Alin Ușeriu sau cum să mobilizezi 10.000 de voluntari. Modelul Tăşuleasa Social

Este unul dintre cei zece eroi români nominalizați de Discovery Channel în cadrul campaniei “Oricine poate fi erou”, pentru că a adunat în Munții Bârgăului, în apropierea Pasului Tihuța peste 10.000 de voluntari care s-au perindat de-a lungul a 10 ani pentru a contribui la un mediu mai curat, mai bun. Alin Uhlmann-Ușeriu a emigrat în Germania unde a reușit să strângă bani pentru demararea proiectului Tășuleasa Social în urmă cu un deceniu, dar angajamentul luat față de toți cei care cred în Tășuleașa îl aduce în țară câteva luni pe an, unde își antrenează voluntarii să ducă mesajul mai departe.

Interviu de Roxana Bucată

Cum aţi pornit acest proiect? Cu câţi oameni?

Proiectul a fost o idee personală, care mi-a venit prin anii 1994-1995. În acea perioadă, împreună cu mai mulţi tineri, elevi din Bistriţa, făceam diferite activităţi culturale şi de implicare în viaţa societăţii. Pentru a avea coerenţă în aceste activităţi era nevoie de un loc special creat, unde tinerii să poată veni oricând, să participe şi mai ales să-şi lanseze ideile.

După ce în 1998 am plecat  defintiv în Germania şi am reuşit să adun bani suficienţi pentru a porni bazele unui proiect, în anul 2000, cu foarte puţini oameni, sub zece, am început construcţia efectivă a Tășulesei Social. Din anul 2001, Asociaţia a primit şi formă juridică.

În munţii Bârgăului, în apropierea Pasului Tihuța, pe un teren care a aparţinut bunicii mele, s-au construit: două ateliere, o sală de cursuri, o bucătărie, un grup social, două case pentru cazarea voluntarilor, un teren de joacă pentru copii, s-a adus apă de la 2 km şi jumătate, s-au construit 500 m de drum, tot proiectul a beneficiat de instalaţii complete de canalizare şi de o staţie de epurare.

Astăzi aveţi sute de voluntari. Cum aţi ajuns la această performanţă?

De zece ani încoace am lucrat cu peste 10.000 de voluntari şi mulţi dintre ei vin la aproape fiecare acţiune pe care Tășuleasa Social o face. Unii vin la împăduriri, alţii la adunat gunoaie, alţii la împărţit cadouri şi de multe ori trebuie să limităm numărul de participanţi. De exemplu, într-unul din proiectele noastre în care am curăţat maluri de râuri din Vatra Dornei până la Galaţi, am avut parteneriat cu 65 de licee din cele 9 oraşe întâlnite pe cursul râurilor. Am limitat numărul de participanţi la cifra de 30/liceu şi am avut în proiect peste 2.200 de voluntari. A fost important să fie echipe, acestea să aibă un lider, gunoiul să fie transportat spre locuri speciale de depozitare, să aibă fiecare echipament de protecţie şi să nu se rănească cineva. Dacă nu făceam această limitare, cred că erau peste 10.000 de participanţi, dar nu înţelegeau nici 2.000 dintre aceştia ceva despre voluntariat şi cultura organizaţională. Voluntarii de la Tăşuleasa nu sunt un număr fix, ei sunt atâţia de câte nevoie, în funcţie de mijloacele de care dispunem şi am reuşit acest lucru pentru că ei sunt convinşi că activităţile pe care le fac, au un rost în societatea în care ei trăiesc.

Care este cea mai mare realizare a dumneavoastră în cadrul Tăşuleasa Social?

Realizarea cea mai mare este că de-a lungul timpului s-a format o echipă care este deja destul de mare, în care fiecare îşi cunoaşte bine rolul şi care dă coerenţă activităţilor pe care asociaţia le face.

În ce stadiu este proiectul Pădurea Pedagogică? În ce constă şi ce obiectiv are acest proiect?

Pădurea Pedagogică este proiectul în care asociaţia a încercat să includă tot ce a învăţat în aceşti 10 ani, este o sală de clasă în natură, întinsă pe 3 hectare, cu 29 de elemente practice, în care relația dintre apă şi pădure și oameni poate fi mult mai bine explicată şi învăţată. De asemenea, am construit o staţie de tratare pentru apa reziduală din staţia de epurare pe care noi deja o deţineam, care curăţă apa prin filtre naturale. Poate fi vizualizat şi cel mai gros şi cel mai lung copac din lume, informaţii despre aproape toate speciile de arbori şi animale care se găsesc în zonă.

Pot fi aflate multe lucruri despre echilibrul în natură şi despre pericolele pe care omul le poate crea ecosistemului prin activităţile lui necontrolate.

În proiectele desfăşurate de Tăşuleasa Social, voluntarii au beneficiat de cursuri pentru a înţelege şi acţiona corect în ceea ce au de făcut, cursurile durau mai multe zile şi câteodată săptămâni. Cu Pădurea Pedagogică reuşim să atingem de 4 ori mai repede aceste obiective.

