“Am influenţat mulţi tineri să nu plece din România şi să facă lucruri în comunităţile lor”

1

Maria Butyka Neagu e, fără îndoială, unul dintre cei mai energici şi activi oameni pe care-i cunosc. De când am întâlnit-o, în urmă cu mulţi ani, când am mers ca voluntar în tabăra Viaţa, organizată la Lupeni de Fundaţia Noi Orizonturi, şi până acum, Maria n-a încetat să se implice în proiecte prin care arată oamenilor că, împreună, pot produce o schimbare în comunitate.

 

945581_10151621269009330_308039087_n

 

Râde mereu cu poftă şi îţi vorbeşte despre tinerii alături de care lucrează cu atâta încredere şi admiraţie, încât ai vrea să-i cunoşti imediat, ba chiar să te pui pe treabă alături de ei. La 32 de ani, Maria coordonează cele 150 de cluburi de iniţiativă comunitară IMPACT din România, e membru fondator al Asociaţiei Art Fusion, care foloseşte arta participativă şi educaţia non-formală pentru a soluţiona probleme sociale, şi e implicată în viaţa comunităţii din Tuşnad, unde locuieşte şi unde pune pe picioare o nouă tabără Viaţa.

Nu e deloc o exagerare când spun că mare parte din convingerea că oamenii obişnuiţi pot schimba regulile jocului, am căpătat-o de la Maria şi de la Noi Orizonturi, prima organizaţie non-guvernamentală unde am învăţat cât de semnificative sunt efectele voluntariatului. Experienţele pe care le-am traversat alături de ei la Straja, în tabăra Viaţa, unde timp de câteva săptămâni am învăţat alături de copii din Bucureşti şi din Valea Jiului ce înseamnă încrederea, solidaritatea şi sentimentul apartenenţei, se numără şi acum printre cele fondatoare. Fie că era vorba de urcat pe stânci, de căţărat prin labirinturile de frânghii construite prin copaci, de misiuni de orientare, de căratul lemnelor pe dealuri, pentru ridicarea unei cabane, ori de sesiuni de discuţii cu copiii, toate jocurile astea s-au decantat, treptat, într-o înţelegere mai adâncă a lumii şi într-o disponibilitate mult mai mare de implicare în viaţa comunităţii. La peste zece ani, de când lucrează la Fundaţia Noi Orizonturi, despre a cărei poveste am scris aici, ai putea crede că Maria Butyka Neagu şi-a mai pierdut din convingere, atâta vreme cât corul lamentaţiilor despre societatea civilă şi despre imposibilitatea de a face lucruri constructive în România e destul de vocal. Maria însă râde cu la fel de multă poftă şi e chiar mai încrezătoare în potenţialul de schimbare a comunităţilor locale şi a societăţii în întregul ei.

„Eu cred că sunt, într-un fel, nebună. Sunt genul de om care, indiferent unde m-aş duce, la Tuşnad, în mijlocul Bucureştiului sau pe Lună, nu pot să stau fără să fac ceva,” spune Maria, care a deprins gustul pentru implicare în adolescenţă. De la 14 ani, până la 23, a fost beneficiar al organizaţiei de cercetaşi din România, lucru care, susţine ea, a jucat un rol decisiv în construcţia valorilor în care crede, de la solidaritate şi compasiune, până la dorinţa de a face ceva în comunitate. În facultate, a colaborat cu Pro Democraţia, una dintre cele mai puternice organizaţii din Cluj la acea vreme, iar după ce a lucrat timp de trei luni ca facilitator pentru tabăra Viaţa, în Valea Jiului, s-a implicat până în ziua de azi în administrarea cluburilor IMPACT. La început, a coordonat toate cele cinci cluburi de iniţiativă comunitară existente în Valea Jiului, iar acum coordonează 150 de cluburi IMPACT din toată ţara, de care beneficiază 3.000 de copii. „În 2003, nu mi-aş fi imaginat că putem deschide 150 de cluburi în 10 ani, însă asta e clar dovada faptului că se pot face lucruri bune,” spune Maria.

