An nou. Promisiuni noi. Ne tinem sau nu de ele?

12

2010

S-a terminat Revelionul. S-a terminat si vechiul an. Incet-incet se termina si proviziile adunate pentru marea petrecere, desi se pare ca majoritatea concetatenilor cumpara mancare si bautura de Revelion nu ca la o petrecere normala, ci ca la o eventuala catastrofa nucleara.

de Magor Csibi

Dar asta nu conteaza. Ne place sa mancam, sa bem. Sa petrecem, chiar si daca nu avem motiv. Sa promitem multe lucruri si sa nu ne tinem de ele.

Va fi anul asta diferit?

Mai toti promitem cate ceva de Anul Nou. Ca bem mai putin, ca mancam mai putin, ca ne miscam mai mult, ca o sa ne pese mai mult. Ne pregatim de petrecerea de Revelion cu un spirit inaltat. Ne bucuram, avem planuri mari si sperante ridicate.

A doua zi insa ne trezim. Ne dam seama ca 1 ianuarie e o zi la fel ca si 30 ianuarie sau ca si 15 noiembrie. Anul asta nici macar zapada n-a dat diferenta. Ne trezim mahmuri, cu arsuri la stomac, ne uitam la reclamele cu Triferment si Rennie la televizor pana la 7 seara si ne dam seama ca am pierdut prima zi.

Si tot asa, daca nu ne tinem de ce ne-am promis, poate mai pierdem o zi si inca una, pana cand uitam de promisiune. Iar sperantele si ideile noastre se uita, se amana inca un an.

Sau nu.

In aceasta dezbatere va invitam sa nu uitati de promisiunile facute. Va invitam sa ne impartasiti inca o data promisiunile, mai ales ca avem si un concurs cu aceasta tema.

Iar in cateva zile va vom impartasi promisiunile noastre. Nu ca redactie, nu ca Think Outside the Box, ci ca indivizi.

Dar pana atunci ramane intrebarea: ne tinem sau nu de promisiunile pentru anul 2010?

[coloana]

Promisiunea e delicatesa omului matur

de Marian Chiriac

Imi plac diminetile, zilele de luni, inceputurile de luna sau de an.  Mai de fiecare data in astfel de situatii, imi place sa nu am restante, dar mai ales imi promit ca voi face lucruri noi pe care chiar incerc sa le duc la bun sfarsit. Problema mea principala e ca uneori promit prea mult(e).

Un exemplu concret: de citiva ani incoace, incerc sa ma tin de o promisiune pe care o consider foarte importanta pentru sanatatea mea mintala si fizica. Astfel, in fiecare an mi-am propus sa urc un munte nou si sa vad o tara necunoscuta.

Nu cred ca daca imi repet aceasta promisiune in noaptea de Revelion, eventual cu un pahar de sampanie in mana, ea se va indeplini automat. Nu cred nici ca trebuie sa fac o mie de fapte bune pentru asta, nici sa castig la Loto sau sa astept sa imi cada vreo mostenire din cer.

In general, nu incerc sa tratez promisiunea ca pe o superstitie, ci ca pe asumarea constienta a unui obiectiv, a unui angajament. Cred ca doar de mine depinde ce imi doresc si cum ma tin de promisiunea facuta.

Pentru mine, promisiunile sunt precum orizontul ce se vede dincolo de culmea unui deal. Ma atrage orizontul, imi doresc si imi promit sa ajung acolo sus, ma pregatesc cat pot de bine pentru asta, pornesc la drum si, la sfarsit, pe culmea dealului, ma bucur sa vad ca lumea nu se termina acolo. Ca orizontul se indeparteaza si continua sa ma cheme.

Evident, viata mea nu e formata exclusiv din promisiuni pe care le tratez ca pe niste obiective numai bune de cucerit. Nu am in buzunar ceva in genul “bucket list”, o insiruire de dorinte-promisiuni pe care musai sa le indeplinesc inainte de a muri.

