Aprecierea, cea mai buna Critica

4

A fost odata ca niciodata, intr-o tara oarecare, un popor al carui zeita era Critica. Ea era adulata in diferite ipostaze: in presa (emisiuni TV, programe de stiri, tabloide), in universitati si scoli (profesori catre elevi/studenti si invers), pe strada (de catre soferi, pietoni, clienti si vanzatori, necunoscuti si…necunoscuti), in familie, in politica si economie.

de Sabin Muresan

Cultul pentru Critica era atat de raspandit, incat unii simteau nevoia sa o asocieze cu surorile ei vitrege Agresivitatea, Aroganta si Concurenta. Din prea mare pasiune pentru zeita, altii au inceput sa intemeieze propriile lor practici: Critica Goala si Gratuita, Ipocrizia, Demagogia si Discursul Gaunos. In scurt timp, lipsita de fratele ei geaman Constructiv, Critica s-a transformat din Zeita Progresului in amfitrioana dusmaniilor si racii perpetue.

***

Am cunoscut un om extraordinar care a transformat povestea de mai sus intr-o alta gama. A lucrat zeci de ani cu studenti ca profesor si director academic si e cel mai generos si bland om pe care-l cunosc. In filozofia lui D., cea mai importanta critica e Aprecierea. A lucrat cea mai mare parte a vietii in universitati si nu e deloc adeptul pedepselor si metodelor autoritare. Nu am auzit pe nimeni altcineva care sa foloseasca atat de mult cuvintele „multumesc frumos”. Are grija mereu sa spuna celorlalti ce calitati vede la ei, le reaminteste cat de buni, frumosi, destepti, omenosi sunt. Fara sa-i atraga in promovarea unui cult al personalitatii sau sa o faca intr-un mod lingusitor.

Pentru ca D. e de formatie matematician, cred ca i s-ar potrivi urmatoarele cifre:

80 % – Apreciaza sincer ce vede pozitiv la ceilalti. Ii incurajeaza subliniindu-le calitatile si sprijinindu-i sa se implice in ceea ce le face placere si ii intereseaza. Sa exploreze lucrurile in care au rezultate. E un exercitiu de conectare la natura umana a celorlalti, de recunoastere a esentei persoanei lor. Spiritul fin de observatie al lui D. iti da impresia ca e mereu atent la detaliile personalitatii tale si ca-ti este intr-adevar aproape. Ca isi face timp sa observe toate astea cu voce tare, nelasand loc de subinteles.

Cand multumeste, o face foarte specific, astfel incat sa-ti dai seama ca nu e doar un enunt politicos, ci un mesaj venit din suflet si minte simultan. D. e convins ca intr-o meserie ca a lui, in care cea mai mare parte a muncii reprezinta construirea de relatii interumane, recunostinta exprimata cu constanta e cel mai bun liant intre personalitati si stiluri diferite.

15 % – Isi cere scuze pentru ca i-a deranjat / facut pe ceilalti sa sufere. D. e constient ca actiunile lui pot crea si efecte nedorite. Isi cere scuze imediat si se asigura ca persoana vizata intelege mesajul. Incearca sa fie mereu constient de propriul comportament si are curajul de a-si asuma efectele negative ale faptelor lui. Accentul e pus pe protejarea relatiei cu cealalta persoana.

5 % – Ii spune celuilalt ce il deranjeaza si ce ar dori sa se schimbe. D. spune ca primele 80% din ecuatie creaza un capital de incredere foarte bun pentru asa numita „Critica”. Conectarea intre cei doi oameni exista deja prin aprecierile exprimate; nici unuia nu-i mai este frica, nici unul nu simte nevoia sa se apere. D. incearca mereu sa exprime punctual si cu argumente cum s-a simtit cand persoana X a facut ceva anume, ce nevoi de baza nu i-au fost satisfacute; apoi, pentru claritate, propune o actiune care sa „repare” faptele care l-au deranjat. Daca sunt mai multe lucruri ce l-au deranjat? Incearca sa se limiteze la unul sau doua – cele mai importante -, constient fiind ca daca cei 5% devin 50%, capitalul de incredere se subtiaza si nu poate sustine o lista interminabila de „greseli” semnalate.

***

„Nu e foarte complicat,” imi spune D. „Il vezi pe celalalt – te vezi pe sine – vezi relatia dintre voi. Incearca sa practici asta la cumparaturi, pe strada, la birou, oriunde interactionezi cu alti oameni. E o formula buna, mai ales in relatiile apropiate, cum ar fi in cuplu”. D. recomanda o sesiune de Apreciere seara, inainte de culcare…sau ori de cate ori e nevoie in timpul zilei. Nu exista efecte adverse.

Tags:



4 comentarii

  1. Sunt atat de multi D. pe care ii cunosc, majoritatea dintre acesti D. sunt matematicieni, incat am sensazitia ca este o “boala profesionala”.

  2. Pingback: Aprecierea, cea mai bună Critică « Reflecţii pe o frunză

  3. Principiile stilizate de mai sus se aplica cu succes in educatia Montessori, des intilnita peste hotare, aproape inexistenta la noi. Este o filosofie bazata pe respectul fata de semeni, sadit de la cele mai fragede virste.

    As da un singur exemplu, legat de exprimarea intr-o disputa: ii spui interlocutorului ca te afecteaza situatia x in modul y, ca vrei sa rezolvi problema, dar NU il acuzi. Exact cum spune dl. D: “nici unuia nu-i mai este frica, nici unul nu simte nevoia sa se apere”.

    Jesper Juul, un psihoterapeut danez, scrie pe larg despre formule precum cea a domnului D.; recomand oricui cartile “Siblings without Rivalry”, “Your Competent Child” si alte titluri. Toate pornesc de la respectul fata de semeni. Din pacate, inca nu s-au tradus si in lb romana. Pe de alta parte, ma tem ca in Romania ancorata in educatia comunista n-ar fi foarte bine primite…

  4. Am citit prima data ceva asemanator in carticica “Bravo balenuto” (“Whale done!”), foarte simpatica. Si marturia cuiva care a primit o astfel de “critica”: Randy Pausch povestind cum mentorul lui i-a spus ceva de genul: “Esti plin de calitati, pacat ca oamenii te vad ca pe un tip ingamfat, fiindca asta iti poate limita extrem de mult potentialul”. (http://www.youtube.com/watch?v=ji5_MqicxSo – merita urmarit).
    Ma straduiesc de mult sa aplic ideea aprecierii in loc de critica, si ma bucur ori de cate ori mi se aminteste de ea, fiindca mai uit; in orice caz, avand cativa ani de casnicie la activ pot spune ca e foarte utila in cuplu.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger