În ziua referendumului pentru demiterea președintelui, guvernul a organizat un pelerinaj la presupusa vilă a acestuia. Reporterul nostru paranoic, trimis în sânul poporului desfigurat de lupta politică, a confundat evenimentul cu o invazie de zombie.
de Vlad Ursulean (Student România Curată)
Stop, obiectiv militar! O stradă baricadată, mesaje mâzgâlite disperat pe asfalt, jandarmi peste tot, trei dube albastre în care te bagă când vor să te bată, agenți infiltrați “subtil” în mulțimea de oameni adunată ca la scena unui masacru.
Suntem într-un joc pe calculator. Briefingul misiunii sună așa: “Doi înalți demnitari se cățelesc pentru o vilă în ziua referendumului. Populația o ia cu asalt, căutând dictatorul. Infiltrează-te și…” mai departe e neclar. Asasinează răufăcătorii? Pune bomba? Salvează ostaticii? De ce nu? Orice e posibil în timpurile astea debile.
Până acolo e o dâră de indicii. Azi-noapte, persoane neidentificate, cu o caligrafie execrabilă, au scris cu vopsea albă pe asfalt, în vreo zece locuri, “spre vila lui Dottore Ponta“. Lumea privește încurcată, credea că vine la Dittatore Băsescu.
“Cum de n-a văzut paza, cum de n-a văzut SRI-ul?“, se activează o babă. “Că eu dacă puneam acum un afiș pe stâlp ajungeam la închisoare!” Pensionari se strâng în jurul ei și dau din cap ca mâțele chinezești din mână, da, da, baba vorbește repede ca un rapper și îi încarcă cu putere și lumină. Scena e urmărită discret de camerele de supraveghere, care au fost martore și la infamul gest de vandalism.
Până să atacăm vila mai e mult. Sunt trei bariere de înfrânt, care ne țin captivi vreo 45 de minute, apoi ne dau drumul spre obiectiv. Timpul nu e irosit. Oamenii se alimentează unul pe altul cu ură proaspătă.
“Cine-a pus bannere alea?!” întreabă o femeie. “Fata lu’ Băsescu!” i se răspunde. Cu puțin timp în urmă, Ioana Băsescu venise pe-aici cu un tricou “absent motivat” și fusese alungată cu huiduieli, scroafo, uăăăă.
Un moș în cămașă și pantaloni de pânză cenușie își drege vocea și duce subiectul mai departe: “Băsescu nu e tatăl biologic al celor două fete… Sunt marinar, știu!” Se uită-n jur cu subînțeles și spune mai încet: “Dacă ai o fiică care nu-ți poartă ADN-ul, poți să te încrucișezi și cu ea. Și… să faci alți monștri marini!” Asta aruncă în creierul mulțimii imaginea unor rechini care se zbat în adâncuri, nu se știe dacă-n luptă sau în împerechere. Murmur. Rechinii se transformă-n procente.Cât e prezența, cât e prezența?
Altul prinde curaj: “Dacă cineva mă roagă mâine «Ajută-mă să urc în tramvai» îi zic «Arată-mi buletinul!». Nu mai mișc un deget fără să văd ștampila.”
Jandarmii patrulează de-a lungul mulțimii, să nu se mănânce între ei. “Băiete! Dacă eram polițist și-mi tăia salariul îl legam pe ăsta acilea!” Jandarmul, un tinerel cu mustăcioară, ridică din umeri: “Aș lega, dar nici nu mai știu pe cine…”
Intrăm în curte. Unde-i vila luxoasă despre care se vorbește la TV?! Tot ce văd e o cazemată oribilă, renovată cu 1 milion de €uroi în tradiționalul stil “neam prost”. Holul principal arată ca o stație de metrou fără jeg. Marmură pe jos, piatră pe pereți. Luminile sunt montate-ntr-un plafon fals, ca în hotelurile din provincie. Dormitor, sală de fitness, bucătărie, băi, toate în același stil. În fiecare încăpere e minim o plasmă, ca să poți sta permanent cufundat în veninul de la televizor. Cine ar vrea să locuiască aici?!
Vila e una dintre cele mai mici clădiri din cartierul ăsta, care-i de fapt o bucată din parcul Bordei. A cui a fost ideea să transforme locurile de joacă ale copiilor în tristețea asta?
“Aici i-o trăgea lu’ Udrea!“, exclamă o femeie și-i dă soțului un aparat foto, să o pozeze cu șezlongurile de lângă piscină. Două pensionare gârbovite discută în fața unei uși:
– Aici e încuiat, dar precis e saună!
– Mai întâi intra în saună, apoi în piscină. Ha!
Vocea mulțimii se ambalează, prind doar frânturi: “Măgarii! Silogisme! Moarte! Să-i executăm pe toți!” Îmi îngheață sângele, o tai spre ieșire, un hol ca de spital, lumina zilei! Lumea se-mbrâncește la coada pentru apă. “Jos dictatorul!” Reporterii televiziunilor de știri se relaxează în curte, sub un copac, habar n-au ce-i așteaptă. Sar pe bicicletă, dii, am scăpat!
Opresc la primul semafor, respirând greu. La trecerea de pietoni e un moș uscat, cu o cămașă roșie boțită, care mă privește în ochi. Ochii lui sunt roșii ca la peștii care au mușcat rău cârligul și le-a ieșit prin iris. Maxilarul i se mișcă spasmodic, de parcă ar mușca în gol. Pornește clătinându-se în direcția cartierului în care se află vila dictatorului.
Acest articol a fost preluat de pe Student România Curată. Student pentru o Românie curată e un blog pentru studenții care vor schimbare în mediul universitar. Dacă ai observat ceva interesant în facultatea ta, scrie-ne și vom promova textul.