Atacul soldatilor de teracota asupra pesterii de smarald

Morakot Cave. Inainte. Ziua: 23 Kilometri parcursi: 2000 Locatie: Ko Muk, provincia Trang Nea barcagiul si-a pus vesta de salvare, a luat o lanterna intre dinti si a sarit in apa. “You, come”. Am sarit dupa el. Aveam de inotat 80 de metri pe sub pamant, prin intuneric, pana la Tham Morakot, pestera de smarald. Asta e in Ko Mook, la cateva mile de Ko Kradan. de Brad Florescu (articol realizat in colaborare cu Amazingrace.ro) Eram la maximul fluxului si tavanul sifonului subteran era destul de aproape incat sa-i ard cate un cap prin bezna aia. Curentul puternic incerca sa ma impinga afara, spre marea deschisa, dar nu ma lasam. Urmam cu incapatanare luminita lanternei, dand viguros din picioare. Mainile filmau. Dupa 5 minute, am vazut din nou soarele. Mai intai, stravezind apa verzuie de la capatul tunelului. Apoi, imprumutandu-si splendoarea Pesterii de Smarald.O sa ma intrebi: „Pai daca era pestera, cum stralucea soarele?”. Stralucea, micutul de el, si inca cum. Morakot e o pestera fara tavan. Sau, daca vrei, o mini-laguna complet inchisa, la care se poate ajunge doar prin sifonul pe care l-am strabatut mai devreme. O ascunzatoare perfecta. Dealtfel, piratii care speriau Marea Andaman si Stramtoarea Malacca obisnuiau sa foloseasca pestera ca depozit pentru prada.

Morakot Cave. Dupa.

Cand am ajuns, in Morakot erau doar doua grupulete de vestici (niste nemti si niste englezi), care stateau pur si simplu si admirau frumusetea cu gurile cascate. Apa sclipea azurie, stancile de calcar impodobite cu arbusti si flori pareau sa se invarta in jurul nostru. Liniste si pace. Cred ca as fi putut ramane aici cativa ani, pazind comoara piratilor.

Dar cum stateam noi asa, bucurandu-ne de splendoarea rezervata doar celor temerari, pamantul a inceput sa se cutremure, iar din deschizatura tunelului s-a auzit un vuiet sinistru, care ne-a inghetat sangele in vine. Am schimbat rapid priviri intre noi: Seism? Tsunami? Monstru marin? Orcii diabolicului vrajitor Saruman?

Mai rau. Turisti locali. Cel putin 100 de bucati. Barbati, femei, batrani, copii, insirati pe o parama ca sa nu se piarda de turma, inotand stangaci cu labutele lor mici si scandand, in ritmul dictat de echipa de ghizi, ca o armata pregatita sa mature totul in cale. In cateva minute, au descalicat de pe parama si au ocupat pestera cu chiraielile lor, cu balaceala lor absurd de zgomotoasa, cu aparatele lor foto carate la gat in pungi de plastic. Soldati de teracota veniti in team building.

Au stat exact cat a fost nevoie pentru ca fiecare sa-si faca poza cu sine insusi si cu departamentul din care face parte. Exact cat a fost nevoie ca pestera Morakot sa se transforme din oaza de liniste a celor temerari intr-un strand putrid pentru turismul sindical. Cata precizie, ce coordonare perfecta.

Dupa care ghidul a fluierat, iar soldatii de teracota s-au aliniat disciplinat pe doua randuri. Cu o mana pe parama calauzitoare si cu cealalta scotandu-si slipurile din fund, au reluat scandarile militaroase (nu stiu ce naibii ziceau, dar cred ca ii ajuta sa nu faca pe ei de frica) si-au pornit spre iesire, tropaind apa. „Bai, bai” „Bai, bai”. Soldati-Pirati: zece la zero.

Cand intunericul a inghitit ultima tartita de teracota, am intors privirea instinctiv catre englezi si nemti. Stateau rezemati de stanci cu fete lungi si atitudini de invinsi. Cu siguranta, si eu arboram aceeasi fata ca un steag in berna. Ne-am prelins perplecsi catre iesire. Pe partea cealalta, batalionul se imbarcase si savura binemeritata felie de pepene inclusa in pretul turului. O a doua armata era deja aliniata pentru asalt.

Totusi: vaporasele cu turisti pleaca din Pakmeng la 9 dimineata. Daca reusesti sa ajungi la Morakot pana la 8, ai o ora de liniste. Dupa care poti sa continui spre Ko Kradan. Asa o sa fii mereu inaintea LOR. Barca si barcagiul pentru o jumatate de zi costa 1000 THB. Nu plati mai mult. Apa potabila si echipamentul de snorkeling sunt incluse in pret.

Mai multe povesti din tura prin Thailanda poti citi pe Thailander.