"Arborele Anului în România". Sequoia, arborele-mamut

Competiţia Arborele Anului i-a desemnat săptămâna trecută pe cei 12 finalişti ai ediţiei a II-a, pe care, începând cu 10 septembrie, îi puteţi vota online timp de 50 de zile. În perioada următoare, vă vom prezenta pe rând poveştile arborilor finalişti, spuse de oamenii care i-au înscris în competiţie, începând cu arborele sequoia din Cluj.

La poalele masivului Vlădeasa, la limita aşezărilor Săcuieu şi Rogojel, cu o vârstă ce depăşeşte un veac, se regăseşte unul dintre cei mai impresionanţi arbori regăsiţi în flora planetei – Sequoiadendron giganteum, celebrul arbore sequoia.

Povestea acestui arbore, care nu se regăseşte în flora spontană a României, se leagă de numele unuia dintre locuitorii Săcuieului, Gál János. Agronom de formaţie, destul de bogat, locuitorii zonei l-au reţinut sub numele de contele Gál. Acesta a plantat în zonă foarte mulţi arbori pentru a reface terenurile degradate, dar şi pentru a consolida versanţii golaşi care străjuiau localitatea.

Printre arborii plantaţi de Gál se regăsesc specii rare pe teritoriul României, cum ar fi laricele, pinul negru, iar printre coniferele pe care le-a plantat aici s-a aflat şi un sequoia, adus din Statele Unite. Gigantul, aici la poalele Vlădesei, pe dealul cunoscut sub numele de Dealul Domnului, şi-a găsit a doua casă, cu aceleaşi veri însorite, dar şi cu ploi abundente şi ierni cu zăpadă, cu aceleaşi soluri de munte dezvoltate pe strat vulcanic şi chiar cu aceeaşi altitudine.

Astăzi, coroana sa impresionantă se ridică la peste 30 de metri, iar trunchiurile masive ce se despart imediat deasupra solului au circumferinţe de 4 şi 3,5 m. Sequoia sau Arborele Mamut este un conifer din familia Cupressaceae. Este vorba de arbori uriaşi care pot atinge vârsta de 3.000 de ani şi care pot avea o înălţime de peste 100 de metri, un diametru al trunchiului de 13 m şi o greutate de 2.400 tone. În mod natural, ei cresc pe continentul american, la liziera pădurilor din munţii Sierra Nevada. Înmulţirea acestor arbori este un proces destul de greoi, iar reţeta succesului este foarte precisă. Pentru a răzbi în viaţă, micuţii giganţi au nevoie de o combinaţie de forţe antagonice: foc şi apă.

Focul are un rol important în ecologia speciei – incendiile periodice, deşi le afectează, nu omoară exemplarele mature, şi curăţă vegetaţia concurentă şi pregăteşte solul pentru succesul seminţelor. În ţara noastră mai există câţiva arbori sequoia, care se regăsesc la Simeria, Băile Herculane sau Oradea. Soarta contelui Gál a urmat destinul amar al multora dintre cei care au devenit ţintele regimului comunist. Deportat din Săcuieu, acesta a decedat la Turda, la vârsta de 102 ani, luându-şi parcă vivacitatea din modelul dat de arborele secular pe care l-a lăsat în localitatea natală. În urma sa, privind spre vârful Vlădesei, rămâne impunătorul arbore, veghind parcă pentru veşnicie curgerea timpului.

Text scris de Asociaţia Echos

Competiţia Arborele Anului este derulată în România de către Fundaţia pentru Parteneriat din Miercurea Ciuc şi promovată de Europa FM, programul fiind cofinanţat de Czech Environmental Partnership Foundation, de Ministerul Mediului din Cehia, de Fondul de Mediu din Cehia şi de SC Apemin Tuşnad SA. Aici îi puteţi vota pe cei 12 finalişti.

Puteţi citi şi:

Arborele Anului în România, ediţia a II-a, şi-a desemnat finaliştii