Animalele au imaginaţie?

0

Decenii de studii intensive au arătat că unele specii de animale, precum cimpanzeii, au o anumită capacitate imaginativă; dar nu este sigur că pot distinge, în fapt, fantezia de realitate. O incursiune în lumea animală vine să ne spună că, totuşi, imaginaţia nu este ceva specific uman, ci se întâlneşte şi la alte specii.

 

 

Copiii (puii de om) îşi exprimă imaginaţia de la vârste foarte fragede, prin metode diverse, inclusiv prin a juca diverse scene închipuite de ei sau a vorbi cu un prieten imaginar. Şi visele sunt o formă a imaginaţiei, dar studii făcute pe şobolani au demonstrat că şi aceştia visează (şi, probabil, şi alte specii de animale). Însă a atribui unui obiect o altă funcţie decât cea evidentă, o funcţie izvorâtă din imaginaţie, presupune o minte ceva mai complexă. Spre exemplu, să îţi închipui că o banană este un telefon sau că o păpuşă are suflet ar părea ceva exclusiv uman, însă cercetătorii au observat aceste lucruri şi în cazul unor cimpanzei studiaţi perioade îndelungate de timp.

Astfel, Viki, un cimpanzeu crescut într-o familie de oameni, a avut la dispoziţie multe jucării (exact ca un copil), inclusiv unele cu sfori, care puteau fi trase. Primatologii Mary Lee Jensvold şi Roger Fouts au observat, la un moment dat, că Viki trăgea după ea o jucărie imaginară, după modelul acţiunii în cazul jucăriilor reale care erau legate cu sfori. Mai mult decât atât, la un moment dat, Viki s-a prefăcut că jucăria ei se împiedicase, se blocase în ceva şi a tot tras de sfoara imaginară până când a considerat că jucăria s-ar fi eliberat de obstacolul întâlnit. Cu altă ocazie, jucând aceeaşi scenă, ea a aşteptat ca unul dintre îngrijitorii săi umani să vină să îi elibereze jucăria şi abia după aceasta a continuat să se joace – din nou, jucăria era una imaginară.

Nu doar în cazul cimpanzeilor au fost observate comportamente de acest tip, ci şi la anumite specii de păsări sau chiar la alte animale. Totuşi, notează oamenii de ştiinţă, imaginaţia animalelor este, probabil, limitată precum în cazul copiilor mici: îşi pot imagina diverse lucruri, dar nu pot face diferenţa clară între realitate şi fantezie. Îşi pot imagina că un obiect este altceva decât este, dar fără să realizeze asta în mod conştient. Decenii de observare şi monitorizare atentă au relevat că, în anumite situaţii, animalele îşi pot imagina trecutul sau viitorul, pot acorda atenţie unor obiecte imaginare şi pot atribui o altă funcţie unui obiect anume. În circumstanţe extraordinare, pot arăta interes sau emoţie. Însă, din ceea ce ştiinţa cunoaşte până în acest moment, animalele nu au prieteni imaginari, nu relaţionează cu fiinţe inventate de mintea lor. Dar asta nu înseamnă că suntem singurii de pe planetă cu imaginaţie.

 

Sursa, foto şi mai multe detalii: BBC


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger