Alăptatul la bărbați

Deși bizară, imaginea bărbatului care alăptează pare să fie veche de mii de ani. Biblia, de exemplu, ni-l înfățișează pe Moise aflat în dificultatea de a-i supraveghea pe sclavii eliberați în sălbăticia Sinaiului și întrebându-l pe Dumnezeu dacă ar trebui să-i poarte pe aceștia la sân asemenea unui tată care alăptează. Mai târziu, Charles Darwin observa că și bărbații sunt dotați cu glande mamare rudimentare care, în unele cazuri, se dezvoltă într-atât de mult încât să secrete cantități mari de lapte. Un celibatar de 33 de ani care scrie în revista Slate și care se prezintă ca fiind un hibrid între Carrie Bradshaw (din Sex and the City) și George Costanza (din Seinfeld) s-a întrebat dacă și aparatul lui mamar aflat în stadiu rudimentar poate produce mult lapte. Pentru asta a consultat mai multe studii și s-a lăsat în voia pompelor de sân.

Atât la femei, cât și la bărbați, scrie jurnalismul american Michael Thomsen, țesutul mamar conține mici conglomerate de alveole care produc lapte ca răspuns la prolactină, un hormon generat de glanda pituitară. În condiții normale, femeile sunt dotate cu o treime mai multă prolactină decât bărbații, cantitate de 10 ori mai mare în timpul sarcinii, când sânii se umflă și produc lapte. În teorie, nu este nevoie ca un om să fie însărcinat pentru a alăpta, ci ca hormonul cu pricina să-i mișune prin corp în cantități mari. De altfel, mulți nou-născuți, băieți și fete, produc lapte în primele săptămâni de la naștere grație excesului de prolactină transmis din organismul mamei prin intermediul placentei. Totodată, un număr redus de băieți mai mari și bărbați eliberează din sfârcuri un lichid lăptos cu o consistență similară celei a laptelui de mamă atunci când suferă de galactoree. Această afecțiune se instalează de regulă în timpul pubertății, când valul mare de hormoni din sânge conduce la un surplus de prolactină, putând fi cauzată și de hipertiroidie – care modifică în mod neașteptat capacitatea de producție a glandei pituitare.

Lactația masculină mai poate fi declanșată și de boli hepatice precum ciroza, care inhibă capacitatea organismului de a elimina hormonii din sânge și conduce astfel la acumularea lor. În 1995, un articol științific spunea povestea a 500 de prizonieri de război japonezi din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial care au început să secrete lapte după câteva luni de înfometare care le-ar fi afectat ficatul și ar fi dus, în consecință, la acumularea unui val artificial de prolactină. Acest hormon nu se găsește sub formă de pastile sau injectabil, dar există medicamente pentru stimularea producției sale, cum ar fi Reglan sau Motilium, eliberate doar pe bază de rețetă. Jurnalistul nu a reușit să obțină așa ceva, așa că a apelat la altă modalitate pentru a-și stârni laptele. La pompa de sân, mai exact, care activează niște receptori din interiorul sfârcurilor, întâlniți atât la bărbați, cât și la femei, care se conectează la creier și stimulează glanda pituitară.

Michael Thomsen s-a gândit să repete experimentul unui student suedez care, în 2009, a încercat fără succes și învăluit în oprobriu să producă lapte folosind o pompă de sân o dată la trei ore, fără ajutorul unor suplimente hormonale. Thomsen a apelat însă și la suplimente din ierburi, speriat de efectele secundare ale celor chimice, care includ insomnie, nervozitate sau convulsii. Și-a procurat extras de schinduf (o plantă ierbacee din familia leguminoaselor folosită, printre altele, și în medicină), un stimulent organic pentru lactație și a luat de trei ori doza normală recomandată femeilor – din moment ce bărbații nu trec prin aceeași perioadă de dezvoltare a sânilor ca femeile în timpul pubertății, e foarte puțin probabil să producă aceeași cantitate de lapte –, adică câte trei capsule de patru ori pe zi. Le-a făcut să alunece pe gât cu lapte special pentru stimularea lactației, iar tratamentul a fost însoțit de produse alimentare menite să aibă același efect, cum ar fi varza furajeră, terciul de ovăz și…berea.

La început, pompatul sfârcurilor s-a dovedit a fi liniștitor și erotic, apoi a devenit monoton, la fel și gustul suplimentelor naturale. După șapte săptămâni, Michael Thomsen nu a reușit să producă nici o picătură de lapte, așa că, frustrat, a început să se trezească noaptea pentru a înmulți sesiunile de pompat. Abia apoi și-a dat seama că îi lipsea ceva esențial: un copil, motivul pentru care există alăptatul. „Zidurile genurilor pot fi dărâmate, însă dacă nu există și un copil care să se bucure de asta, ce rost mai are?”, se întreabă el. Unii dintre tații din tribul de pigmei Aka din Africa centrală își alăptează copiii atunci când mamele lor sunt plecate, din câte a observat antropologul Barry Hewlett, fiind la dispoziția celor mici cu 47% mai mult decât orice alt grup de oameni din lume și înțelegând importanța emoțională și psihologică a alăptatului. „Însă fără un copil al meu”, scrie Thomsen, „nu mă puteam compara cu Aka”.

Sursa: Slate

Foto: connect.in.com

Citiți și:

Alăptatul, hrana și legătura unică între mamă și copil. Se poate înlocui?

Cît de implicaţi să fie părinţii în creşterea copiilor: mamele tigru şi mamele bune

Expunerea la pesticide în timpul sarcinii face copiii mai proști