Ar trebui ca românii din străinătate să se supravegheze unii pe alții?

5

Manifestul lui Marco Zappa, unul dintre fiii academicianului omorît luna trecută de un grup de români, merită luat în seamă mai mult decît alte declarații împotriva românilor din Italia pentru că 1) e scris într-un moment de tristețe și furie îndreptățită ; 2) nu pare atît de extrem, ba, pe alocuri, dă impresia de raționalitate. La unele puncte ale manifestului îți vine să zici da, e ceva de discutat aici. Am rugat-o pe Miruna Căjvăneanu, politolog și jurnalistă la Gazeta Românească, să comenteze textul lui Zappa din perspectiva unei românce care trăiește în Italia și e, prin natura profesiei, și foarte informată și analitică. Intervențiile MC sunt marcate cu italice.

 

 


Manifest de identitate

Iată textul integral al manifestului “Movimento d’Identità Nazionale” redactat de Marco Zappa, pe care se va demara o petiţie la nivel naţional. Strângerea de semnături, după cum a explicat promotorul, va începe la Bagnaia, locul în care a avut loc brutala agresiune care a dus la moartea tatălui lui, Ausonio.
– Vrem să ne trezim din amorţeala comsecădeniei ipocrite care ne-a făcut indiferenţi şi lipsiţi de întâia valoare a Italiei: identitatea culturală.
Italienii nu sunt cuprinşi de nicio “amorţeală a cumsecădeniei”. Potrivit sondajelor de opinie, există mai degrabă o „spaimă de străini” nejustificată pe care unii sociologi au atribuit-o faptului că Italia are o imigraţie recentă, spre deosebire de alte ţări (Franţa, Anglia)

– Vrem să redevenim liberi să acţionăm, să ne deplasăm, să trăim în oraşele noastre şi în casele noastre cu liniştea celor puternici şi cu seninătatea celor juşti.
– Vrem să ne putem apăra casele şi familiile prin intermediul unor legi care să-i protejeze pe cei care suferă o agresiune domestică şi care să condamne indiferent de enorma gravitate a invadării proprietăţii private.
Da, aici putem fi de acord: se poate înfiinţa şi susţine un comitet care să facă lobby pentur schimbarea legii cu privire la anumite infracţiuni.

– Vrem ca primăriile, prin intermediul guvernului central, să furnizeze fiecărei familii un sistem de siguranţă conectat la forţele de ordine, o înţelegere şi cu instituţiile private de securitate, pentru o intervenţie promptă în caz de descindere infracţională.
– Vrem o reformă a justiţiei cu norme mai adecvate schimbărilor din zilele noastre care au găsit Italia nepregătită; certitudinea pedepsei şi închisoare pentru deţinuţi, de ispăşit în propria ţară de origine (în special în cazurile cele mai grave).
Majoritatea italienilor sunt convinşi că legea este prea puţin dură cu infractorii şi aici am putea fi de acord. În legătură cu ispăşirea pedepsei în statul de origine, Italia a încheiat cu România un acord în acest sens. Mulţi deţinuţi români CER mutarea în închisorile din România, dar birocraţia italiană împiedică transferul (potrivit acordurilor în vigoare, trebuie să se aştepte sentinţa definitivă etc)

– Noi nu suntem rasişti şi xenofobi şi condamnăm orice formă de violenţă fizică, verbală şi morală.
– Nu suntem interesaţi de o acţiune politică ci suntem uniţi de ideea de a reacţiona la oprimarea violentă şi perfidă la adresa identităţii noastre istoric-creştine.
– Recunoaştem valoarea tuturor străinilor prezenţi în Italia care trăiesc realitatea noastră zilnică respectând normele constituţionale: lor le cerem crearea de comitete şi nuclee de reprezentarea pentru semnalarea elementelor subversive din Italia.
Practic cere crearea unor grupuri care să se substituie Statului şi forţelor de ordine. Chiar dacă ar fi pus în aplicare un asemenea sistem nu ar putea fi eficiente, ba chiar ar putea duce la abuzuri. La Bologna, unde Liga Nordului a mai încercat să organizeze patrule, participanţii au fost escortaţi de poliţie!

– Propunem ca Administraţia bunurilor statului să acorde terenuri agricole şi structuri dezafectate, şi restaurabile, în gestiunea unor cetăţeni liberi, italieni şi străini, reuniţi în comunităţi autogestionate şi autofinanţate pentru rezolvarea problemelor iminente de supravieţuire, prin intermediul unor resurse agricole şi cursuri pentru învăţarea acelor meserii pe care astăzi nimeni nu mai vrea să le facă.
Nu are legătură cu contextul

– Considerăm importantă pentru o adevărată integrare posibilitatea de convieţuire în astfel de comunităţi cu un mare avantaj pentru stat, în termeni economici şi de prevenţie a formelor de microcriminalitate: de fapt, într-o structură atât de agilă ar fi imediat depistate elementele destabilizatoare.
Mă duce cu gândul la teoriile comuniste de bunuri în comun, imposibil de conceput în Italia actuală sau în alt colţ al Europei.

– Cerem colaborarea tuturor forţelor politice prezente pe teritoriu în privinţa problemelor reale ale populaţiei.
– Cerem colaborarea a voi toţi, sătui de această lipsă de acţiune demnă de milă.
– Este vremea să ne trezim din somn, să ne redobândim identitatea.
Românii din Italia sunt dezbinaţi, există zeci de asociaţii în fiecare oraş important, dar numărul înscrişilor este infim.
În general, românul din Italia îşi vede de treaba lui şi la bine, şi la rău. Cred ca pot afirma, din experienta mea de aici, că românii preferă să nu se bage în general, nici atunci când ar putea / trebui să o facă din simplu simţ civic.

Lipsa unei comunităţi- ca un organism- este vizibilă şi atunci când românii sunt victime. Spre exemplu, acum câteva luni a fost omorât un chinez cu fiica lui în plină stradă, comunitatea de chinezi a organizat un marş de solidaritate pe străzile din cartierul respectiv, erau sute de oameni. La fel când a fost bătut (aproape omorât) un bengalez, comunitatea bengaleză a organizat o manifestaţie. La fel cea senegaleză anul trecut în decembrie după ce un nebun rasist a împuşcat pe stradă doi vânzători africani. Românii, nimic de acest fel, când Maricica Hăhăianu a fost omorâtă în metrou de un italian care a jignit-o pentru că era româncă.
Aceeaşi indiferenţă/ inerţie ar fi cu siguranţă şi în cazul unor “autosupravegheri”.

Nota: în 2009, ministrul de interne de atunci, Roberto Maroni (de la Lega Nord), a semnat un decret prin care se reglementa fenomenul “patrulelor” (“ronde”): mai precis, era obligatoriu ca voluntarii care doreau să participe să facă un curs special şi să se înscrie la prefecturile locale. Iniţiativa a fost un eşec, din vreo 70 de organizaţii care doreau să se constituie, după un an jumătate au rămas vreo 3, active mai mult pe hârtie. “Muntele a dat naştere unui şoricel” o zicală italiană- a comentat un jurnalist de la Repubblica.

 


5 comentarii

  1. Cred ca comunitatile evreiesti, in decursul a catorva secole, au facut si fac dovada cea mai convingatoare a sprijinului/dezvoltarii/samd, reciproce. Privitor la o reactualizare, in versiune italiana a kibbutz israelian, nu sunt sanse reale de materializare si cu atat mai putin sa fie o actiune reusita. In o astfel de organizare apartenenta, istoria, mentalitatile, educatia sociala si religioasa sunt de prima importanta.
    Se pare, nu numai in Italia, (si din materialul d.-voastra) ca sunt doua comunitati cu caracteristici apropiate, tigani si romani.

  2. Din ce put al gindirii ati scos cuvintul politoloaga? Se foloseste forma masculina atit la barbati cit si la femei. De acelas tembelism sufera propozitia interogativa din titlu. Pentru ca te trimite cu gindul la turnatoriile de pe vremea securitatii.In rest e de remarcat ca totul se concepe a fi facut prin intremediul legii.Intimplarile de acest fel fiind insa sporadice nu atrag prea mult iimp interesul public. Si asta nu e bine. O zi buna !

  3. Intamplari nefericite, din pacate, se intampla… este trist ca sunt mai dese in ultima perioada cu romani. Nu cred ca romanii din afara tarii se pot supraveghea unii pe altii. Cei care pot crea probleme ar trebui monitorizati de cei in drept si in tara si in afara tarii.
    Dar asta poate in alt timp…

  4. Nu exista responsabilitate colectiva ci numai individuala. Nici un roman din interiorul sau afara tarii nu este responsabil pentru faptele altuia. Ideea ca toti romanii sunt vinovati de delictele savarsite in strainatate de unii concetateni este foarte periculoasa: ea aduce acceptarea vinovatiei colective, a culpabilizatrii bazate pe origine etnica (esti roman deci vinovat), in final a persecutiei pe criterii etnice. A accepta ca romanii sa se spioneze, sa se monitorizeze unii pe altii inseamna acceptarea tacita a culpabilitatii colective.
    Eu sunt cetatean roma dar asta nu ma face vinovat pentru faptele altuia ci numai ale mele.

  5. “Întâmplärile (nefericite) se întâmplä”… “Eu sunt cetatean roma dar asta nu ma face vinovat pentru faptele altuia ci numai ale mele.” …Oare nu ar trebui sä fim oleacä mai “dezvoltati” mintal, înainte de a îndräzni sä facem comentarii asupra celor gândite – si “publicate” – de altii??? …Cât despre “politoloagä”, tot omul normal retine “oloagä”! :-)))

    …Suntem cum suntem si facem ce putem, cu capul nostru prea mic, pentru lumea asta “globalizatä” – cu care suntem “împänati” 24 de ore pe zi, în fiecare zi datä de Dumnezeu…

    …Cä tot omul îsi apärä familia, casa, cartierul, orasul, regiunea, tara (chiar cu excese)?… NORMAL!!! …ASTEA sunt caracteristicile DE BAZÄ care fixeazä ceea ce numim o IDENTITATE CULTURALÄ/NATIONALÄ! …Cei care nu sunt de acord n-au decât sä emigreze pe planeta care le-ar permite o “globalizare culturalä”! (Dar nu prea väd unde s-ar putea ea situa… “Din päcate”, pentru unii, “din fericire” pentru majoritatea!)

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger