"Arborele Anului în România". Teiul hibrid din Bârnova

Luni, 31 octombrie, se încheie perioada de votare a Arborelui Anului din cadrul ediţia a II-a concursului din România, aşa că mai aveţi puţin timp pentru a alege unul din finalişti. Astăzi vă prezentăm o ultimă poveste din cele 12 înscrise în concurs, cea a unui tei hibrid natural de 660 de ani din judeţul Iaşi.

Povestea arborelui este deosebit de interesantă, plecând chiar de la formarea fructului (achenei). Cu aproximativ 660 de ani în urmă, probabil în vara anului 1351, pe stigmatul uneia dintre cele aproximativ 600.000 de flori ale unui tei cu frunza mare (mama), a ajuns un grăuncior de polen de la un tei argintiu (tata), care nu face mai mult de 100.000 de flori/an, dar mai mari, grăuncior adus de vânt sau de către o albină sălbatică. Şi astfel s-a format a sămânţă „nobilă” şi „norocoasă” pentru că n-a fost mâncată de păsări, şoareci, chiţcani etc., ci a dat naştere unei plăntuţe. La rândul ei, plăntuţa a fost din nou norocoasă, pentru că s-a fixat în sol într-un loc apărat de tăietorii de copaci, în apropierea unui lăcaş de rugăciune, la numai 10 km distanţă de Iaşi, şi tot cu noroc a ajuns până la 660 de ani. Vârsta actuală de 660 de ani a teiului hibrid natural are la baza calculului „lăţimea medie a inelului anual de creştere în grosime”, de 1,5 mm/an, lăţime extrasă din 3 lucrări, dintre care una (Tabele dendrometrice, 1.320 pagini, 1957) se bazează pe secţionarea şi măsurarea unui număr de 1.650 de tei din România, în anul 1950. La nivel european, 660 de ani nu este o vârstă record, pentru că în pădurile gruzine se întâlnesc tei de 600 de ani, iar în vestul Europei şi tei de 800-1.000 de ani.

Când teiul hibrid avea aproximativ 57 de ani şi cca. 14 cm în diametru, în timpul domnitorului Alexandru cel Bun (1408), Iaşiul a fost menţionat ca structură urbană, iar în timpul domniei lui Alexandru Lăpuşneanu (1564), oraşul a devenit capitala Principatului Moldovei şi s-a menţinut astfel până în anul 1859, la unirea Principatelor.

Teiul din Bârnova a fost martor la unele invazii străine: în anul 1513-jaful tătarilor; în 1686 – incursiunea polonezilor etc. În anul 1603, în timpul domnului Ieremia Movilă, aici exista o mănăstire, cu o bisericuţă din lemn. Se pare că tot aici, în timpul lui Ştefan Tomşa (1611-1615; 1621-1623) a mai existat o biserică din lemn. Între anii 1626-1629, sub domnia lui Miron Barnovschi Movilă, când teiul hibrid avea cca. 275 de ani şi 82-83 cm în diametru, a fost zidită biserica mănăstirii. Ceva mai târziu, în perioada 1661-1666, domnul Eustratie Dabija a încheiat edificarea mănăstirii, unde a şi fost înmormântat, alături de fiica sa.

Când teiul avea cca. 377 de ani şi 113 cm în diametru, adică în timpul domnului Grigore al II-lea Ghica (1728), oraşul Iaşi a fost afectat grav de o epidemie de friguri. Domnul şi toată curtea lui s-au refugiat pentru o vreme la Mănăstirea Bârnova, prilej cu care au fost refăcute clădirile din incintă şi s-a amenajat zidul împrejmuitor din piatră. Aşadar, Mănăstirea Bârnova a devenit atunci capitala Moldovei, iar teiul a ajuns să-i apere de soare pe domn şi pe familia acestuia, sau altfel spus a devenit un „tei domnesc”.

Dar nici acest tei n-a scăpat de suferinţele teilor indigeni. În pădurile din România, după vârsta de 100 de ani, teii se îmbolnăvesc de putregaiul trunchiului, produs de ciuperca Trematovalsa matruchotti, care i-a provocat o scorbură şi teiului nostru.

CARACTERISTICILE ARBORELUI

Oraş: Bârnova, la 10 km sud-est de Iaşi

Judeţ: Iaşi

Specia arborelui: Tei hibrid natural, Tilia x haynaldiana Simk. (T. platyphyllos x T. tomentosa)

Vârsta: 660 ani

Circumferinţa măsurată la (înălţimea de) 1,3 m de la pământ: 6,22 m

Înălţimea arborelui: 15 m

Text de Ing. Dr. Lupu Ionel – Asociaţia Dendro-Ornamentală „Anastazie Fătu” Iaşi

Competiţia Arborele Anului este derulată în România de către Fundaţia pentru Parteneriat din Miercurea Ciuc şi promovată de Europa FM, programul fiind cofinanţat de Czech Environmental Partnership Foundation, de Ministerul Mediului din Cehia, de Fondul de Mediu din Cehia şi de SC Apemin Tuşnad SA. Aici îi puteţi vota pe cei 12 finalişti.

Puteţi citi şi:

“Arborele Anului în România”. Uriaşul ulm de câmp

“Arborele Anului în România”. Platanul de pe Strada Pomiculturii

“Arborele Anului în România”. Stejarii legendari din Tăietura

“Arborele Anului în România”. Stejarul din Posmuş

“Arborele Anului în România”. Castanul Unirii

“Arborele Anului în România”. Stejarul de jumătate de mileniu

“Arborele Anului în România”. Copacul lui Jules Verne

“Arborele Anului în România”. Fago-molidul ce stă în calea asfaltului

“Arborele Anului în România”. Teiul lui Ady

“Arborele Anului în România”. Bătrânul Carpaţilor

“Arborele Anului în România”. Sequoia, arborele-mamut