Pe de alta parte, nu exclud hazardul, ba chiar sunt putin fatalist de felul meu. Dar nici nu sunt mare fan al sufletelor haotice, al improvizatiei atotstapanitoare, al lui “hai ca vedem noi ce-om face”. Imi plac surprizele, dar cel mai adesea ma pregatesc pentru intalnirea cu ele.

Incerc, totodata, sa nu fiu robul perseverentei sterile intr-o actiune fara orizont, in care sa ma mane doar incrancenarea sau obligativitatea cuvantului dat. Incerc de aceea sa ma adaptez realitatii, atunci cand aceasta o cere.

Cred ca a promite si, mai ales, a te tine de promisiune e, intai de toate, apanajul maturitatii. Doar cand stii cat mai bine ce iti place sau ce iti doresti, ce si cat poti face, doar cand ai cunoscut bucuria respectului fata de tine si fata de ceilalti, si cand iti doresti sa retraiesti acea bucurie, doar atunci poti promite cu adevarat.

Asadar, pentru 2010 nu mi-am propus nici sa fiu mai bun, nici mai frumos ori mai bogat, nici sa descopar Atlantida sau formula tineretii vesnice. Mi-am propus doar sa urc un munte si sa vad o tara noua.

[coloana]

Promisiunile sunt tare pacatoase

de Ionut Dulamita

Am urat promisiunile inca de mic copil. Si asta pentru ca tata era un maestru desavarsit in a nu le duce la bun sfarsit. Daca imi promitea azi ca maine o sa jucam tenis de masa impreuna, a doua zi ma fenta cu un pretext si ajungeam sa lovesc de unul singur mingea de ping-pong de peretele camerei mele, bosumflat.

Erau insa si zile in care primeam de la el din senin o paleta de tenis nou-nouta, cu fete de concurs, cu care puteam sa-mi exersez de minune topsin-ul. Chiar daca nu in compania lui. Si nu era genul ala de cadou care sa-mi inchida gura si sa compenseze pentru promisiunea nerespectata. Simti chestiile astea.

Astfel de surprize mi-au aratat ca lucrurile de moment, cu doza lor de imprevizibil, sunt de fapt autentice si vin din suflet, nu angajamentul fortat pe care il impune o promisiune. Pentru ca atunci cand promiti sa faci ceva, nu ajungi sa faci totul fortat?

Iti fixezi un deadline, promisiunea implica invariabil si un deadline, iar pana la acel deadline poti sa-ti schimbi de zece ori sentimentele si modul de a gandi. Dar daca ai promis, ai promis, nu? De aia starea de spirit de moment e cea mai misto, nu are constrangeri, e oarecum pura, daca exista asa ceva.

De ce sa-mi impun: in 2010 voi fi mai bun, mai intelegator cu toata lumea?  Poate n-o sa vreau sa fiu intelegator, poate vreau sa fiu “baiat rau”. Sa incendiez sediul guvernului, sa protestez violent in strada impotriva pescuitului de sturioni sau sa-i umplu de vantai pe functionarii bancilor care ma pun sa alerg prin tot orasul dupa o hartie.

Dar in acelasi timp pot sa imi surprind iubita mea cu o plecare spontana in Vama Veche, in miez de noapte, sa vedem valurile inghetate ale marii, decat sa-i promit ca vara asta, pe data de, ne vom caza la hotelul X, de cinci stele, si vom avea un sejur de basm. Apoi sa ma sucesc si sa-i spun ca am chef sa mergem mai degraba la munte, la o stana eco.

Asa ca e mai OK sa traiesti cum iti vine, doar n-o sa fii niciodata perfect. Cand vrei sa fii cald, esti cald, daca asta simti pe moment. Cand vrei sa fii intolerant, esti intolerant. Nu degeaba am fost inzestrati cu o multitudine de trairi. De ce sa le inabusim pentru mici idealuri de perfectiune la care oricum n-o sa ajungem niciodata si care oricum ar fi incredibil de plictisitoare daca le-am atinge? Tocmai prin previzibilul lor.

Defectele se pot transforma in calitati daca esti natural, pentru ca tot timpul vor fi contracarate de calitati la fel de naturale. Toti le avem. Asa ca pentru anul asta nou singura promisiune pe care pot s-o fac e ca o sa fiu in continuare eu. Cu bune, cu rele. Rafinamentul tine de scopul si dozarea lor.

Foto: Flickr – Optical illusion

Tags:



12 comentarii

  1. Anul asta am promis ca ma voi stradui mai mult sa-mi gasesc un job, am promis ca voi fi mai sociabil….purtat de euforia de revelion am uitat de probleme si necazuri. Azi mi-am adus aminte de ele….
    Luna asta voi fi dat afara din casa daca nu gasesc un client pt apartament, pt ca maica-mea a facut un credit ipotecar si nu-l poate plati. In alte parti nu avem unde sa ne ducem iar bani nu am de unde sa mai imprumut….
    Ramanand pe drumuri…deja parca promisiunile de Revelion nici nu mai exista, insa ma bucur ca am uitat de necazuri si am reusit sa ma bucur de trecerea in anul nou, chiar daca acest an va fi probabil cel mai urat din viata mea.
    Sper totusi sa am taria si sa muncesc, pt a avea un loc unde sa stau….sper ca prietena mea sa nu se desparta de mine, sper multe…
    Un an nou bun tuturor….si putere de munca.

  2. la multi ani!

    oameni buni, noi romanii iubim viata si ne facem din orice zi o sarbatoare la o adica… la fel ca cei din sud… dar in acelasi timp suntem asi in a ne gestiona capacitatea de adaptare la mediu, la rigori, la civilizatie… la fel ca cei din sud…

    fiecare realizare incepe cu un vis tainic… cu un plan si o promisiune… asadar, lasati-va prada visurilor, iubirii, maibinelui… ignorati-i pe alarmistii obsedati de cataclisme… raul oricum vine cand e sa vina, de ce sa-l amplificam imaginandu-l? suntem ceea ce gandim, nu-i asa?

    asta nu e euforie ci realismul varstei de 50 de ani… cred ca inconstienta este unul dintre farmecele tineretii… ea iti da curaj si iti descopera atuurile…

    va rog, bucurati-va de tinerete… este avutia tuturor pentru care nu se face nici un efort si, poate de aceea, este pretuita cu adevarat doar cand trece…

    asadar, sa facem haz de necaz, sa cautam satisfactie in tot ceea ce facem si sa ne iubim cu foc dar fara ipocrizie!

    si, mai ales, nu incetati sa visati!!!

    cu drag, carmen

  3. acelasi lucru l-am sesizat si eu pe 31 la mine pe blog ca toata lumea promite inclusiv eu cate ceva dar la sfarsitul anului nimeni nu vrea sa faca un bilant sau sa isi aduca aminte de ce a promis la inceputul anului…

  4. Mi-am promis la inceputul anului 2009 ca ma voi lasa de fumat (evident, aprinzand o tigara si spunandu-mi ca o voi face de a doua zi). M-am lasat de fumat in total cred de vreo 3 ori pe parcursul anului trecut si pana la urma am intrat in noul an fara sa imi mai aprind nici o tigara. Am ajuns la stadiul in care am reusit sa transform fumatul dintr-o necesitate intr-un act social si doar atat. Sper sa ma tina… Evident, faptul ca s-au scumpit foarte mult tigarile a avut o importanta foarte mare. Mi se parea stupid sa scot o multime de bani din buzunar ca sa imi stric sanatatea. Anul acesta mi-am propus o singura chestie….sa nu ma mai enervez si sa imi fac sange rau atat de des pentru lucruri care nu pot fi schimbate…mi se pare si mai greu de realizat si de cuantificat decat ce mi-am propus in 2009.

  5. o dorinta mai veche, care intre timp a devenit nevoie, pentru 2010 este sa descoper acel “ceva” care sa ma defineasca, sa ma contureze intrucatva!
    apoi imi doresc sa am intelepciunea de a pastra aproape de mine oamenii care merita, de a zambi cat mai mult si de a vorbi cu mama in fiecare zi!

  6. Mi-am propus din superstitie sa intru in 2010 fara nicio datorie, nici macar 10 lei, si nicio promisiune neindeplinita. Si desi a fost greu am reusit, nu datorez nimanui nimic, nici macar o promisiune! 🙂 Ma simt asa de libera!

    • Doamna Georgiana. Nu pot sa fiu absolutamente de acord cu dvs. Datorati mult, chiar foarte mult. Aveti datorii pe care nicicind nu o sa vi le puteti achita. Datoria fata de cei care v-au nascut, crescut, educat si dezmierdat. Datoria fata de cel/cea care v-a intins o mina de ajutor atunci cind nevoile vietii s-au rostogolit de-a valma peste dvs. Datorie fata de cei care v-au spus cindva ca va iubesc. Si mai ales, datorie fata de Cel care va da ceea ce-i de mare pret: sanatatea. Sper ca v-am convins ca nu v-ati achitat inca absolut toate datoriile. Si, la drept vorbind, nici nu o veti putea face vreodata. Celor care stiti sigur ca va iubesc, le puteti achita datoria cu aceeasi moneda. Pentru ca iubirii nu i se poate raspunde cu nimic altceva, decit cu IUBIRE.

  7. Ioi, ioi ce an ne asteapta !

    Cu surcele, cu belele si cu multe ….. bune. La lume n-oi spune. Mai oameni buni. Noi istea care inca mai facem umbra pamintului avem dreptul sa visam la absolut ce vrem noi. Si sa avem aspiratii care trec dincolo de dunga Universului. Cu cit aspiratiile noastre vor fi mai inalte si mai irealiste, cu-atit dezamagirea o sa fie mai mare atunci cind vom constata neimplinirea acestora. Cea mai mare bucurie si multumire sufleteasca pentru fiecare ar trebui sa fie daca atit el/ea sunt sanatosi, asemenea si cei apropiati inimii. Restul este fum. Nu alergati dupa himera numita ban. Nu pretindeti a avea mai mult/mai multe decit puteti sa stapiniti sau sa folositi. Si nu uitati esenta in totul: sa multumiti Celui de la Care vine absolut totul. Si invatati-va si urmasii sa nu se duca in asternutul patului fara o rugaciune de multumire.
    Cum va simtiti voi ca parinti daca odraslele nu va multumesc nici astazi, nu o fac nici miine si nici poimiine pentru dumicatul de piine pe care li-l puneti pe masa ? Ei vedeti. Deci, stiti ce aveti de facut. Si par pe buric de va crescut.
    Sau, cum spunea un mucalit: lasa lumea dupa ea si de noi o raminea. Sa se rastoarene caruta binelui peste voi toti. Dar sa nu fie prea incarcata fiindca atita bine va poate sufoca.

  8. Foarte buna initiativa dumneavoastra de a educa romanul.
    O remarca as face totusi modului de exprimare (total antipedagogic : ))) al domnului Dulamita.. Sa folosesti intr-o singura fraza de trei ori un un cuvant care nici nu exista in romana si pe care un roman de mai mult de 40 de ani nici n-ar sti cum sa-l citeasca?… Cu prietenie

  9. Pingback: Idei pentru 2010 « alerg, deci exist

  10. Imi propun sa fiu mai buna, mai ingaduitoare, mai darnica.Imi propun sa nu mai judec, sa ma abtin de la orice barfa” mica si nevinovata”, sa intind mai des o mana de ajutor celor ce au nevoie de ea si sa incerc sa nu mai astept ca cei din jur sa ma iubeasca sau sa ma rasplateasca cu aceeasi moneda.Imi doresc sa privesc mai des cerul, sa vorbesc mai des cu Dumnezeu si sa am atata dragoste incat sa-i fac pe cei din jurul meu mai buni si mai sinceri asta imi doresc!

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger