Vărul lui Borat, neurocercetătorul Simon Baron-Cohen, este autorul unei teorii controversate despre autism ca o formă de masculinitate extremă. Argumentele sale ar fi următoarele: autismul e mult mai des întîlnit la băieți; autiștii gîndesc într-un stil considerat, prin convenție culturală, mai masculin, adică mai sistematizator și mai puțin empatic; expunerea mai mare la testosteron a fătului corespunde cu trăsături autiste observate mai încolo la aceiași copii.
Baron-Cohen numește acest tip de creier masculin extrem și presupune că ar exista și unul feminin extrem (termenii sunt strict convenționali și se aplică atît femeilor, cît și bărbaților). Doi cercetători, Jennifer Bremser și Gordon Gallup Jr, au făcut un studiu pe sute de bărbați și femei și au descoperit că subiecții cu o atitudine disfuncțională față de hrănire aveau și niveluri mai mari de empatie, o frică mai mare de evaluare negativă din partea celorlalți și capacități de sistematizare și ordonare mai reduse.
Capacitatea mai mare de empatie a acestor bărbați și femei nu era însă în mod necesar și una realistă. Subiecții din această categorie, cu probleme de hrănire, priveau imagini cu chipuri și le atribuiau emoții sau probleme care nu existau. Acest stil de empatie extremă, irațională, se numește hyper-mentalizare și e cumva opusul a ceea s-a observat la autiști, o opacitate la expresiile de pe fețele celorlalți. Hyper-mentalizarea e o formă de paranoia, cei care au acest stil de gîndire tind să vadă ostilitate sau dezaprobare pe fețele neutre. Aceasta duce la o conștiință exagerată de sine, la senzația de evaluare permanentă din partea celorlalți și de aici la anorexie: subiectul se simte întotdeauna prea gras.
La testele de sistematizare, bărbații și femeile cu acest tip de creier au obșinut scoruri foarte mici. Bremser și Gallup Jr au propus și o ipoteză explicativă a prevalenței vegetarianismului la persoanele cu disfuncții de hrănire: dacă creierul feminin presupune empatie extremă, această empatie e proiectată și pe animale.