Am creat noul superstar: Naționalistul extrem

12

Am putea amaneta o bucățică din viitorul nostru pentru o săptămână de rating? Evident că da. Până la urmă, și Iuda a putut să-l vândă pe mântuitorul în care credea pentru câțiva arginți. Așa că ne-am apucat, noi, “intelectualii responsabili” ai presei române, și am creat cel mai nou model de superstar autohton, un model ce părea extins în ultimii ani, naționalistul extrem.

de Magor Csibi

În ultimele câteva zile, am urmărit presa foarte atent. Ori de câte ori vedeam un articol pe net sau o știre la TV despre ce s-a întâmplat în Miercurea Ciuc pe 15 martie, încercam să nu dau click sau schimbam imediat canalul. Asta pentru că nu am vrut să fiu părtaș nici măcar o secundă la crearea celui mai nou model de succes pentru tinerii români sau maghiari din România, care au învățat în ultimele zile că, dacă ești destul de ofensiv cu cei de lângă tine, ai toate șansele de a deveni star.

Am urmărit cu sufletul la gură toate modelele de „succes” create de media în ultimii ani, într-o Românie, unde orice lucru practicat de majoritate ajunge să fie considerată normal.

Așa am ajuns ca visul multor fete tinere să fie o căsnicie reușită și cât mai mediatizată și apoi, eventual, un divorț și mai și. Tot noi v-am arătat că și „rățuștele urâte” pot deveni lebede și dive în România, cu câtiva bănuți și câteva ajustrări fine într-o clinică. Am făcut ca șpaga să vi se pară un lucru normal și v-am obișnuit cu vestea că oricine poate scapa de orice acuzații, pentru că atenția și răbdarea noastră pe subiecte rezistă doar cât ne țin ratingurile.

Și am ajuns să vă oferim o presă în care un divorț, o emisiune tv sau un român talentat care poate să tragă un vânt cu adevărat gălăgios reprezintă o știre care se bucură de o expunere asemănătoare celei a unei tragedii din Japonia, a unui război din apropiere sau a performanței incredibile a unui sportiv român.

Iar după atât de multe modele de succes, zilele trecute v-am oferit încă un pas mare înainte, am creat modelul superstarului extremist. Ne-a fost de ajuns un singur om din 22 de milioane și un singur gest trist al acestuia pentru a avea o pâine și rating pentru câteva zile bune.

Detaliile nu mai contează.

Ce contează că pe strada cea mai circulată din Miercurea Ciuc nimeni nu a ales să fie alături de „eroul” nostru? Ce conteză eforturile multor oameni de a ajunge în mai puțin de 20 de ani de la violență la o conviețuire normală în anumite zone din România? Ce contează că mediatizarea excesivă a acestui gest greu de calificat poate genera tensiuni, vorbe grele și poate și câte o palmă între oameni care până acum n-au avut nimic de împărțit?

Nu contează. Pentru că media trebuie să livreze „adevărul” și nu să fie constructive. Și nu e vina noastră că adevărul nostru este și ratingul nostru. Așa că arătăm tuturor că în România posibilitățile sunt nelimitate și că, cu puțină perseverență, oricine poate ajunge superstar. Mediatizăm extremele, oricât de dăunătoare ar fi acestea, și insistăm până când extrema devine normalitate și ignorăm orice fel de comportament normal, pentru că nu are valoare de știre, ergo nu face rating.

Așa că nu întrebăm oamenii obișnuiți ce părere au despre ce s-a întâmplat. Nu întrebăm românii și maghiarii simpli, fără interese politice sau fără sete de mediatizare, cum percep ei situația și cum se schimbă viețile lor în urma acestor relatări profesioniste.

De ce am face asta?

Pentru a putea insera cuvințelele noastre favorite, cum ar fi senzațional, exclusiv sau incredibil în titlul știrilor, trebuie să menținem atmosfera de senzațional. Așa că oferim ocazia opiniei extreme de a-și da cu părerea zilnic pe diverse subiecte, căutăm numai oameni care au de ce să se simtă jigniți și, dacă se poate, le punem și câteva cuvinte în gură, să ne iasă planul.

Singura problemă este că în România orice minune ține doar 7 zile. Cam atât ne ia să ne obișnuim cu faptul că în Japonia mor oameni și să nu ni se pară nimic extraordinar în asta, cam tot atâta ne trebuie să ne treacă frica de centrala de la Cernavodă sau să acceptăm faptul că benzina s-a scumpit cu încă un leu.

Însă după cele 7 zile de rating rămân alte moșteniri.

Rămân copii, dar și adulți care cred că cele 15 minute de celebritate merită orice risc și care au văzut că această celebritate se obține ușor atâta vreme cât fac ceva atât de ieșit din comun ca să ne aruncăm pe ei pentru 7 zile. Și 7 zile în prime-time pot fi extrem de ispititoare pentru orice om plictisit de normalitate.

Rămâne și gustul amar. Pentru că în ciuda faptului că știm că orice societate are opinii diverse, printre care și cele extreme, nu ne pică niciodată bine să simțim prezența acestor opinii. Și în mod normal, nici n-am simți.

Rămân și tensiuni, pentru că din relatările media nu este foarte clar că vorbim de un gest făcut de un singur om, ci mai degrabă pare că este vorba de un conflict interetnic. Că rareori încep cititorii să citească printre rânduri sau să se gândească și să interpreteze „realitatea” transmisă de noi. Plus că e mai ușor să vedem diferențele dintre noi, decât să găsim asemănările.

Așa că Dan Diaconescu poate să râdă încă o dată. Da, OTV-ul nu mai are ratingul de altădată. Însă spiritul acestei instituții media este prezent pretutindeni și indiferent dacă e vorba de 7 zile de rating sau de arginți, suntem dispuși să ne amanetăm azi viitorul de mâine.

Foto: Reuters

Citește și:

Cum e să fii maghiar în România?

Fericirea este asociată cu patriotismul, mai ales în țările sărace

De ce regretă românii comunismul

Oamenii religioşi sunt mai fericiţi decât necredincioşii, dar nu Dumnezeu este responsabil, ci prietenii din congregaţie

Tags:



12 comentarii

  1. Pingback: TOTB.ro - Cum e să fii maghiar în România? » Think Outside the Box

  2. Probabil ca vor fi putine comentarii xenofobe, avand in vedere ca tu ai scis articolul.Nu pot insa sa nu recunosc ca este cel mai echilbrat discurs pe care l-am citit despre acest eveniment.
    Am inteles, aici este vorba despre modelele promovate de media( e o problema totusi cu RTV, care il invita pe tembel in fiecare seara!?).
    Ce ne facem insa cu cliseele tampite legate de cumpararea unei paini in Gheorgheni sau despre faptul ca ungurii, desi aici este vorba despre secui si acestia constituie o minoritate in natiunea maghiara,iau bucata asta de Ardeal si pleaca din Romania noastra draga, pe care o calcam in piciorae zilnic.
    Ajung la concluzia simpla ca nu se poate cu generatia asta de cetateni obisnuiti sa urasca tot timpul ceva, indiferent ca acel ceva se numeste ungur, secui, evreu, tigan, drum, adminstratie sau politist.
    Cu respect.

  3. Ce sa faci, multi narozi in tara asta.
    Si cum prostul s-a nascut ofensat zice o vorba din batrani, simt multi nevoia sa omoare unguri numai ca sa-si explice lipsa lor de succes in viata. Ala care a facut “spectacolul” e un idiot, macar restul sa aratam ca nu suntem.

  4. Pingback: Megalkottuk az új szupersztárt: itt a nemzeti szélsőséges alakja » Think Outside The Box

  5. Serios, stimate domnule Magor ?! Dar cum ramane cu declaratiile sotiei ambasadorului Ungariei la Bucuresti ? Cum ramane cu atacul permanent al politicienilor din UDMR si PCM la adresa integritatii teritoriale a Romaniei ? Cum ramane cu toti politicienii maghiari care vin in Romania si declara ca ei sprijina dezintegrarea Romaniei prin crearea acestui Tinut Secuiesc ? Toti vor autonomie, vor un statulet acolo cat 3 judete in inima Romaniei. Asa …si ?! Ce or sa faca cu el ? De ce nu se concentreaza acesti UDMRisti pe alte subiecte ? Deci sa nu fim lupi moralisti, domnule Magor. Treaba asta cu nationalismul extremist de care va plangeti e un lucru gresit inteles…de catre dumneavoastra. Maghiarii din Translvania au tot ce doresc din punct de vedere al pastrarii culturii, traditiei, limbii materne (deci a identitatii) …si tot nu e suficient. Si atunci, noi, romanii, ce ati vrea sa facem ?!

    Si ce trebuia sa faca media romaneasca ? Sa taca, nu?! Adica d-voastra puneti semnul egal intre mascarada mediatica legata de divortulul Columbenilor si actiunile iredentiste ale unor maghiari din Transilvania.
    … si fie vorba intre noi, in mod surprinzator, acesti unguri din Transilvania, care nu sunt de acord cu extremismul acceptat tacit de UDMR voteaza in mod constant cu ei. Deci, cum e pana la urma ?! (Ar fi o copilarie sa credem ca domnii din UDMR si PCM nu stiu ce se intampla cu organizatiile extremiste maghiare care activeaza in zona Harghita si Covasna)

  6. Eu nu intzeleg o chestie.Romanii de nationalitate maghiara stau cu ochii numai pe tokes si pe udmr?N-au altceva de facut?
    Eu m-as bucura cand merg prin zona Hrghita/Covasna sa vad un restaurant ca lumea, sa mananc o mancare de-a lor sa aiba niste chestii care sa atraga. Dar in loc de asta ei promoveaza un fel de frica. Hai sa evitam zona ca nu cumva sa ma rupa.

    Apucati-va de treaba fratilor. Faceti afaceri cu romanii cu maghiarii cu secuii cu cine vreti voi nu-i mai asteptati pe unguri.Si noi i-am asteptat pe americani

    La treaba romani de etnie maghiara. Nu va mai uitati la tokes ca si ala moare maine poimaine. Nu vedeti ce fata are, de ala care v-o trage pe la spate si voi nu stiti.

    Hai impreuna cu romanii facei ceva nu va mai lingusiti.
    Bafta

    • Poate unii inflamati sau inficosati de ignoranta si de profa de istorie care le aminteste ca Romania este una si nu mai multe, nu se duc in zona celor trei judete( intre noi fie vorba, judetele cu majoritate maghiara sunt doar doua HR si CV, Muresul are 40% maghiari).
      Eu va spun ca am avut placerea de a calatori in zona de sute de ori si am inventariat toate obiectivele demne de vizitat , de la biserici, capele sau cetati pana la statiuni si muzee.Merita!
      Nu mi-a fost teama niciodata ca nu voi putea cumpara o paine sau ca cineva, ca acel tembel, imi va striga sa ma duc in tara mea.
      Cu respect.

  7. “Ce contează că pe strada cea mai circulată din Miercurea Ciuc nimeni nu a ales să fie alături de „eroul” nostru?”

    Asta e o fraza cheie demna de un subtitlu boldat.

    • Aiasta poati pentru ca doamna ceeia, soatza ambasadarului nu ierea pe aceiasi ulitza cu tanaru cela infierbantat.
      Intribaria iaste: cin’ la ‘nfierbantat ashe, draga domnishorule Csibi?

  8. A devenit sport national sa criticam stirile din Romania. Cand se vorbea de Japonia, vezi Doamne ca se baga spaima in oameni. Dupa aia ca de ce nu se vorbeste. Numai moralisti pe peste tot.

    Hai sa fim seriosi, e o stire care s-ar fi difuzat oriunde in lume unde s-ar fi intamplat asta. Nu are presa romana nimic. Nu la faza asta, ca au ei multe bube, nu le iau apararea, dar nici gaitele care critica tot nu-s cu nimic mai bune.

Leave A Reply