Voluntarii de la Tăşuleasa sunt încurajaţi să dezvolte proiecte pe cont propriu, care sunt cele mai interesante dintre acestea?

Unii dintre ei au făcut mari campanii de conştientizare asupra colectării selective a deşeurilor, cum ar fi în Galaţi, un teatru de păpuşi pentru a ajunge la cei mai mici dintre membrii societăţii, în grădiniţe, s-a organizat la Bacău, în Piatra Neamţ s-a colaborat cu Garda de Mediu şi alţi factori decizionali pentru implementarea adecvată a colectării selective a deşeurilor în şcoli, alţii se implică în activitatea altor organizaţii din Bucureşti sau Cluj, de exemplu, iar cartea de vizită pe care o primesc de la Tăşuleasa Social îi face să fie voluntari “antrenaţi”, şi sunt foarte multe proiecte în care voluntarii încearcă să schimbe mediul imediat înconjurător: familia şi prietenii.

Spuneţi-mi câteva cuvinte despre voluntarii de la Tăşuleasa – ce fel de oameni sunt, ce îi determină să se implice, ce rol au în schimbarea mentalităţilor?

Majoritatea voluntarilor sunt tineri, pe care, cu ajutorul programelor noastre i-am făcut mai conştienţi şi mai responsabili. Ei reuşesc, de multe ori, să avertizeze mediile în care îşi desfăşoară activităţile: şcoala, familia sau cercurile de prieteni. Sunt voluntari vechi, care în dezvoltarea lor profesională reuşesc să aducă înapoi la asociaţie ceea ce învaţă în şcolile pe care le urmează, cum ar fi: comunicare, pedagogie, arte, silvicultură, biologie, şamd. Sunt tineri care cred în această asociaţie.

Ce rezultate privind împăduririle aveţi?

Am plantat aproape 150.000 de puieţi, adică peste 60 de hectare de pădure în fondul forestier şi de 4 ani în afara fondului forestier, cu peste 2.500 de voluntari, care au fost persoane hipoacuzice, măicuţe, elevi, studenţi (români şi germani), copii care proveneau din familii în care se practicau afacerile ilegale cu lemn şi persoane private de libertate de la Penitenciarul din Bistriţa.

Nu este foarte mult 60 de hectare de pădure, dar în zonele în care ne-am desfăşurat activitatea, avertismentul nostru a făcut mai atentă gestionarea fondului forestier de către autorităţi şi credem că am fost sursă de inspiraţie pentru multe alte organizaţii din 2004 până acum.

Care sunt cele mai mari probleme de mediu de pe plan local?

Cred că problemele nu sunt locale şi se întâmplă din păcate peste tot în această ţara. Aş începe cu lipsa respectului şi a educaţiei faţă de resursele naturale, exploatarea legală sau ilegală, mult prea mare a lemnului, mai ales cea care se face pe cursuri de apă şi cu motofierăstraie care folosesc ca şi lichid de ungere a lanţului ulei ars de motor, sau cu utilaje învechite, care de asemenea pierd uleiuri (un gram de ulei infestează o tonă de apă din pânza freatică).

Depozitarea deşeurilor de orice fel în natură şi în special în cursurile de apă, ceea ce depăşeşte orice imaginaţie a bunului simţ, şi câteva foste exploatări de minereuri de înainte de 1980, cu munţi de steril şi cursuri de apă care vor face probabil probleme de mediu pentru următorii 10.000 de ani şi în care măsurile care se iau sunt deocamdată timide.

Aţi emigrat în Germania, dar va întoarceţi câteva luni pe an la Tăşuleasa. Ce vă aduce înapoi?

La început m-a adus dorul de casă, iar acum mă aduc proiectele pe care asociaţia le are şi în care este nevoie de mine, şi prin asta, o bucăţică de ţară care este aşa cum îmi doresc eu să fie.

Cum e implicarea socială în Germania, comparativ cu România?

Despre asta s-ar putea vorbi foarte mult, pot doar să spun că face parte din preocuparea a aproape fiecărui membru al societății germane, iar copiii încep să fie formaţi în acest sens de cum ajung la grădiniţă. La asta participă familia, şcoala, sute de organizaţii non-guvernamentale cu statut şi activităţi foarte clare şi transparente şi un stat care coordonează foarte bine aceste activităţi şi apreciază rezultatele. Eu sunt membru din 1998 la organizaţia germană Die Johanniter, care are peste 300.000 de membrii în Germania şi este doar una dintre multe celelalte.

Sunteţi unul dintre cei zece eroi nominalizaţi de Discovery. Cum vă simţiţi în această postură?

M-am bucurat pentru această nominalizare, pentru că astfel s-a vorbit despre activităţile pe care le facem aici. Personal, nu m-am simţit foarte confortabil în acest rol, pentru că nu cred în realizări individuale care să însemne ceva pentru societate, fără să fie o echipă care să acţioneze în acest sens, şi atunci contează toată echipa.

Foto: Tășuleasa Social / Alex Tomazatos