Apa nu e doar o nevoie universal umană, ci și un drept inalienabil. E un truism că fără apă nu există viață. În 2009, Parlamentul European a declarat apa drept „proprietate comună a omenirii” și a cerut statelor membre UE să garanteze că până în 2015 toate popoarele sărace vor avea acces la apă.
de Ioana Pelehatăi
Deși 70% din suprafața pământului e acoperită de apă, la ora actuală peste 1,1 miliarde de oameni nu au acces la apă de băut. Circa 2,5 miliarde de oameni nu au acces la condiții de igienă standard. În România, la finalul lui 2013, 1,3% dintre orașele țării și 28,3% din sate nu aveau rețele de apă, iar 3,1% dintre orașe și 76,5% dintre sate nu aveau canalizare. Și, când vine vorba de gospodărie și gospodărire, cele mai afectate de problemă sunt femeile. Ele sunt cele care trebuie să se asigure că e casa curată, masa pregătită, rufele spălate și toată lumea îmbăiată. Când asta înseamnă că-ți petreci ore din zi cărând apă de pe unde poți, e limpede că nu mai ai timp nici măcar să te gândești la a-ți lua un serviciu.
Asigurarea apei e o muncă. Lipsa apei înseamnă că nu poți să te duci la școală sau la serviciu. Înseamnă că te poți îmbolnăvi mai ușor. Înseamnă că, oricum privești problema, ești cetățean de mâna a doua. Și deși România are mulți cetățeni care se confruntă cu lipsa apei și toate problemele pe care le provoacă această situație, autoritățile își pasează problema din ograda uneia într-a alteia. Primăriile spun că n-au cum să-și racordeze locuitorii la rețelele de apă și canalizare fără sprijin din partea autorităților centrale. Parlamentul și Guvernul nu spun mare lucru pe tema asta. Așa că societatea civilă a luat inițiativa.
În noiembrie 2014, Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună” s-a aliat cu trei organizații locale (Agenţia de Dezvoltare Comunitară Buzău, Asociația Centrul de Resurse pentru Egalitate AEQVITAS Olt și Centrul de Resurse Appolo Prahova). Au avut șase luni la dispoziție în cadrul proiectului „Democrație participativă. Pilotarea unei ințiative cetățenești pentru comunitățile interetnice din România”, finanţat prin Fondul ONG. Le-au folosit ca să meargă în comunități, să afle care-s problemele reale ale oamenilor, la firul ierbii, și să pună la cale un plan de a le rezolva. În teren au găsit probleme care mai de care mai diverse: de la rata ridicată a abandonului școlar până la lipsa experților în problemele romilor în primării, de la lipsa actelor de proprietate până la cea a locurilor de muncă. S-au pus pe treabă, împreună cu grupurile de inițativă din comunități: au organizat activități educționale, au mobilat o sală de clasă, au amenajat un teren de joacă și au luptat pentru angajarea de mediatori sanitari și școlari.
Printre toate astea, însă, au dat din nou și din nou de aceeași problemă – și în comunitățile rome și în cele ne-rome, și în localitățile izolate geografic, cât și în cele ușor accesibile: lipsa accesului universal la apă. Iar problema e națională: Institutul Național de Statistică spune că circa 8 milioane de români trăiesc fără acces la apă potabilă. Așa că, deși campania viza doar treizeci de comunități, cei de la Agenția „Împreună” s-au decis să o extindă la nivel național. Poate așa aveau să audă și autoritățile semnalul de alarmă tras de cetățeni.
Strângerea de semnături a necesitat o mobilizare fără precedent pentru Agenția „Împreună”, povestește Alexandra Hosszu. Au făcut apel la personalități publice, printre care s-au numărat și staruri din fotbal ca Jean Vlădoiu și Miodrag Belodedici. Au filmat clipuri de conștientizare în comunități. Au explicat oricui a fost dispus să asculte că lipsa apei e o problemă care-i afectează deopotrivă și pe romi și pe ne-romi. Și, pentru că proiectul a fost unul de cooperare interetnică, au reușit, în cele din urmă, să strângă un număr impresionant de 21.397 de semnături de pe tot cuprinsul țării.
În septembrie 2015, semnăturile și manifestul campaniei au fost depuse la Parlamentul României. Autorităților li s-a cerut să cartografieze situația accesului la apă și să găsească soluții eficiente. Și, pentru prima dată de la intrarea României în UE, problema a fost pusă pe agenda publică. E doar un prim pas, iar rezolvările sunt abia în stadiul de dezbatere – însă este un prim pas esențial spre a garanta tuturor cetățenilor României, indiferent de etnie sau poziționare geografică, că apa nu va mai fi un lux pentru ei.