Artistul care amesteca fotbalul cu benzile desenate

7

Mihai are doua pasiuni: fotbalul si benzile desenate. Ca sa le imbine, a scos un roman grafic – “Ciutanul”, fara sa fi facut vreodata cursuri de desen. Pregateste inca doua volume cu acelasi personaj, iar pe viitor vrea sa spuna, tot in benzi desenate, o poveste de dragoste si un thriller.

de Tea Teodorescu

Mihai Grajdeanu, de 23 de ani, a terminat, in Bucuresti, Facultatea de Management Agroturistic, la Universitatea Bioterra. N-a facut o pasiune din ce-a invatat aici. De fapt, a vrut sa vina din Mangalia in Capitala ca sa afle lumea ca el vrea si stie sa deseneze. A inceput sa deseneze  inainte sa invete sa scrie, iar la 7 ani participa la toate concursurile de desene pe asfalt. Se exprima pe faleza din Mangalia, unde acum se inghesuie artisti si vedete pe “Aleea Stelelor de Mare”, sau „Walk of Fame”-ul romanesc. La concursurile de desen a participat intotdeauna alaturi de Adi, fratele lui, mai mare cu doi ani, care lua de fiecare data locul intai. Mihai se multumea cu locurile doi si trei si a iesit primul o singura data, cand Adi a facut parte din juriu.

Cand statea in casa, Mihai desena, iar afara, in spatele blocului, juca fotbal cu prietenii. La 16 ani, ca sa bata mingea organizat, s-a inscris la Clubul Scolar Sportiv „Ion Banescu” din Mangalia, iar primul meci cu CSS-ul a fost in deplasare, la Cernavoda. N-a jucat pentru ca nu avea ghete, iar aparatoarele de la picioare si le facuse din carton, prinse cu elastic. Episodul asta l-a inclus si in romanul de banda desenata “Ciutanul”, mai romantat (in carte, personajul Ciutanul reuseste sa intre totusi pe terenul de joc). Chiar daca a inceput cu stangul, in doi ani Mihai a ajuns capitanul echipei de fotbal.

In tot timpul asta, isi gasea ragaz si pentru desen. In scoala, inca din clasele mici, a inceput sa colectioneze reviste de benzi desenate si sa se inspire de acolo. Tatal lui, angajat la santierul naval din Mangalia, se lauda ca fiul a mostenit talentul de la el. Doar desenau impreuna pe aceeasi foaie – pe o parte tatal lucra, pentru serviciu, cu scheme, linii drepte si calcule, iar pe cealalta Mihai isi exersa talentul de desenator. Mai tarziu, pe la 10 ani, Mihai a inceput sa puna pe hartie primele povesti in imagini, asezate in casete. I-au fost de ajutor filmele de actiune.

A facut benzi desenate dupa filme celebre. A invatat aproape pe de rost scenariile la Terminator, Robocop si Mortal Kombat. Cu casetele video i-a fost mai simplu, pentru ca reusea sa noteze replicile si desfasurarea actiunii step by step. „Soldat Universal” a fost cea mai mare realizare a lui la vremea aceea – la final, dupa vreo doua luni de munca, avea 90 de pagini. „Io daca ma uit acum prin ele ma bufneste rasu’”, spune Mihai, dar, cu toate astea, le pastreaza pe toate intr-un dosar ciufulit.

Ce facea Mihai in urma cu 10 ani se vede acum in romanul “Ciutanul”, lansat la inceputul primaverii. Pe personaj il cheama tot Mihai, e fotbalist la Clubul Scolar Sportiv si e poreclit „Ciutanul”. In Dobrogea, mai ales, termenul este folosit pentru a-i desemna pe pusti sau pe copiii mici, iar personajul Mihai este cel mai mic jucator din echipa. Povestea e impanata cu scene din lumea fotbalului, glumite de pe teren, se strecoara si o fata si elemente SF, cu super-fotbalisti preparati in laborator.

Romanul de banda desenata are aproape 130 de pagini si e abia la primul volum. Finalul te lasa sa te intrebi daca ala chiar e ta-su si daca traieste. Mihai spune ca in romanul de banda desenata exista mai multe personaje reale, printre care si Ani, prietena Ciutanului – „Era la facultate, stii, si-mi placea de ea”, spune Mihai. Nu, n-au fost impreuna si oricum nu mai stie nimic de ea.

Lucrul la carte l-a pornit singur, apoi, pe parcurs, a aparut Andrei, un coleg de-al lui de facultate, mort dupa benzile desenate Manga. Cu Andrei s-a sfatuit la scenariu. L-au buchisit impreuna intr-un apartament cu trei camere din Dristor, unde Mihai sta cu chirie cu inca doi baieti. Bine, Andrei si-a mai dat cu parerea si la cum sa arate personajele, pe care, la inceput, el le-ar fi vrut pe modelul Manga. La coperta, Mihai a primit o mana de ajutor din partea lui Adi, fratele sau. Adi, spune Mihai, se pricepe la monstri, iar Mihai visa la o coperta pe care personajele negative sa fie un pic stilizate. Adica sa inteleaga cititorul ca un pusti are probleme cu niste oameni mari si rai.

Cu publicarea “Ciutanului” Mihai a avut noroc. Editura Dacica, care abordeaza exclusiv subiecte istorice, legate de daci, avea nevoie de un desenator bun pentru o carte cu legende dacice. Alex Florea, directorul executiv al editurii, i-a explicat ce vrea, Mihai a zis da, dar i-a bagat sub nas si subiectul cu ciutanul, care era aproape gata. La inceput, Alex nici n-a vrut sa auda de asa ceva. Benzi desenate cu fotbalisti n-ar fi interesat niciodata publicul editurii, cu cunostinte solide de istorie. Apoi s-a razgandit: “De data asta am promovat dacii din zilele noastre”.

„Ciutanul” a iesit in doar o mie de exemplare (il mai gasesti la Carturesti). Cu banii pe care i-a investit in Mihai, Dacica ar fi scos 3-4 carti. Foaia lucioasa, de calitate, si formatul mic al „Ciutanului” au crescut mult pretul de productie, iar cartea se gaseste acum in librarii cu 45 de lei. „E mult”, spune si Mihai, dar pentru pasionatii de benzi desenate conteaza mult si prezentarea.

Cand a venit in Bucuresti, Mihai a renuntat sa mai joace fotbal. O mai face cu cativa prieteni, din cand in cand, pe terenuri inchiriate, dar zice ca nu mai simte emotia de la CSS Mangalia. „Unor colegi din echipa de atunci le era frica sa faca alunecari pe teren pentru ca se puteau accidenta sau isi murdareau echipamentul. La juniori, terenul de fotbal, vara, se transforma intr-o mocirla. Atunci simti ca joci un joc de barbati, cand te lovesti umar la umar, cazi, te julesti, te ciocnesti cu altul cand sari la cap. Batalia asta am incercat s-o redau cat mai bine prin desene in Ciutanul”.

La TV, Mihai urmareste doar meciurile spectaculoase, gen Real Madrid – Barcelona, iar la Campionatul Mondial o sa se uite neaparat. O sa fie atent la fazele din teren, dar si la atmosfera din tribune, de unde vrea sa se inspire pentru urmatoarele doua volume din „Ciutanul”. Are o presimtire cu Argentina.

Mihai spune ca se considera autor de banda desenata. Doi ani de acum incolo e bagat in proiecte, iar cu banii se poate descurca, deci e autor. Acum lucreaza la legendele dacice ilustrate, tot pentru Editura Dacica, si asta ii ocupa tot timpul. Ii da bataie, pentru ca la Targul Gaudeamus din vara, editura vrea sa scoata prima legenda – 50 de pagini de banda desenata. Mihai mai are in vizor un roman de dragoste si un thriller, tot in banda desenata, iar „Ciutanul” spera sa-l termine anul asta.

Fotografii de Tudor Vintiloiu

Tags:



7 comentarii

  1. Zanul Maseluta on

    Draga doamna Tea Teodorescu, sa stiti ca exista si in limba romana sinonim pentru “graphic”; stiu ca pare greu de crezut si poate cuvantul este mai dificil de scris/citit decat cel in engleza, dar acesta se numeste “grafic”.

    Cat despre Mihai, mult succes in cariera de grafician.

  2. Draga domnule Zanul Maseluta, “graphic” a fost, probabil, o scapare a word-ului. Cunosc cuvantul “grafic” din limba romana. Multumesc oricum pentru atentionare.

  3. Pingback: Vesti si Povesti - Blogul Editurii Dacica

  4. 45 de lei e mult prea mult. Nu stiu pentru cine conteaza prezentarea din moment ce in Japonia romanele grafice apar in format A4 sau A3 cu hartie destul de proasta si sunt foarte foarte ieftine. Nici Marvel sau DC nu folosesc cine stie ce hartie, preferand sa aiba preturi acceptabile si sa cumpere oamenii.

  5. @lehamite

    te asigur ca nu se imbogateste nimeni din benzi desenate iar pretul e cat e ca sa acopere costurile tiparirii in conditiile grafice date. daca ar exista piata de desfacere, ca sa zic asa, atunci benzile desenate ar fi tiparite in tiraje mult mai mari iar costul per bucata ar fi mult mai mic!

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger