V-aţi dorit vreodată să puteţi hiberna? Un lemurian pitic şi rotunjor ar putea să ne ofere indicii în acest sens. Aceste primate mici au, se pare, un talent care ar putea salva vieţi umane. Specia cu pricina (fat-tailed dwarf lemur) este singura dintre speciile de primate care poate hiberna, arată un studiu recent, publicat de PLoS ONE.
Lemurienii sunt, genetic, mult similari oamenilor, astfel că, spun oamenii de ştiinţă, aceste animale ar putea să ne înveţe, într-o bună zi, şi pe noi, cum să hibernăm, deschizând noi posibilităţi pentru călătoria în spaţiu, medicina modernă şi chiar teatrele de război. „Întotdeauna am ştiut că aceşti lemurieni pitici sunt formidabili”, punctează Chris Smith, de la Duke Lemur Center din Durham, Carolina de Nord, SUA. În general, când vorbim de hibernare, ne apare în faţa ochilor imaginea urşilor care se ascund în bârlog şi dorm fără să mai dea ochi cu lumea de afară până la sosirea primăverii. Dar hibernarea nu înseamnă neapărat somn. În fapt, hibernarea se referă la schimbările sezoniere din corp care apar la anumite animale (încetinirea ritmului cardiac, scăderea consumului de oxigen şi abilitatea reglării temperaturii corpului). Procesul este extraordinar din punct de vedere biologic, iar dacă oamenii ar fi în stare să îl susţină, beneficiile sale ar fi nelimitate.
Spre exemplu, să luăm cazul pacienţilor aflaţi în faze terminale ale unor boli, care depind de un transplant şi care se sting cu fiecare respiraţie şi bătaie de inimă. În timpul hibernării, lemurianul îşi încetineşte respiraţia până la a inhala o singură dată la 20 de minute şi bătăile inimii îi scad de la normalul de 200 pe minut la doar 4 pe minut. Imaginaţi-vă acelaşi lucru realizabil pentru un om – şi iată cum un pacient în aşteptarea unui transplant poate rămâne „suspendat” până la găsirea unui donator. „Corpul unui astfel de pacient poate fi introdus în stare de hibernare, pentru a fi ţinut în viaţă. Şase luni mai târziu, să zicem, când există un donator, corpul pacientului este scos din starea de hibernare şi transplantul poate avea loc”, explică Smith avantajele medicale ale hibernării (versus, spre exemplu, coma indusă). Acelaşi lucru se poate întâmpla unui soldat rănit în luptă sau astronauţilor care călătoresc la mare distanţă până la destinaţie şi nu pot lua cu ei cantităţi mari de mâncare pentru a se menţine în viaţă pe durata drumului.
Hibernarea lemurienilor a fost subiect de studiu din 2006 încoace; pentru proiect, a fost nevoie ca oamenii de ştiinţă să se deplaseze acasă la lemurieni, în habitatul lor natural – Madagascar, deoarece lemurienii aflaţi în captivitate nu prea hibernează. Munca de cercetare nu a fost uşoară, pentru că lemurienii stau la înălţime, de cele mai multe ori în mijlocul pădurii, aşa că a fost nevoie de amplasarea unor „cuiburi” pentru somn dedicate micilor primate – odată poposiţi în ele, lemurienilor li s-au putut pune pe cap dispozitive care să le monitorizeze semnele vitale şi activitatea cerebrală. Studiul a fost realizat pe şase lemurieni şi va fi continuat cu un alt studiu, pe mai mulţi, care vor fi monitorizaţi pe durata unei luni întregi, iar această cercetare ar putea duce ştiinţa pe calea găsirii răspunsului „cum să aplicăm lecţia de hibernare a lemurienilor la oameni”.
Sursa, foto şi mai multe detalii: National Geographic