1391647_10201378689522813_1380034821_nChiar dacă multe voci deplâng pasivitatea adolescenţilor, în cei zece ani în care a lucrat cu mii de tineri, Maria a înţeles care sunt elementele de care e nevoie pentru a contrazice această prejudecată. În primul rând, crede ea, ceea ce oferă aceste cluburi de iniţiativă sunt modelele: „Tinerii care s-au implicat au avut capacitatea să devină modele pentru copiii din şcolile lor, pentru părinţii lor şi pentru ceilalţi locuitori. În momentul în care un tânăr vede un alt tânăr, care e fericit şi satisfăcut, care are un grup unde se poate manifesta şi distra totodată, unde poate învăţa lucruri, îşi doreşte la rândul lui o asemenea experienţă.” Un alt lucru esenţial, pe care îl susţine cu toată puterea, e sentimentul că toţi aceşti tineri pot pot face ceva concret împreună, pentru o cauză comună. „La fiecare trei luni, noi îi sprijinim pe copiii din cluburi să facă un program în folosul comunităţii, fie că e vorba de ecologizarea unei zone sau de recondiţionarea unei camere dintr-un spital. În funcţie de nevoia pe care au identificat-o, îşi pun capul la contribuţie şi, cu resursele pe care le au şi cu susţinerea şi îndrumarea noastră, încearcă s-o rezolve, aflând că nu e chiar atât de greu să faci ca lucrurile să meargă. Deşi pentru mulţi astfel de tineri e greu iniţial să se implice şi să elaboreze proiecte, deoarece nu învaţă la şcoală să aibă o gândire structurată, reuşim să-i încurajăm şi să-i împingem de la spate, până ajung să se descurce singuri,” explică Maria. Un exemplu pentru astfel de proiecte de succes vine din partea unor elevi care au observat că în faţa şcolii lor se petreceau multe accidente de circulaţie. După care au adunat semnături, au mers prin şcoli şi la primărie, în câteva luni au convins autorităţile să le amenajeze o trecere de pietoni în faţa şcolii. Alţi copii şi-au deschis în şcoală magazin anti-fast-food, cu produse alimentare bune, încurajându-i pe ceilalţi să se hrănească mai sănătosi, iar alţii au renovat, de exemplu, o cameră de joacă dintr-un spital. Un alt ingredient important care-i convinge pe copii să se implice în asemenea activităţi e faptul că educaţia merge mână în mână cu distracţia, astfel încât atitudinea civică se dezvoltă pe nesimţite, ca un joc. Un studiu realizat de Noi Orizonturi, menit să estimeze impactul activităţii acestor cluburi, arată că principalul coeficient luat în calcul, respectiv încrederea unei persoane în propria capacitate de a face o schimbare a crescut considerabil de-a lungul anilor.

Când vorbeşte despre toţi aceşti copii şi adolescenţi, Maria se însufleţeşte dintr-o dată şi parcă nu mai găseşte cuvintele potrivite să le scoată în evidenţă deşteptăciunea – „o deşteptăciune aparte,” spune ea, „a inimii care ştie cum să-şi găsească valorile.” Deşi coordonează toate cele 150 de cluburi, crede că are multe de învăţat de la copii şi deşi a rămas fidelă mulţi ani aceleiaşi organizaţii, nu se vede făcând altceva. Motivaţia ei vine, în mare parte, dintr-un impuls puternic de a împărtăşi bucuria realizării şi eforturile muncii cu cei din jur – nu degeaba prietenii îi sunt şi parteneri sau colegi de lucru. „Tot timpul am simţit că am primit foarte multe lucruri, de unde şi dorinţa de a da celorlalţi cât mai mult, care s-a încetăţenit foarte puternic în mine,” spune Maria, care crede că, prin ceea ce face a reuşit să convingă mulţi oameni să rămână în România şi să se implice în comunităţile lor.

 

011_curs_de_franghii

Curs de frânghii la Tabăra Viaţa, Straja. Foto: Fundaţia Noi Orizonturi

 

Deşi s-a născut la Piatra Neamţ, a studiat la Cluj, a lucrat în Valea Jiului şi apoi la Bucureşti, Maria locuieşte de patru ani la Tuşnad, despre care spune că este „exemplul perfect, care arată că într-o comunitate mică se pot întâmpla lucruri fantastice. Deşi este un loc unde nu se află decât un bar, un club de striptease nefuncţional şi două biserici, deşi nu sunt mai mult de 50 de tineri în comunitate, a fost nevoie doar de o scânteie, ca lucrurile să se schimbe. Acum, de pildă, există deja 6 ONG-uri la 1.500 de locuitori, iar oamenii se întâlnesc doar de dragul de a face lucruri împreună. Organizează maratoane, semimaratoane, triatloane, zboruri cu parapanta, evenimente caritabile şi multe altele.” Când vorbeşte despre felul în care localnicii, fie că e vorba de tinerii activi, de cei mai în vârstă, care au deprins plăcerea colaborării sau de vecini deschişi să pună umărul la o cauză comunitară, ţi-ai dori să ai parte de un astfel de mediu sau, mai bine spus, să fii, pe cât posibil, scânteia unei astfel de schimbări.

Ca să fii cetăţean activ cu adevărat, ai în primul rând nevoie, după părerea Mariei, „destul de mulţi nervi, cât să te simţi deranjat de lucrurile care nu corespund unor norme sociale, dar nu atât de mulţi, încât să le încalci într-un mod agresiv.” Şi mai trebuie să ai încrederea că nu e singur – „eu cred că în comunităţi sunt foarte mulţi oameni nebuni, cum îmi place mie să le spun, dar care încă nu s-au întâlnit. Oriunde s-ar întâlni, într-un bar sau într-un teatru, atâta vreme cât vorbesc despre ceea ce îi preocupă şi îi uneşte, există şansă reală de schimbare.” Nu în ultimul rând, metaforic vorbind, cetăţeanului activ nu trebuie să-i lipsească un fel de proteză cum au boxeurii, astfel încât, dacă primesc prea mulţi pumni, să nu-i doară prea tare. La fel ca oricare alt om implicat, şi Maria a primit de-a lungul timpului astfel de „pumni”, în mare parte legaţi de problemele finanţărilor pentru proiecte, însă amintirea lor se pierde printre atâtea poveşti de succes, mai mici sau mai mari. De altfel, când o întreb cum vede, retrospectiv, evoluţia societăţii civile de când a devenit parte activă a ei, Maria se entuziasmează molipsitor: „În ultimii 10 ani, cred că România s-a schimbat drastic în bine. Mă supără românii care se plâng încontinuu, că la noi e totul foarte trist şi că merge foarte prost. Eu cred că, dacă vrei cu adevărat ceva, uşile sunt deschise, doar că tu trebuie să ţii ochii deschişi şi să te adaptezi.”

Pe Maria am întâlnit-o la Volunteque, întâlnire naţională menită să promoveze Serviciul Euopean de Voluntariat.Serviciul European de Voluntariat (SEV sau EVS – European Voluntary Service) este un program al Comisiei Europene, finanţat prin programul Tineret în Acţiune, care sprijină serviciul de voluntariat transnaţional al tinerilor. SEV permite tinerilor cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani să desfăşoare stagii de voluntariat pentru perioade de la câteva săptămâni până la 12 luni în organizaţii dintr-o altă ţară decât ţara lor de reşedinţă, de regulă tari din cadrul UE însă şi alte ţări partenere în acest program.

În România, programul Tineret în Acţiune este gestionat de Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP) şi, în mod similar, agenţii naţionale din alte ţări coordonează acest program în fiecare dintre celelalte ţări europene.

SEV aspiră la dezvoltarea coeziunii sociale, a solidarităţii, toleranţei şi înţelegerii reciproce între tinerii europeni, totodată promovând cetăţenia activă. Dincolo de participarea la proiecte venite în sprijinul comunităţilor locale din ţările gazdă, SEV este în primul rând un serviciu de învăţare adresat tinerilor europeni: prin intermediul experienţelor de învăţare non-formala, aceştia îşi îmbunătăţesc sau capăta competente pentru dezvoltarea lor personală, educaţionala şi profesională, cât şi pentru mai buna lor integrare socială. Voluntarii deprind noi abilităţi şi limbi străine, descoperind în acelaşi timp alte culturi. Anual, câteva mii de tineri europeni se modelează pe ei înşişi prin astfel de stagii SEV.

 

Puteţi citi şi:

Dana Bates – Americanul care a deschis Noi Orizonturi în Valea Jiului

“Eu pot schimba lumea, schimbându-mă pe mine”

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Un comentariu

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger