Apa si civilizatiile antice

6

Istoria ne ofera nenumerate dovezi legate de influenta apei asupra dezvoltarii civilizatiei umane. Marea parte a civilizatiilor proeminente ale lumii s-au format langa surse de apa. Apa proaspata, atat de vitala supravietuirii, a fost pentru ei si unealta cheie pentru agricultura, comert, transport, dar si pentru aparare.

de Tusnad (P)

Faimoasele civilizatii antice, precum Imperiul Roman, Egiptul sau Mesopotamia s-au format pe malurile raurilor si a marilor. Mesopotamia – supranumita si leaganul civilizatiei, a fost situata intre doua rauri – Tigru si Eufrat. Cea mai veche asezare umana permanenta, care poate fi clasificata ca oras, Jerihon, era situat langa multe izvoare.  Bunastarea Egiptului antic depindea in totalitate de fluviul Nil, care, in fiecare an, se revarsa lasand in urma un pamant fertil, prielnic agriculturii.

Pentru civilizatiile antice, care vedeau zei in tot ce-i inconjura, apa era, la randul ei, un dar al zeilor. Si, chiar mai mult,  ea insasi era divinizata. La egipteni, zeul Nun sau Nu era o zeitate amorfa care personifica “haosul”,  oceanul primordial, din care s-a format lumea.  Era numit “Tatal zeilor”, titlu care sublinia vechimea sa necontestata ca element al cosmosului egiptean. La sumeri exista Zeul Aspu, cunsocut ca zeu al apelor primare, iar  la babilonieni era Ea, care personifica ideea ca apa este sursa vietii.

Si raurile aveau o semnificatie aparte pentru aceste civilizatii, iar relatia dintre ei era una mistica. In timpul faraonilor, Nilul, omniprezent in viata cotidiana si in cea spirituala, era venerat ca o divinitate. Egiptenii antici isi bazau calendarul pe revarsarile fluviului, pe care le credeau un dar din partea zeilor. Faraonul trebuia sa dea tribut zeilor, ca aceste revarsari sa fie cat mai abundente an dupa an, astfel incat pamantul fertil pe care il lasa in urma sa fie din ce in ce mai vast. Nilul a reprezentat sursa de prosperitate si fericire a egiptenilor, le-a dictat ritmul vietii.
Fluviul Gange a ramas, pentru majoritatea populatiei din India, un fluviu sacru. Gangele este considerat a fi intruchiparea lui Ganga, zeita purificarii, care initial curgea doar in cer, dar a fost coborat pe pamant de regele Bhagiratha ca sa purifice cenusa stramosilor sai.

In Biblie, apa este mentionata de 722 de ori. Prima mentionare este chiar la inceput, la Geneza: lumea a luat  fiinta dupa ce Dumnezeu a impartit apele din ceruri de apele de pe pamant. In cele mai multe pasaje biblice apa simbolizeaza cuvantul si mantuirea Domnului, iar in altele este mentionata in legatura cu viata spirituala si purificarea crestinului.

In Koran apa apare ca un element primar care a existat inaintea pamantului sau a cerurilor: “Si El este cel care a creat cerurile si pamantul in 6 zile si tronul sau era pe apa”. Apa sta la originea vietii pe pamant, este substanta din care Dumnezeu a creat omul: “El este Cel ce l-a creat pe om din apa”. Un alt pasaj al Koranului avertizeaza, ca niciun om nu poate abuza de o fantana. Daca are un surplus de apa, trebuie sa-l ofere strainilor si animalelor acestora.

Talmudul evreiesc spune ca nici un om nu poate vinde apa din cisternele publice si, desi regulile ospitabilitatii trebuie respectate, nevoile locuitorilor si ale animalelor acestora, vin inaintea nevoilor strainilor. Un om in desert care intalneste un strain insetat este indemnat sa-si satisfaca prima data propria sete si abia apoi sa ofere din rezervele sale de apa celor insetati. Binefacerea este o virtute, dar ocrotirea propriei vieti o depaseste ca importanta.

Apa este considerata cel mai dintai purificator in majoritatea religiilor, de la crestinism, hinduism, la islamism, iudaism, taoism etc. Cele cinci rugaciuni zilnice ale islamicilor pot fi efectuate doar dupa spalarea corpului cu apa curata. Apa care spala impuritatile fizice, va contribui si la curatenia morala. Pentru hindusi fluviul Gange este  “purificatorul sufletelor”. In fiecare zi, mii de oameni iau parte la baia sfanta ce consta in scaldatul de trei ori si bautul unei guri de apa din Gange. O singura intrare in fluviu, spun credinciosii hindusi sau o singura picatura de apa bauta din apele sale este suficienta pentru a se obtine “purificarea de pacate”. Deasemenea, botezul in bisericile crestine este facut cu apa, acest ritual semnificand lepadarea pruncului de pacatul stramosesc si alaturarea lui la credinta crestina.

Anticii erau suficient de intelepti sa stie ca nu era suficient doar sa ai apa, aceasta trebuia sa fie si curata. Texte originare din 2000 i.H  deja vorbesc despre  purificarea  apei, prin metoda filtrarii cu nisip si prin fierbere. In Egiptul antic sulfatul de aluminiu si sulfatul de fier sau un mix al acestora, era folosit pentru extragerea particulelor solide suspendate. In Grecia, un sac de panza, supranumit “giuga lui Hipocrate” dupa inventatorul lui, era folosit pentru  filtrarea apei inainte de fierbere. In India se folosea nisip si pietris, metoda descrisa pe larg intr-un manuscris sanscrit. Romanii, grecii si indienii maya foloseau apeducte pentru mentinerea puritatii apei. Romanii au fost cei mai mari constructori de sisteme de ape. Numai in orasul Roma, erau 11 astfel de apeducte, care masurau in total 400 km. Dar, la randul lor, au invatat aceasta tehnica de la asirieni, care cu 3 milenii inainte au alimentat orasul Ninive cu apa proaspata prin apeducte.

Odata cu caderea acestor imperii, progresele in ceea ce priveste technicile de  purificare a apei au ajuns in  impas. Cu sute de ani dupa, in 1627, Sir Francis Bacon a inceput un experiment cu purificarea apei saline.  Experimentul  lui a esuat, dar a retrezit interesul pentru acest subiect in randul oamenilor de stiinta si a dus, prin secole de experimentari si inventii, la tehnologiile moderne de azi de tratare si epurare a apei.

In zilele noastre purificarea apei nu mai reprezinta o problema. In societatea moderna, apa curata este, in cea mai mare parte a lumii, o resursa usor accesibila. Si tocmai pentru ca este asa, adesea uitam sau trecem cu vederea cu mare usurinta, faptul ca pentru multi oameni apa este inca un bun extrem de ravnit, la fel de pretios si divinizat,  cum era cu mii de ani in urma in antichitate.

(Sursa:   De Marq Villiers, Water: The Fate of Our Most Precious Resource, 2000 si http://www.historyofwaterfilters.com)

Foto: Apeduct roman, Reuters

Tags:



6 comentarii

    • Daca citeai tot si nu dadeai rasol vedeai ca articolul este publicitar de fapt dar mai ales ca este preluat din alta parte.
      Ma mir ca nu ai cerut linsarea scriitorului. De ce nu te miri? Pai nu ai de ce. Te mirai daca descopereai ca esti destept. Dar nu e cayul.

      (Sursa: De Marq Villiers, Water: The Fate of Our Most Precious Resource, 2000 si http://www.historyofwaterfilters.com)

  1. “In zilele noastre purificarea apei nu mai reprezinta o problema. In societatea moderna, apa curata este, in cea mai mare parte a lumii, o resursa usor accesibila.”

    Oare asa sa fie ??? … ???

    • Nu e asa, si pe mine m-a indignat aceasta afirmatie! Cati au acces greu la apa in africa. Dar sa nu mai vorbim de economiile emergente ca India sau chiar China care rivalizeaza la pozitia de superputere… sau chiar in SUA exista zone cu acces limitat la apa curenta…

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger