Amintirile neplăcute sunt greu de uitat, dar un nou studiu sugerează că unele detalii pot fi în mod intenționat date uitării, ceea ce dă speranțe în tratarea depresiei și stresului post-traumatic.
Cercetătorii scoțieni au folosit cuvinte precum “picnic” pentru a selecta amintiri în rândul a 30 de tineri, femei și bărbați. Apoi le-a fost testată abilitatea de a uita.
“Pentru cuvântul-semnal ‘picnic’, se pot gândi la o petrecere aniversară”, spune autorul studiului Saima Noreen, neurocercetător la Universitatea St. Andrews din Scoția. “Unele amintiri erau jenante, precum faptul că un coleg de școală a spus ceva neplăcut. Altele erau mai dureroase, precum o atingere nepotrivită a unui prieten de familie”, explică aceasta.
Pentru fiecare dintre cele 24 de cuvinte-semnal, participanții la studiu și-au amintit câte un eveniment cât mai detaliat, explicând cauza, consecințele și însemnătatea personală. O săptămână mai târziu, li s-au arătat aceleași cuvinte-semnal colorate în roșu sau verde.
“Pentru cuvintele verzi, le-am cerut să descrie amintirea în detaliu ca înainte. Pentru cuvintele roșii le-am cerut să evite să se gândească la evenimentul respectiv”, spune cercetătoarea.
Se pare că evitarea șterge părți ale memoriei, după cum a arătat experimentul reluat mai târziu, când subiecții au omis detalii dureroase ale amintirii relaționale cu cuvântul roșu. De cele mai multe ori aceștia își aminteau cauza, dar uitau consecințele și semnificația personală.
Uitarea nu este văzută cu ochi buni, dar, de fapt, este esențială pentru procesul de memorare. De exemplu, pentru a-ți aminti unde ai parcat mașina cu ocazia drumului săptămânal la cumpărături. “Trebuie să-ți amintești unde ai parcat azi, dar, de asemenea, trebuie să uiți unde ai parcat cu alte ocazii. Dacă nu am uita, memoria noastră ar fi un haos în care s-ar amesteca informații irelevante”, adaugă cercetătoarea.
Sursa: ABC News
Un comentariu
uitatul detaliilor dureroase este parte a normalitatii. ideea cu care ati inceput in sapou, cea cu tratarea depresiilor prin manipularea formarii amintirilor, este o idee frumoasa, dar cel putin partial, nerealizabila. pentru ca oamenii cu depresii ajung in acest punct tocmai pentru ca memoria lor functioneaza ca un accelerator de amintiri dureroase, concentrindu-le, in loc sa le disipeze sau ingroape adinc.
cu ptsd cred ca e putin diferit, dar pina la urma totul depinde de mecanismele individuale de formare a amintirilor/arhivare/recuperare amintiri din arhiva (actualizarea memoriei in momente diverse).