Alcool versus iarbă (I)

30

Dacă s-ar face un dicționar românesc al marijuanei, primul articol ar fi Anonimitatea. Se vorbește puțin despre această distracție din ce în ce mai răspîndită și nici celor care o practică nu le vine să o aducă în conversații.

 

 

 

de Dan Sociu

 

Păstrînd proporțiile, aș zice că un consumator de cannabis e în societatea românească prin aceeași zonă de clandestinitate în care sunt încă ținuți homosexualii. E murdar și degradant, așa apreciază majoritatea, cei care știu de existența acestui tip de consum de substanțe. Întrebarea clișeu, care se impune imediat și la care nu s-a dat un răspuns convingător, este – bine, dar alcoolul nu e murdar și degradant? De ce să acceptăm una și nu și pe cealaltă?

Ar fi absurd să invocăm tradiția (ce altceva se poate invoca? știința? medicina? statisticile criminalisticii? toate sunt favorabile cannabisului), în special în aceste vremuri capitaliste, în care toate se evaporă și se schimbă. Biserica vorbește împotriva păcatului beției dar nu e ca și cum l-ar descuraja în vreun fel. Dacă s-ar propune instaurarea unei noi prohibiții a alcoolului, inițiatorul legii ar fi linșat direct în patul lui de acasă. Cannabisul e o substanță prohibită (și pedepsele sunt kafkian de mari) deși nu s-a adus niciodată nici un argument solid împotriva ei.

Dar nu despre legi e dezbaterea de azi – o să vorbim în următoarele săptămîni și despre asta – ci despre preferințe. Să ne prefacem că marijuana, ca alcoolul, e legală și doi adulți stau de vorbă despre ce le place mai mult. Unul e pro-alcool, unul e pro-cannabis. De obicei în dezbateri nu se amestecă și redactorii TOTB, dar acum toți cei care voiau să scrie pro-cannabis au dat înapoi în ultimul moment, așa că a trebuit să scriu eu cîteva cuvinte în apărarea acestei buruieni (și o să revin cu altele).

Fiecare dintre noi, bețivii, e o bombă atomică

Adevărul e că urăsc alcoolul și îi urăsc pe bețivi. Îi urăsc cu milă, îi urăsc pentru neputința lor și mi-e și milă de ei pentru asta. Îi urăsc și pentru neputința mea, că n-am ce le face deși aș vrea. Majoritatea prietenilor mei cei mai buni, oamenii cei mai dragi mie, sunt bețivi. Se zice că oamenii cu probleme cu alcoolul sunt de fapt puțini într-o societate, dar pentru că fac multă gălăgie și multă distrugere, par mai mulți. Sunt cam 8% și eu cred că am băut cu toți. Am băut peste zece ani de zile mult și am tras multe din cauza asta. Nu știu cum să fac să ies din convenționalitatea asta liniștită a frazelor și să exprim ce simt și cum a fost și cum e. Nu vorbesc cu superioritatea celui care a scăpat – sau poate da, dar nu în primul rînd de acolo – și nici nu sînt chiar sfîșiat de situație, de obicei mă detașez, dar am momente de astea de ură.

Cînd mă sună maică-mea de exemplu și îmi spune că bărbat-su e beat la ușă și vrea să o spargă. Sunt în supermarket, la sute de km de ea, și nu știu ce să fac. O cert, pe jumătate convins, că de ce-l mai primește,  dar e un căcat ce zic eu, n-ajută la nimic. Cum n-a ajutat la atîtea sărbători înainte. La fiecare Crăciun și Paști, fără excepție, a fost așa și nu numai de sărbători. Cu urlete, cu asedii și baricadări, cu bătăi și astea erau momentul de vîrf, pînă atunci era o hîrîială continuă, certuri și isterii de tot felul.

Nici n-aș ști de unde să încep să povestesc. Îmi amintesc că eram foarte mic și stăteam cu bunică-mea înfipți în ușa de la intrare care bubuia ritmic – niște băietani beți voiau să-l omoare pe unchiu-miu și încercau să intre. Unchiu-miu voma în baie și ăștia urlau amenințări pe scara blocului, vreo 5 moldoveni cretinizați de băutură. Mama și tata erau la perfecționare, la Iași și rămăsesem cu bunica în apartament. Nu ne-a scăpat miliția, n-a venit nici o miliție, a coborît vecina de la 3, tanti Lucica, o femeie uriașă care i-a pus pe fugă. Unchiu-meu a murit peste ani de zile beat, înecat într-o baltă de cîțiva centimetri. Se certa mereu cu maică-mea, se urca beat pe bicicletă, se pișa pe el, îl furau care mai de care cînd își lua salariul lui prăpădit. Îl iubeam mult pe nenea Ion dar și-a futut viața cu băutura. A fost căsătorit de trei ori, numai cu femei rele și proaste, care i-au luat tot, nici  butelia nu i-o lăsau. Nu s-a ales cu nimic din munca lui, deși era un meseriaș bun, școlit la Sighișoara, la școala profesională nemțească, de care era atît de mîndru.

Pe urmă tata, un om deștept, un bărbat frumos, cel mai bun profesor de matematică din oraș – nici cu el n-aș ști de unde să încep să povestesc. Ca și cu unchiu-meu, am sute de povești jegoase. Îmi amintesc cum îl aduceau elevii muci acasă și îl aștepta soră-sa, care venise în vizită, și el a prins-o pe la spate și a început să o strîngă de țîțe pînă a învinețit-o. Sau cum o bătea pe mama, cu cîtă sălbăticie. Nici el n-a făcut prea mulți purici – la 37 a murit în spital și după ce a murit, m-am apucat eu de fumat și de băut, amîndouă în doze mici la început, dar pe urmă din ce în ce mai bărbătești.

Toate băuturile alea, vodca ieftină, cu un fel de fulgi albi care pluteau prin sticlă cînd o clătinai și despre care se spunea că sînt sodă caustică – sute de litri de așa ceva băgate în mine și bere și vin și orice căcat posibil. Și ce mi-am futut și eu viața, nu mai zic, pentru că nu vreau să melodramatizez. Și am și obosit, tot ce voiam să spun e că, fără supărare, dar îi bag în pizda mă-sii pe artiștii care glorifică alcoolul, pe cîntăreții de muzică populară și maneliștii și poeții (și e o ironie pe care o merit din plin că am primit pe patul de spital, după ce am fost operat de pancreatită, primul exemplar din traducerea mea din Bukowski, poetul bețivilor, atît de indulgent cu prostia sa) cum urăsc cu spume cultura populară a alcoolului, toate șmecheriile alea unsuroase prin care ne justificăm plăcerea, mi-e greață de orice bețiv care are scuze, cum nu dau doi bani pe suferințele mahmurilor, nici să n-aud vreodată de așa ceva, cine se urcă la volan băut cred că merită să moară în primul copac, cine își ține familia în mizerie și în scandal și în violență pentru că îi place să bea e ultimul om, cîtă vreme nu are deloc de gînd să se lase, cît nici măcar nu încearcă. Bețivii sunt în general oameni neplăcuți, agresivi, cei mai deștepți dintre ei sunt jalnici tocmai pentru că se vede cum se prostesc, cum își repetă poveștile și trăncănesc în stereotipuri, cei mai buni la suflet dintre ei ajung la sentimentalism demonstrativ – dar și cei mai psihopați – cu care cred că-și răscumpără ticăloșeniile. Ei spun – care-i problema ta, beau pe pielea mea, mie îmi fac rău. Niciodată, cu niciunul dintre noi, bețivii, n-a fost așa. Fiecare dintre noi, bețivii, e o bombă atomică, face prăpăd în jur.

Acum că m-am răcorit și pot să ies un pic din schema asta moralistă, îmi dau seama că băutura e totuși cea mai mare pierdere a vieții mele. Într-o vreme aveam micoze la picioare, n-aveam nici un ban și dormeam de luni de zile într-un loc infect, dar Doamne cum mi se rupea. Orice fel de responsabilitate e un pumn de căcat care ți se bagă pe gură. Instinctul nostru fundamental, identitatea noastră adevărată, e libertatea totală, egoistă, nesimțită, acolo sîntem noi cel mai bine și ne iubim cel mai mult. Alcoolul putea să-mi facă asta, cannabisul nu. Alcoolul te pierde, cannabisul te fixează pe un lucru sau altul, pe un gînd anume (pe mine, că nu e ceva general valabil). Deși memoria de scurtă durată te face să sari ușor de la una la alta, cînd te lipești anxios de ceva, riști să rămîi lipit acolo. De aici și prăjelile fumătorilor de iarbă – unele lucruri fac foarte mult sens și pentru că îți place că fac sens, te lipești de sensul ăla. Și așa poți să ajungi să cauți tunelul dintre Sarmisegetuza și Tibet, dar la fel de bine ajungi să faci multe chestii mișto, pentru că ești mai atent și aș zice chiar mai deștept uneori și observi relații între lucruri mai greu de observat.

În general, alcoolicii ajung rău, fumătorii de iarbă, deși au perioade proaste, se descurcă destul de bine. Undeva pe parcurs agață și niște principii de viață sănătoasă – face parte din trusoul narcisic al oricărui pothead, deși mai sunt și unii ca Owsley Stanley, e drept că mai mult prăjit pe LSD, care a mîncat vreo 50 de ani exclusiv carne și a murit sănătos, într-un accident de mașină – și au și emoțiile tăiate destul de des cît să nu se încurce în orice fel de sentimentalisme, cum fac alcoolicii. Pe la patruzeci și ceva ți se lasă colțurile gurii, de la atîta relaxare a mușchilor și faci riduri urîte de expresie după decenii de zîmbete largi și mimă (după o observație a lui Ian McEwan) dar orice e oricînd preferabil coșmarului în care se trezesc alcoolicii. În filme se face mișto de fumătorii de iarbă pe stereotipul aiuritului, loserului, adolescentului îmbătrînit, dar majoritatea potheads-ilor pe care i-am cunoscut sau îi cunosc nu sunt așa. Sunt un pic paranoizi (și pentru că e vorba totuși de o activitate ilegală) dar numai așa treci cu bine prin viață, cu un strop de paranoia. În timp ce bețivul se asociază cu oricine, oricînd – cînd nu e antisocial –  pothead-ul are o viață mai selectivă. Sunt mai multe de spus despre asta, sunt cam toate de spus, pentru că marijuana e cel mai puțin discutat subiect din presa românească și mie mi se pare foarte important, dincolo de orice bias de consumator (și o să încerc să mai vorbesc despre asta de cîte ori o să am ocazia). Un vis al meu drag e să mă întîlnesc la un cocktail oficial cu Băsescu sau Ungureanu sau Ministrul de Interne și să-mi aprind un joint în fața lor  – ei cu paharele cu șampanie, eu cu prostia mea. Am un teanc de documentație medicală care arată că nu pot să beau alcool și îmi pare rău, dar cum zice un scriitor american, o petrecere văzută fără filtrul binecuvîntat al unei substanțe e o plictiseală atroce și eu sunt încă tînăr și încă mai am chef de petreceri. Sunt curios ce s-ar putea întîmpla, adică știu că legea e de partea lor, dar nu e ca și cum aș da cuiva cu ceva în cap, nu?

Nu sunt un fumător sistematic de cannabis, fumez cîteva zile apoi iau pauze, uneori foarte lungi. La una dintre acestea, la o lună după, am visat că luasem un gram de iarbă de la un dealer, am făcut cîțiva pași și am scăpat-o pe trotuar; încercam să o culeg cu vîrful degetelor și am simțit că dealerul se pișă pe mine de la distanță. Am luat-o la fugă dar oriunde mergeam, simțeam jetul de urină fierbinte pe cap. Mi se pare o metaforă perfectă a dependenței și cred că e și mai potrivită pentru relația dintre bețiv și alcool.

Pentru un scriitor – sau orice artist – o întrebare importantă e: cît mă ajută alcoolul și cît mă ajută cannabisul în arta mea? Sincer, mi-e greu să-mi dau seama, nu cred că e atît de simplu de departajat, dar puteți compara texele scrise în perioadele de beție și cele scrise pe iarbă (în poezie, tot ce am scris pînă la Pavor nocturn e pe alcool, Pn e rezultatul cannabisului și cumva al LSD, în proză, Urbancolia e pe alcool, Nevoi speciale pe hașiș).

Săptămâna viitoare, vom reveni cu un alt invitat la dezbaterea noastră: Costi Rogozanu, care va scrie despre preferința pentru alcool.

 

 

 



30 de comentarii

  1. Anul trecut am petrecut sarbatorile de Craciun cu familia la unchiul tatalui meu. Si am fumat. Da, am fumat. Toata lumea a fumat. Tata, mama, sora, eu, unchiul tatalui meu (65 ani), fiica lui. Batranu are probleme mari cu stomacul. Nu are voie alcool, trebuie sa manance mult. Bea si nu mananca. Dar in acea seara de Craciun, dupa ce a fumat, nu a mai baut deloc. Si a mancat mult. A doua zi, la cafea, fara alcool sau cannabis pe masa, mi-a spus ca e foarte fericit ca i-am dat sa fumeze. Si mi-a spus ca nu ii vine sa creada cat de ignorant a fost pana acum, ca ii pare rau ca il certa pe fiul sau ca fumeaza, desi nu fuma mult. Ii place ca il deschide la minte, il linisteste, ii scade pofta de alcool dar o creste pe cea de mancare, ca doarme ca un prunc si abia asteapta sa se intoarca fiul sau din strainatate ca sa poata fuma doar ei doi un cui si sa ii spuna ca ii pare rau.
    Sportul este o ideie excelenta. Avem nevoie de sport. Dar uite ce face iarba dintr-un batran bolnav, violent, coleric…. Ma indoiesc ca un sport ar putea sa il ajute laa fel de mult….

  2. Acum 4 ani am avut deosebita placere de a fuma pentru prima oara iarba. Erau foarte putini fumatori pe atunci in micul meu oras, dar acum pot afirma ca lucrurile s-au schimbat. Chiar pot spune ca nu mai am nicio cunostinta buna care sa nu fumeze.(si nu fac parte dintr-un grup select de ‘stoneri’) Chiar si atunci cind m-am intilnit cu fostii mei colegi din liceu, am fost extrem de surprins sa aflu ca majoritatea fumeaza, desi niciunul nu avea inainte nicio treaba cu drogurile (nici macar cu alcoolul)

    Consum si alcool, citeodata poate exagerat, dar niciodata nu voi alege alcoolul in defavoarea ‘buruienii’. Alcoolul naste violenta si ura (nu putine au fost petrecerile in care consumul de alcool a generat conflicte violente, chiar si intre prieteni)
    Iarba, pe de alta parte, aduce oamenii impreuna, cultiva intelegerea iar individual imi ofera libertate in gindire, ma deteaseaza de stereotipuri si idei preconcepute.

    Pentru mine aceasta comparatie este destul pentru a alege un favorit, orice ar zice oamenii de stiinta, traditia sau medicii. Iarba cistiga!

  3. 1. Legalizarea ,,ierbi,, asociata cu impunerea acizelor. asemanatoare tutunului si/sau alcolului, va fi imbratisata cu entuz1asm de mf ro, si mru. Unde este vorba de incasari la buget, apare si optimismul.
    Informatiile sunt interesante.
    2. In corpul scrieri este omniprezenta trimiterea la cacat, recomand autorului mai multa plasticitate, resurse exzista.

  4. Cazul meu.

    Am băut alcool ceva timp (10 ani), cam până să plec din țară. În unele perioade mai mult, în altele mai puțin. Puțin înseamnă nimic timp de luni de zile, mult înseamnă în fiecare seară, de la “puțin amețit” la “beat muci”. Acum beau extrem de rar și de obicei pentru a mă răcori.

    Uneori am combinat și diverse chestii cu alcool sau eram atât de beat încăt mi se părea normal să iau și altceva, doar de două ori droguri de risc ridicat.

    Alcoolul nu a reușit să mă prindă niciodată, drogurile m-au prins un pic în unele perioade (dar nu iarba sau hașișul), totuși nu cât să am probleme cu renunțatul. Într-o dimineață spuneam stop și asta era, fără regrete prea mari, fără sevraj. Regrete în cazul alcolului niciodată, în cazul ierbii uneori.

    Acum fumez destul de mult și știu asta. Totuși sunt conștient de faptul că nu voi avea probleme cu dependența, de două lucruri sunt dependent – de tutun, dependență pe care o regret foarte mult și de artă, dependență pe care o iubesc.

    Nu am cunoscut în viața mea pot-head violent sau cu probleme mari. Bețivi da. Nu am cunoscut în viața mea fumător care să fie un idiot și în viața reală. Bețivi da, mulți și de obicei cu antipatie față de iarbă.

    Alcoolul rar mă face să gândesc la alt nivel și am observat asta inclusiv la cei din jurul meu. Iarba mă face să fac conexiuni pe care îmi doresc să le am și a doua zi, când realizez că sunt cu adevărat lucruri interesante. Iarba te face un pic paranoic dar oricum eram, afectează memoria (care oricum nu a fost punctul meu forte) dar îmbunătățește foarte mult gândirea conceptual-abstractă și imaginația, lucuri unde stau bine (spun eu).

    De ce iarba e interzisă și alcoolul nu? E simplu, alcoolul te face să fii antisocial doar la nivel primar, efectiv mergi și te piși pe mașina de poliție. Dar destul de puțini ajung pe plan ideatic concluzii legate de poliție și control social, de societate și sistem. Concluzii care de obicei se opun stării de fapt. Până la urmă, hippioții preferau iarba, de ce oare? Colegii mei de facultate erau 90% antisociali și 80% fumători de iarbă.

    Nu devi violent în timp ce ești fumat și nu vei distruge guvernul, dar a doua zi s-ar putea să ai altă perspectivă. Când ești beat, a doua zi ești doar mahmur.

    Sunt multe de spus dar puțin spațiu…

  5. Compari mere cu pere . Nu vezi diferenta dintre consumator ocazional si dependent. In ambele cazuri, alcool- iarba , rezultatele sunt asemanatoare.

  6. eu nu prea va cred. uite de ce.
    eu nu fumez dar stiu destui oameni care o fac si care beau in continuare destul de mult si des. mi-au explicat care e senzatia si cit de diferita e fata de alcool, da’ nu i-am auzit sa spuna ca ar vrea sa se lase de baut. chiar am observat ca fumeaza si beau simultan.
    cred ca incercati sa faceti un punct de vedere pur personal sa para universal valabil.
    in plus, din cite am inteles marijuana nu e un drog social, si comportamentul celor pe care i-am vazut fumati de-a lungul timpului mi-a confirmat. celor anti-alcool le urez sa aiba parte numai de iesiri si petreceri unde se bea numai apa plata cu lamiie. distractie placuta.

  7. Metafora ta, e o tragere de par in consens cu parerea generala… daca e numit drog, e rau. Cannabis, marijuana… nu creaza dependenta… catusi de putin. Visezi tu ca dealerul tau se pisa pe tine… vorba ta, e o buriana… creste-o tu si caca-te pe tine!!

  8. bai..domnule..
    bai domnule,
    sunt genul ala dependent de cuvinte scrise . citesc pe sistem nervos – nu pentru glorie, nici pentru informatie. Sunt o junkista pur si simplu. am bagat atata cacat in ultimii ani de cand a explodat faza asta cu netu’ (in speranta ca in cele din urma din cauza cantitatii voi gasi eventual calitate) incat anumite platitudini enuntate sforaitor incepusera chiar sa faca sens.
    acu’ vreo doua saptamani am gasit Turbojale. M-a spart. Am ras cu spasme, i-am scris lu’ Dulamita sa te cer de barbat. A zis ca esti luat. M-am resemnat instant- am trecut mai departe. Si azi- pe Facebook -rula linistita – printre poze cu cozonaci/oua/pisici cu cordeluta pe care sunt atasate urechi de iepure/pizde cu unghii de plastic tinand evlavios candele aprobate de BOR – frumusetea aia de poezie. O citesc. Ma prabusesc de plans. Ca asta e primul meu Paste fara Ea…si ma apuc sa citesc ce mai e pe aici.
    Si dau si de asta…
    n-o sa ma apuc sa iti inalt osanale , da’ sa poti scoate din tine cu atata firesc si simplitate toate ororile astea.. si sa le transformi (insiruind cuvinte pe care noi- ceilalti- le folosim ca sa obtinem lucruri cu care sa ne tinem carcasa in miscare) in poezia asta de text de aici – de exemplu. pfff:) iti zic eu ca nu are de a face neaparat cu substantele exterioare pe care le bagi in tine.
    Ci cu ceva chimie magica produsa natural de creierul tau.
    Sa scrii. Pe alcool, pe iarba, pe has, pe ciuperci, pe whatever. Da’ fa asta! Scrie! Stii de ce?! Nu pentru ca scrii demential, desi scrii demential. Ci pentru ca sunt unii/unele, care desi fumeaza plantatii nu reusesc sa atinga starea asta de acum decat in combinatie cu texte scrise asa. Si texte scrise asa nu exista la dealeri. N-ai cum sa dai 60 de ron pe g ‘ul de Sociu nici daca vrei.
    shine on.
    The Cloud Appreciation Society stands behind you

  9. Pingback: Războiul rece: alcool şi droguri | TOTB.ro - Think Outside the Box

  10. Pingback: Alcool versus iarbă « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

  11. Pingback: Alcools vs droguri, o dezbatere mai în afara cutiei « Iubirea provoaca dependenta

  12. ”Pentru un scriitor – sau orice artist – o întrebare importantă e: cît mă ajută alcoolul și cît mă ajută cannabisul în arta mea?” – haha, nu te ajuta deloc ba chiar mai mult te incurca. Si nu are nici o legatura cu arta in general. Poti sa iei tone de droguri, dar daca nu ai nici un talent nu ai sa creezi nimic valoros.
    Cel mai bun sfat pentru artisti e sa se apuce de treaba nu de droguri :))))

  13. Mai scrisese cineva (ceva site auto) despre influenta consumului de iarba la volan. Cica ar fi ceva RAU. ca poti face accident , ca e periculos ca nu stiu ce. Au fost cel putin 50 de comentarii de la soferi care spuneau: ~am fumat iarba la volan si nu am avut nicio problema! In afara de faaptul ca mergeam foarte incet si eram putin panicat, totul a fost ok. Acum…. mergeti voi bauti la volan, si vedeti diferenta. Apoi fumat. Eu am experimentat asta, si cand am baut am mers cu 100 prin oras, unde se putea,… cand am fumat, la 50 km/h deja mi se parea ca am viteza. Este doar un exemplu. Si, pe langa ca sunt scriitoare, pot spune OFICIAL ca iarba e buna rau. Iti vin idei, pe care daca nu le notezi, a doua zi le uiti. Alcoolul te stimuleaza fizic , adica ai chef sa te misti, nu sa gandesti! Iarba e interzisa pentru ca E PREA BUNA !! :)) Nu credeti tot ce se aude. In curand se va interzice si usturoiul… de bun ce e:)

  14. Unele idei sunt blocate in subconstient 🙂 Ai nevoie de ceva sa le dai drumul…. Ca si sexul: ai nevoie de un stimulent sa te poti dezlantzui 😀

  15. Daca ati urmari macar documentare simple, ati vedea ca defapt lucrurile stau cu totul altfel, ca sa nu mai zic de studii si cercetari de laborator.
    Iarba este ilegala ca asa au zis americanii, mai apoi descoperind defapt pe langa proprietatile medicale stiute, au descoperit altele revolutionare mai ales in domenii de oncologie si neurologie…. si restul.

    Deja se zvoneste ca, companiile farmaceutice deja dau tare din coate sa patenteze iarba la propriu, sa puna sechestrul pe ea, sau mai bine zis pe proprietatile ei medicale. (asta zice multe nu ?)

    Cat despre HIGH produs, poate fi vazut ca un efect advers sau nu. Iarba, Marijuana, Cannabisul sau ce nume populare mai are, NU produce dependenta.

    Iar cei care nu fac diferenta dintre iarba si hash… Hasisul este rasina din iarba. Singura diferenta este taria/ concentratia. Una si acesi chestie.

    • Habar nu ai ce vorbești. Iarba dă dependență, doar că fiind puțini care consumă cronic treaba nu e promovată. Mai mult, nici din fumătorii cronici nu devin toți dependenți, există un procent la fel ca la alcool, heroină, ce vrei tu.

      Fumează tu doi ani în fiecare zi și te aștept să-mi spui ce mișto e când renunți cold-turkey.

  16. Pingback: Războiul rece dintre iarbă și alcool: Primele fumuri VS primele be | TOTB.ro - Think Outside the Box

  17. Eu acum sunt drogat. Sunt drogat rau. Cu etanol, cu CH3-CH2-OH. O sa mor din cayuza drogului asta, dar macar nu fac puscarie. Asa e legea, te vaga puscarie pe tine, dar pe mine ma lasa sa ma drpghez cu etanol. Ftui in gura pe politicieni.

  18. Pingback: Razboiul rece: alcool si droguri | CriticAtac

Reply To Alin Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger