Apar noi dovezi care arată că o mică parte dintre copiii autiști ar avea șanse să depășească această afecțiune cu vârsta, dar experții avertizează că acest lucru este foarte rar.
Este speranța tuturor părinților cu copii autiști că cei mici vor scăpa de problemele de dezvoltare asociate cu această afecțiune datorită îngrijirii corespunzătoare. Deși o cercetare recentă arată că programele de intervenție comportamentală sunt asociate cu o normalizare a activității cerebrale, întrebarea dacă autismul poate fi depășit cu vârsta rămâne fără un răspuns clar.
Studiile care s-au făcut până acum și care au indicat posibilitatea “vindecării” de autism sunt puse la îndoială de semne de întrebare referitoare la diagnosticarea corectă a copiilor.
Noul studiu publicat în Journal of Child Psychology and Psychiatry și realizat de Deborah Fein de la Universitatea din Connecticut a implicat 34 de persoane cu vârste între 8 și 21 de ani care au fost diagnosticate cu autism, dar care nu mai prezintă simptomele la momentul actual. Diagnosticul inițial era pus de un medic sau psiholog specializat în autism înainte de vârsta de 5 ani. Cercetătorii au inclus cazuri grave de copii care nu au vorbit până la 18 luni sau nu au formulat fraze până la 2 ani.
Oamenii de știință au comparat aceste cazuri optime cu 44 de persoane de aceeași vârstă, sex și IQ care au autism și încă prezintă simptomele. Același grup inițial a fost comparat cu un grup de 34 de persoane similare, dar care au o dezvoltare normală. “Acesta este primul studiu empiric care implică participanți cu rezultat optim și îi testează sistematic pe o gamă de domenii pentru a vedea dacă sunt la fel ca și ceilalți copii dezvoltați normal”, spune Sally Oznonoff, profesor de psihiatrie la Centrul Medical Davis din cadrul Universității din California.
Participanții la studiu au fost testați cu ajutorul a mai multe metode folosite pentru diagnosticarea autismului, iar interviurile au fost înregistrate și analizate, apoi, de mai mulți experți care și-au exprimat părerea în unanimitate că subiecții nu mai prezentau semnele autismului. Printre criteriile care au fost avute în vedere se numără faptul că participanții aveau abilitatea să meargă singuri la ore, fără asistență la școală, nu mai aveau nevoie de cursuri de abilități sociale și aveau cel puțin un prieten cu dezvoltare normală. De asemenea, toți aveau un IQ de peste 77. Participanții nu au fost excluși dacă aveau alte probleme psihologice precum deficit de atenție sau depresie, afecțiuni care există și independent de autism.
Toți tinerii din cadrul studiului au primit tratament, care a constat, în mare parte, în tehnici comportamentale pentru încurajarea unui comportament comunicativ.
Alte voci din domeniu susțin, însă, că nu există această “vindecare” de autism și că pacienții cu “rezultate optime” își interiorizează obsesiile. De asemenea, reprezentanți ai asociațiilor de autism susțin că nu e recomandabil să promovezi ideea că obiectivul tratamentului pentru autism este de a te comporta normal, ci de a îmbunătăți calitatea vieții.
Sursa: Time
Foto: Flickr / BC Gov Photos