Asia centrală azi – Prima oprire: Kazahstan

Cum văd oamenii din Asia Centrală situaţia politică actuală; care sunt moştenirile comunismului şi cum are loc tranziţia spre o nouă formă de organizare socio-politică; care sunt speranţele lor; cum îşi imaginează ţara în care vor trăi peste 20 de ani; în ce altă ţară ar vrea să locuiască; ce ştiu despre România? Acestea sunt câteva din întrebările la care ne-am propus să aflăm răspunsuri în călătoria din Asia Centrală de la oamenii pe care-i întâlnim, la care stăm-localnici sau străini, care iau contact zilnic cu realitatea din fostele republici sovietice.

Text şi foto de Vlad Petri (Marshrutka.ro)

Nurken – Atyrau

L-am cunoscut prin intermediul couch-surfing. Ne-a aşteptat dimineaţa la gară, ne-a ajutat să ne cazăm şi ne-a arătat oraşul: centrul, locul unde îşi construieşte noua casă împreună cu tatăl său, aeroportul, avionul la care merg tinerii căsătoriţi ca să se fotografieze. Nurken e inginer-constructor. A studiat în Sankt-Petersburg.

Spune-mi câteva lucruri despre Atyrau
Atyrau e oraşul în care m-am născut şi am crescut, e capitala petrolului şi a industriei piscicole din Kazahstan. E un oraş foarte modern şi popular pentru europeni, americani… Mulţi oameni din Polonia, Italia sau Franţa lucreză aici.

Care e locul tău preferat din oraş?
Cred ca e promenada de lângă râu pentru că e un loc foarte verde şi curat, sunt mulţi oameni interesanţi care vin acolo, poţi face fotografii frumoase…

Ce nu-ţi place la Atyrau?
Urăsc oraşul vara, pentru că e prea cald, deţine recordul din Kazahstan la temperatură, e mai cald decât în Shimkent, care e cel mai sudic oraş; de multe ori temperatura  ajunge la 43-45 de grade, iar iarna e foarte frig. În acest an au fost -25 de grade.

Crezi că sunt diferenţe între Kazahstanul de acum şi cel din Uniunea Sovietică?
Cred că, după independenţă, Kazahstanul a devenit o ţară industrială. Dacă ar fi să comparăm nivelul de dezvoltare cu cel al Rusiei sau cu o altă fostă republică sovietică, am putea spune că avem o ţară mai dezvoltată, mai progresivă…
Nu pot spune că sunt de acord cu politica guvernului nostru, pentru că nu e una democratică, o parte mică din populaţie deţine toate bogăţiile ţării, ceea ce ar trebui să revină la toată lumea.

Dacă ai alege o ţară în care să trăieşti în viitor care ar fi aceea?
Mi-ar plăcea să fie o ţară în care să trăiesc cu familia mea, care să nu fie foarte mare, nu aş vrea să trăiesc cu unchi, mătuşi sau bunici. Cred că aş trăi în Anglia sau Olanda, dar până atunci aş vrea să mă mut în oraşul Almaty, pentru că nu ar fi nici o problemă de limbă, nu ar fi schimbări legate de salariul meu şi pentru că Almaty e un oraş montan.

Ce ştii despre România?
Bunicul meu a vizitat România comunistă, dar nu-mi aduc aminte ce mi-a zis despre ea. Mie îmi place fotbalul, ştiu că aveţi cluburi de fotbal, ştiu că aveţi un derby între Steaua Bucureşti şi Rapid, ştiu fotbalişti români precum Adrian Mutu şi Cristian Chivu. Cristian Chivu a fost fundaşul meu favorit din Europa în urmă cu 5 ani. Ştiu şi de echipa naţională de fotbal şi de Dracula, bineinţeles.

Britta şi Christina – Karaganda

Christina s-a născut în Karaganda, unde a şi copilărit, după care, mai târziu, s-a mutat în Germania. Acum s-a întors, împreuna cu Britta, o altă fată din Germania, pentru a lucra timp de 3 luni în cadrul unui program de voluntariat.

De ce aţi ales Karaganda?
C: Cred că nu ne-am gândit foarte mult la locul unde vroiam să mergem, eram interesate de proiect şi am ajuns aici fără să ne gândim prea mult.
B: Am vrut să merg într-un loc despre care nu aveam nici o idee, nu ştiam nimic, un loc pe care vroiam să-l descopăr.

Ce vă place în Karaganda?
B: Îmi plac parcurile, sunt întotdeauna mulţi copii, poţi să vezi mulţi oameni diferiţi… îmi place că generaţii diferite se întrepătrund, poţi să vezi bătrâni şi copii care ascultă aceeaşi muzică, mănâncă în aceleaşi locuri şi nu sunt atât de separaţi ca, de exemplu, în Germania, unde tinerii ascultă doar muzica lor. Cred că generaţiile diferite sunt mai integrate şi ăsta e un lucru care îmi place.
C: Nu ştiu dacă pot să mă gândesc la un loc anume, pentru mine e întotdeauna ceva legat de oamenii pe care-i întâlnesc, să mergi la o petrecere în apartamentul cuiva şi să întâlneşti oameni noi…

Ce nu vă place în Karaganda?
B: Că nu sunt piste pentru biciclişti, că ţi-e frică să nu te calce cineva când traversezi strada.
C: Aerul poluat.

Cum vă imaginaţi că va arăta Kazahstanul peste 20 de ani?
C: Cred că vor fi mai multe clădiri pentru că sunt maniaci cu noile construcţii, poate drumurile vor fi mai bune, oamenii vor fi probabil mai deschişi, se vor elibera de gandirea de tip sovietic.
B: Cred că totul va deveni mai kazah, vor fi presiuni mai mari pe populaţia de etnie rusă, cred că vor fi diferenţe în arhitectura oraşelor, vor apărea mai multe influenţe nomade; vom vedea ce se va întâmpla când nu va mai fi preşedintele (asta e ceva de care le e frică…), cred că vor fi multe schimbări economice – se va liberaliza piaţa, dar vor fi şi schimbări culturale.
C: Am auzit de la mulţi non-kazahi că le e frică pentru viitorul lor, că dacă nu vorbeşti kazaha nu vei putea găsi o slujbă bună sau vei fi marginalizat.

Ce ştii despre România?
B: E interesant că am două prietene – una care s-a născut acolo, iar cealaltă care a stat în România pentru 1 an şi amândouă mi-au spus lucruri foarte diferite despre ţara lor. Una provine dintr-o familie bogată, dintr-o anumită pătură socială, cealaltă e studentă şi provine dintr-un alt mediu. Studenta îmi povestea despre natură, urşi, păduri, că poţi să faci trasee montane, să găseşti zone montane izolate, tradiţionale, aşă că aveam o anumită imagine despre România, în timp ce cealaltă îmi spunea că în est sunt mulţi oameni bogaţi care-şi petrec timpul la plajă. Am o anumită imagine, dar nu e foarte precisă, cred că trebuie să merg acolo ca să-mi dau seama.

Talgat, Karaganda

Talgat e prieten cu Britta şi Christina, gazdele noatre din Karaganda. E kazah, are 24 de ani, e student în anul III la Management. Ascultă muzică românească şi ne spune că vrea să înveţe româna.

Crezi că sunt diferenţe între Kazahstanul de acum şi cel din Uniunea Sovietică?
Da, sunt o mulţime de difernţe acum. De exemplu, acum avem posibilitatea de a vorbi cu străini. Relaţiile cu diferite ţări sunt foarte bune. Aproape orice student poate pleca în străinătate prin diverse programe, poate primi burse. Cred că nivelul de viaţă e mult mai bun.

Cum îţi imaginezi că va arăta Kazahstanul peste 20 de ani?
Sper ca ţara noastră să fie la fel de dezvoltată ca Europa, sper sa avem salarii bune, locuri bune de muncă, sper să putem merge în ţări străine fără a costa prea mult, sper ca universităţile noastre să fie unele din cele mai bune din lume, sper că generaţia în vârstă va avea pensii bune, sper ca 80-85% din populaţie să aibă maşini.

De ce îţi place Karaganda?
Îmi place pentru că prietenii mei sunt aici, am fot născut şi am crescut aici.

Ce nu îţi place în Karaganda?
Nu-mi place pentru că oraşul e poluat; din cauza minelor avem o mulţime de produse toxice în aer. Cred că oraşul nostru e cel mai poluat oraş din Kazahstan. Şi Almaty e mare şi poluat, dar Almaty are munţi. Aici totul e plat, nu avem păduri, munţi, lacuri, râuri.

Dacă ai alege o ţară în care să trăieşti în viitor care ar fi aceea?
Aş vrea să merg în multe ţări, dar dacă ar fi să locuiesc undeva, asta ar fi în Canada, pentru că sunt multe asemănări. De exemplu, clima din Canada e similară cu cea din Rusia şi Kazahstan. Conform statisticilor, Canada oferă cele mai bune condiţii de trai: costuri mici, educaţie ieftină etc… Ce-mi mai place la Canada e că nu duce războaie – e o ţară pacifistă, la fel ca şi Kazahstanul.

Ce ştii despre România?
Ştiu că Romania are condiţii de trai similare cu Kazahstanul, oamenii sunt prietenoşi… Nu prea am cunoscut români, dar asta e ce ştiu de la televizor, de pe internet. Ştiu că în România clima e aproape la fel cu cea a Kazahstanului, sistemul politic e asemanator. Îmi place echipa de fotbal a României – Gheorghe Hagi. Ştiu că el a jucat în 2000-2002, acum s-a retras parcă…
Îmi place muzica românească – ştiu câţiva cântăreţi foarte buni. Îmi place Dan Bălan, dar poate el e din Moldova, nu ştiu sigur dacă e din România sau Moldova. Ştiu că face parte din grupul Ozon, care îmi place de asemenea. Îmi mai plac: Fly Project, Inna, Marius, Morandi, DJ Project şi Iulia.

John Couper – Almaty

John e cetăţean american, a călătorit în multe ţări din lume, are 63 de ani, trăieşte de 2 ani în Kazahstan, după alţi 3 petrecuţi în Kîrgîstan. Apartamentul său e un fel de hostel, oamenii vin şi pleacă după ce petrec câteva zile – cea mai lungă şedere a fost a unor francezi care au stat 3 luni; recordul pentru numarul de persoane cazate în acelaşi timp e de 17. În perioada în care am locuit la el, eram 13 oameni cazaţi în 3 camere plus balcon şi bucătărie. John predă jurnalism la Institutul Kazah de Studii Economice şi Cercetare Strategică din Almaty. Am locuit la el 4 zile.

Spune-mi câteva lucruri despre Kazahstan
Am ajuns prima dată în Asia Centrală din pură curiozitate. Când eram tânăr am citit multe lucruri despre Rusia şi Uniunea Sovietică şi eram interesat, iar, la un moment dat, a aparut oportunitatea unui job în Asia Centrală. Nu mă aşteptam să stau mai mult de un an, dar a început să-mi placă zona. Kazahstan e diferit de celelalte ţări din regiune, are mai mulţi bani, e mai dezvoltat, e mai bine condus… îmi plac oamenii de aici şi cred că în Kazahstan, în primul rând, există mult potenţial, multe oportunităţi de dezvoltare, ceea ce nu există în multe ţări. Lucrul important pentru mine e că simt că aici aş putea să am un impact asupra societăţii mult mai mare decât în Europa sau SUA.

Crezi că sunt diferenţe între Kazahstanul de acum şi cel din Uniunea Sovietică?
Într-un anumit fel, cred că e o diferenţă de 180 de grade. Vechiul Kazahstan era un loc în care sovieticii aduceu oameni ca germanii sau tătarii sau alte grupuri etnice ca să scape de ele, însă era un loc unde se punea accent pe educaţie, iar Kazahstanul avea (poate Kîrgistanul puţin mai mult) o industrie bine dezvoltată, dar marea diferenţă e că înainte totul era centralizat iar acum totul e foarte capitalist (ştiu că preşedintele Nuzurbayev se gândea la o tranziţie către un sistem capitalist înainte de căderea Uniunii, cred că ştia că va cădea, pentru că într-o lună sau două de la Independenţa Kazahstanului era pregătit să schimbe instituţiile) şi de asta, cred că, tranziţia aici a fost mai uşoară decât în alte ţări din regiune sau din lume. Acum e totul foarte capitalist, încă mai poţi vedea la oamenii în vârstă reminiscenţe ale gândirii şi atitudinii sovietice, dar asta se va schimba repede. Tinerii nu ştiu şi nu vor să ştie despre sovietici, le convine să meargă şi să lucreze în Rusia, dar din punct de vedere istoric, nu-i interează nimic despre socialism sau comunism.

Care crezi că e gradul de libertate din Kazahstan acum?
Cred că libertatea e bine controlat ă– nu e foarte uşor să-ţi deschizi o nouă afacere, dar se poate, există un anumit nivel de libertate de expresie, până la un punct. Poţi să critici o parte din guvern, chiar o mare parte, dar nu ai dreptul să îl critici pe preşedinte şi să scapi uşor. Există anumite libertăţi – oamenii pot circula liber în interiorul ţării, mai mult decât în alte ţări, nu există un control intern atât de mare…
Însă internetul e monitorizat şi controlat destul de puternic de către guvern – sunt multe websiteuri pe care guvernul nu-ţi permite să le accesezi – sute, poate chiar mii, sunt foarte suspicioşi chiar în legătură cu unele bloguri populare, şi cred că e mai rău decât era odata. Nu ştiu cum se vor schimba lucrurile când va muri Nuzurbayev,  are în jur de 70 [de ani] acum, dar cred că are deja un plan, a avut un plan bun când a creat Kazahstanul modern, a avut un plan bun de dezvoltare, sunt sigur că are un plan şi pentru viitor, când nu va mai fi preşedinte.

Comparat cu Kîrgistanul unde ai stat 3 ani, cum ţi se pare libertatea de expresie în Kazahstan?
În Kazahstan sunt clar mai mulţi bani, iar în Kîrgistan puţinii bani care există sunt în mâinile doar a câtorva oameni, corupţia în Kîrgistan e la un nivel foarte mare, mulţi oameni de-abia supravieţuiesc; e sărăcie şi în Kazahstan, însă limita inferioară e mult mai sus decât în Kîrgistan. Din punct de vedere a libertăţii, teoretic, e mai multă libertate în Kîrgistan, dar practic, e foarte puţină. Kîrgistanul nu a avut niciodată un lider cu viziunea direcţiei în care să o ia ţara – preşedintele, după independenţă, Akayev a devenit un hoţ, el şi familia lui s-au gândit doar cum să pună mâna pe cât mai mulţi bani. Din păcate acum 6 ani când a căzut guvernul, gangsterii au intrat şi acum majoritatea ţării e controlată de gangsteri. Cred că preşedintele acum vrea să facă o treabă bună, însă totul merge împotriva guvernului. Din punct de vedere a libertăţilor e un fel de vest sălbatic, totul e posibil, şi asta e şi în Kazahstan. Există eforturi de a opri corupţia, dar nu foarte eficiente. Există şi în Kazahstan – Ministrul de Interne, în urmă cu câteva săptămâni a fost trimis în judecată şi închis pentru corupţie, şi asta nu vezi în alte ţări din regiune. Poţi să zici că a fost un proces înscenat, dar totuşi e ceva…

Cum îţi imaginezi că va arăta Kazahstanul peste 20 de ani?
Bineînţeles că nu pot ştii cum va arăta în 20 de ani, dar pot să inventez o poveste: Kazahstanul va avea mari benificii de pe urma imenselor resurse minerale pe care le are în prezent; sunt foarte îngrijorat pentru că începe să prindă rădăcini consumerismul vestic şi american, o mare parte din valorile culturale naţionale se vor pierde. Despre asta vorbesc şi la cursurile mele pentru că simt că am o mare responsabilitate socială, însă consumerismul e foarte puternic şi va fi mai puternic în 20 de ani. Există semne de responsabilitate socială – e, cred, o dorinţă sinceră de a opri înarmarea nucleară (nord-estul kazahstanului a fost folosit de ruşi, au făcut acolo mai multe teste nucleare decât oriunde altundeva în lume şi în contiunare acolo nivelul de radiaţii e foarte mare).

Ce ştii despre România?
Trebuie să recunosc că nu am auzit multă lume vorbind despre România, mai ales aici. Pe cei care i-am auzit vorbeau despre Ceauşescu (râde…)
Din pacate, majoritatea vesticilor, şi în special americanii sunt incredibil de ignoranţi cu privire la lumea în care trăiesc şi dacă-i întrebi despre România vor crede că e în Vatican sau în America de Sud.

 

Acest text a fost preluat de pe site-ul partener Marshrutka.ro.

Marshrutka: 4 artiști din domenii diferite călătoresc și lucrează împreună, încercând să descopere spațiul ex-sovietic dincolo de clișeele politice și turistice. Își propun să observe și să înțeleagă poveștile și atitudinile oamenilor în relație cu schimbările politice și economice. Și, observând și confruntându-se cu problemele din spațiul ex-sovietic, să înțeleagă eventual dintr-o nouă perspectivă istoria tranziției românești.

Prima călătorie Marshrutka a avut loc în Republica Moldova şi Transnistria în aprilie 2011.

A doua  are loc în perioada august-octombrie 2011, exclusiv cu mijloace de transport în comun, în 4 țări din Asia Centrală:  Kazahstan, Kîrgîzstan, Tadjikistan, Uzbekistan.

 

Puteţi citi şi:

FOTO Pe drum în fostul URSS – Collection Lenin

Marshrutka: Drumul spre fostul URSS începe în Moldova şi Transnistria

Marshrutka: Fosta URSS, dincolo de clişee politice şi turistice

Unde eşti, Marea Aralului?