Americanii se plimbă mai puţin decât ceilalţi locuitori ai ţărilor industrializate, mai exact decât cei ai Elveţiei, Australiei, Japoniei şi Marii Britanii, susţin rapoartele citate într-un articol Slate despre criza plimbatului la americani.
Într-o Americă fermecată de “proteza culturală” care e automobilul, scrie Tom Vanderbilt, plimbatul a devenit o modă pierdută, o anexă a mersului cu maşina, un hobby sau ceva propriu participanţilor la trafic “vulnerabili”, mai exact a pietonilor fără maşini.
O simplă plimbare poate salva vieţi într-o lume hiperindustrializată şi artificial mobilă. 10 kilometri bătuţi la pas în fiecare săptămână pot reduce riscul asociat bolii Alzheimer, de exemplu. Plimbările îmbunătăţesc prestaţia şcolară a elevilor şi ne pot face pe toţi restul mai deştepţi. Pot diminua depresia şi tensiunea arterială şi spori self-esteem-ul.
Cu toate acestea, scrie Vanderbilt, oamenii care merg pe jos nu contează pentru inginerii de trafic. În simulările pe computer, pietonii reprezintă “o simplă distribuţie statistică” sau ceva care întârzie traficul. Însuşi termenul de “pedestru” asociat oamenilor care merg pe jos este insultător, însemnând, la originile sale greceşti, “banal, simplu, comun, neinspirat”.
Studiile care s-au folosit de pedometre au descoperit că un australian păşeşte, în medie, de 9.695 de ori pe zi, cifra fiind de 7.168 în cazul japonezilor, de 9.650 în cazul elveţienilor şi de doar 5.117 la americani. Un copil din Marea Britanie, arată un alt studiu, păşeşte de 12.000 până la 16.000 de ori pe zi, în timp ce, potrivit unei cercetări similare efectuate în SUA, media de paşi a copiilor americani se situează între 11.000 şi 13.000.
Foto: Flickr/faster panda kill kill