Duşurile şi baia nu au avut niciodată doar o funcţie igienică. Ne băgăm în cadă după o zi stresantă sau cînd venim afară din frig. Facem duşuri pentru simpla plăcere senzuală de a simţi apa fierbinte pe piele. Şi cînd ne simţim singuri.
E o senzaţie cunoscută oamenilor singuri: apa fierbinte ca surogat pentru îmbrăţişări. Dar în ce măsură e aceasta o metodă frecvent folosită pentru a compensa izolarea?
John Bargh şi Idit Shalev, doi cercetători la Yale, au demonstrat că e ceva destul de obişnuit. Un studiu făcut pe 51 de subiecţi a arătat că, matematic, cu cît mai singur se simte cineva, cu atît stă mai mult în cadă sau sub duş. Gradul de izolare al fiecăruia determină şi creşterile de temperatură ale apei. Cu cît mai multă însingurare, cu atît mai fierbinte e baia. Undeva, la un nivel inconştient, simţim nevoia să compensăm lipsa de contact epidermic. Plăcerea de a sta în apă e una dintre plăcerile fundamentale, iar apa fierbinte o sporeşte.
O baie fierbinte cu spumă, un pahar de vin şi compania celei mai dragi fiinţe din lume, tu însuţi, poate fi tot ce ai nevoie ca să te simţi bine.