așa de identice problemele lor

0

Săptămîna viitoare, la clubliterar offline Bastilia, Mihai Duțescu, moderatorul ediției, îl are ca invitat pe Ionuț Chiva. Fitzgerald a spus o dată despre el: Chiva smiled understandingly — much more than understandingly. It was one of those rare smiles with a quality of eternal reassurance in it, that you may come across four or five times in life. It faced — or seemed to face — the whole external world for an instant, and then concentrated on you with an irresistible prejudice in your favor. It understood you just as far as you wanted to be understood, believed in you as you would like to believe in yourself, and assured you that it had precisely the impression of you that, at your best, you hoped to convey.

 

 

 

zîmbet american

 

murise sticletele.

 

pentru că aduceam prieteni în casă

vine maică-mea acasă cînd

aveam nouă ani și fără să știe că

a murit sticletele

se duce mai întîi

la domnul pîrcălabu la ușă:

”doamna chiva, îi zice, azi

n-a făcut nimic, a fost cuminte,

a venit de la școală s-a dus

direct în casă

singur

doar ca odată-l văd

că iese pe la patru așa

cu un ghemotoc de hîrtie igienică în mînă.

s-a dus în grădină și a săpat

cu un băț o groapă de a stricat pe-acolo

și apoi, doamna chiva, s-a îndreptat de spate și cuprins parcă de grație

cu privirea spre cer

s-a apucat să cînte de am sărit din pat că

mă odihneam și eu zbiera pe-acolo că

nu știu ce că cică ”slavă eternă”.

vă zic, doamnă,

trebuie să

faceți ceva

cu ionuț chiva.”

 

mate fizică și materiile de specialitate vroiau să mă lase repetent. se opuneau română engleză și istorie.

 

vine taică-miu la școală

și îi zice diriga

”domnu chiva

să știți că noi ne-am opus că vroiau să

l lase dar e păcat că eu, de exemplu,

n-aș vrea să-l pierd ca elev

(îmi face și mie probleme s-a înhăitat

dar cînd îl scot la tablă vorbește ca un înger)

dar are niște absențe de nu-ți vine să crezi

bea, domnu chiva, chiar aici lîngă

domnule

puneți și

dumneavoastră

mîna pe curea faceți

ceva

cu ionuț chiva”.

 

mai demult mă întorceam acasă pe lîngă rîu

în nopți de vară delicate ca dracu

umede grele

și tot o grație tot un zîmbet american

cînd lumea începea să urască america

eu începeam să-i citesc literatura nevrotică

și să absorb în natura mea

zîmbetul american candoarea nervii rupți

și băutura de după-amiază, paharul de seară.

 

stau în picioare și durerea

din șira spinării

înflorește în culori electrice

în coapse în coaste în șolduri

culori tari electrice ca durerea asta

imposibilă foarte greu de suportat

ah, rictus american

 

așa de mulți suicizii americani

așa de identice problemele lor

așa de recognoscibil zîmbetul american

 

(”slavă ție, sticlete,

slavă și strălucire eternă

în mîîînaaaa luuuiiii dumneeeeeezeeeuuu

veșnicăăăă pomeeeniiiree

jim stiiicleeeeteeeee

slaaavăăăăă eteeeeeernăăăăăăăăă”)

 

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger