate răspîndi. Nu e nevoie ca persoana la care ne gîndim sau pe care o vedem să practice auto-controlul în același domeniu care ne interesează pe noi, important e ca modelul să dea dovadă clară de voință.
Sigur că atît n-ajunge să ne rezolvăm problemele, mai e nevoie și de contribuția noastră; și nici exemplul negativ al unor apropiați nu ne duce neapărat spre haos. Cum spunea Hemingway, Iuda a avut cel mai bun anturaj posibil.
Un comentariu
e interesant fenomenul, am avut ocazia sa-l observ de multe ori. dar notiunea in sine de anto-control indus prin influenta altora e ciudata. e mai degraba un puzzle conceptual decat o obiectie, fenomenul ca atare e destul de clar la modul intuitiv.