Ar trebui să ne temem de aglomerările de oameni? Miturile fricii de mulțimi

1

Ne imaginăm mulţimile de oameni, chiar şi cînd par paşnice, ca fiind o bestie adormită, care se poate oricînd transforma într-o fiară sălbatică. Sociologi eminenţi precum Gustave LeBon au promovat această idee, a mulţimilor iraţionale, cu potenţial patologic şi de obicei o percepem ca pe o idee de bun-simţ.

Totuşi, experienţa ne contrazice, dar şi noile cercetări. Sociologii David Schweingruper şi Ronald Wohlstein au pus cap la cap mai multe date şi studii pe acest subiect şi au deconstruit cîteva mituri. Iată care sunt acestea:

1. Mulţimile sunt spontane

Cel mai comun mit este acela că mulţimile sunt spontane sau, mai rău, că sunt adevărate focare de violenţă, gata să izbucnească la cea mai mică destabilizare.

Studierea revoltelor a arătat că violenţa apare în mod normal doar cînd sunt prezente două grupuri adverse. Mulţimile amestecate, adică mulţimile obişnuite, sunt paşnice, iar oamenii sunt predispuşi să încerce să prevină violenţa.

2. Mulţimile sunt sugestionabile

Ideea că oamenii aflaţi într-o mulţime sunt mai sugestionabili e un alt mit. Se spune că aceştia se imită unii pe alţii şi caută să fie îndrumaţi de un lider, că aşteaptă cu nerăbdare să li se spunî ce să facă.

Schweingruber şi Wohlstein nu au găsit nici o dovadă empirică care să susţină acest mit. De ce, s-au întrebat cei doi, dacă mulţimile sunt atît de sugestionabile, nu se împrăştie imediat ce autorităţile le cer asta?

3. Mulţimile sunt iraţionale

Un tip de iraţionalitate frecvent atribuit mulţimilor e panica. În filme, mulţimile aflate în situaţii de urgenţă se transformă în animale sălbatice care se calcă unele pe altele în picioare ca să ajungă la ieşire.

Situaţiile reale studiate s-au dovedit a fi însă departe de acest model. În momentele în care a fost necesară evacuarea unor staţii de metrou, oamenii s-au comportat paşnic şi echilibrat. La fel de rapidă şi ordonată a fost şi evacuarea Turnurilor Gemene pe 11 septembrie. Panica nu e deci norma în astfel de situaţii.

4. Anonimatul

Un alt mit este acela că mulţimile favorizează anonimitatea, ceea ce face ca mulţimile să fie locuri nesigure. Oricînd, la adăpostul anonimităţii, indivizi periculoşi pot stîrni haosul.

Experienţa de zi cu zi ne arată că majoritatea oamenilor circulă şi sunt prezenţi în mulţimi în grup, cu prietenii sau familia, adică nu sunt deloc anonimi.

5. Mulţimile sunt emoţionale

Se spune că mulţimile sunt emoţionale în mod special, iar emoţionalitatea e iraţională şi chiar violentă.

Chiar dacă e adevărat, psihologia modernă consideră că emoţiile sunt parte din procesul decizional. „Emoţionalul” nu este, astfel, opus „raţionalului”. În mulţime, oamenii iau decizii în acelaşi fel în care le iau şi în afara lor.

6. Unanimitatea

Există credinţa că oamenii, cînd sunt împreună, acţionează la unison. Cercetările arată că aceasta e mai degrabă o excepţie, şi în mijlocul mulţimii, oamenii îşi păstrează individualitatea.

7. Mulţimile sunt distructive

Cărţile clasice de sociologie sunt rezervate în privinţa acestei afirmaţii, dar ea circulă ca stereotip.

În realitate, mulţimile sunt foarte rar violente, iar cînd aceasta se întîmplă, de obicei e vorba de acţiunile unei minorităţi din interiorul lor.

Filmele şi ştirile întreţin aceste mituri, dar să nu uităm că situaţiile din filme şi de la ştiri nu constituie norma, deşi, prin aglomerare şi repetare zilnică, ar putea da această impresie.

O caracteristică interesantă a dezastrelor provocate de mulţimi e că acestea se întîmplă nu în momentele cînd oamenii fug de ceva, cum vedem în filme, ci cînd fug către ceva, cînd vor să obţină ceva. În ultimii 20 de ani, au murit cîteva mii de oameni în aglomerările din timpul pelerinajelor la Mecca. În 1989, în Sheffield, au murit înaintea unui meci de fotbal la intrarea în stadion. În 2008, la un magazin Wal-Mart din Long Island, un vînzător a fost strivit de uşa de la intrare în dimineaţa de după Thanksgiving, cînd o mulţime de amatori de chilipiruri dădeau buzna înăuntru.

Foto: EPA


Un comentariu

  1. Cristian Ceontea on

    Ati vazut vreun razboi intre doi oameni?… Intre oameni exista lupte, conflicte. Intre multimi se nasc razboaie. Caracterul colectiv, opus individualitatii, este cat se poate de clar.
    Dar observatia este pertinenta, si anume ca multi isi construiesc sau apara individualitatea fiind intr-o multime. De ce? Oamenii scapa de responsabilitate “in umbra” multimilor, adica a …anonimatului. Este ca si in cazul semnarii comentariilor sub pseudonim. ” Nu stie nimeni cine sunt, deci nu sunt responsabil pentru ceea ce scriu!!! Sau nu sunt responsabil pentru ceea ce fac. Asa pot avea si eu o parere…”.
    Am vazut la Londra oameni purtand freze absolut imposibile… Intr-o comunitate mica, scos din multime , ar fi mai greu. Asta se poate vedea si la Bucuresti. Fiecare si-a putut construi sau imita, un stil, “adapostit” in multime
    Intr-adevar multe din cele atribuite “multimilor” sunt mituri, dar ele speculeaza tocmai aceasta dizolvare a responsabilitatii…

Leave A Reply