Al doilea masascru al cailor

0

Pe podeaua unui grajd dărăpănat din județul Botoșani, un cal se prăbușește în balega vacilor cu care împarte încăperea. Câteva muște îi împing cu picioarele-n albul ochilor, ca să-i intre pe sub pleoape. Clipește-ncet, la fiecare două minute. E singurul gest care-l dă de gol că-i viu. Are niște umflături la picioarele din față. Stâpânul îl unge cu seu de oaie și vaselină de la tractor. Scoate un cuțit din buzunarul de la pantaloni, îi taie atent pielea și-i scoate umflăturile de pe tendoane. Îl dă pe rană cu albastru de metil și-i face o injecție cu antibiotic. Apoi așteaptă. Spre seară, calul geme din nări și pare că vrea să-și golească plămânii de aer.

 

8732492978_35b4b78e0f_c

 

de Casa Jurnalistului

 

Disperat, stăpânul bagă animalul în dubă și gonește spre abatorul din satul vecin. Portarul îl îndrumă spre biroul directorului. N-are niciun act pe cal, așa că șeful abatorului îi oferă 200 de lei. Fără alte negocieri, acceptă banii. Mai bine decât nimic.

 O săptămână mai târziu, calul din Botoșani e servit într-o farfurie din Anglia, pe post de lasagna cu carne de vită.

Între mârțoaga care trage plugul pe câmpurile românești și industria europeană de carne de cal este o legătură bolnavă, care valorează zeci de milioane de euro. În ultimii ani au dispărut sute de mii de cai din România, aproape la fel de mulți ca cei omorâți în anii ’50 de comuniști, după colectivizare.

 

P1110728

 

Am umblat vreo 2000 de kilometri prin țară, cu o echipă de jurnaliști suedezi, ca să aflăm cum se fac afacerile cu carne de cal. De pe ogorul țăranului român în duba samsarului fără scrupule și până la abatorul construit cu cele mai noi tehnologii. Asta este povestea mârțoagei românești din lasagna europeană de vită:

România este al treilea exportator din UE, deși nu are crescătorii

România nu are nici o crescătorie de cai pentru carne, conform mai multor surse din țară. Cu toate astea, a devenit în ultimii ani unul dintre cei mai mari exportatori de carne de cal din Europa. De unde vin caii?

Abatoarele apelează la samsarii care speculează lipsa de bani și educație a țăranilor: le cumpără animalele, în orice stare ar fi, și le vând mai departe pentru un profit bun.

Din 2007 până acum, exporturile cu carne de cal s-au dublat, iar populația cailor a scăzut cu aproape 40%, conform INS.

Când România a aderat la Uniunea Europeană, legile pentru exporturile cu produse alimentare au devenit brusc mai lejere. Câțiva ani mai târziu, pe fondul unei crize europene de anemie infecțioasă la cai, România nu a mai avut voie să exporte cai vii. Doar carnea de pe ei.

 

The Guardian a făcut o hartă interactivă care arată câte kilograme de carne de cal a ajuns să exporte România în 2012:

food

 

De la 800.000 de cabaline pe care România le avea în 2007 s-a ajuns la 500.000 în 2012. Marele calmageddon s-a întâmplat în 2009, când s-au omorât peste 150.000.

Sute de mii de cai care trăgeau plugul pe câmp au intrat într-o bișniță de zeci de milioane de euro, derulată prin offshore-uri din paradisuri fiscale. Cai înfometați, munciți până la ultimul strop de vlagă și tratați cu antibiotice cumpărate ilegal.

La cumpărat de cai în târgul cu animale

De sute de ani, țăranul român folosește calul la muncile agricole. ”La arat, la semănat, unde vrei. Mergem încolo-ncoace, la moară, la târg”, spune o doamnă dintr-un sat de prin județul Botoșani. A venit cu soțul ei la târgul de animale ca să-și cumpere cele necesare gospodăriei. Nu i-a făcut pașaport sau microcip iepei, însă are grijă de ea. ”Vezi, acolo, unde stă cu piciorul din față ridicat? E pusă potcoava greșit și-o doare. O tratez acasă, singură. Cu seu de oaie, cu vaselină de la mașini, îi fac injecție, o spăl cu ceaiuri…”.

 

2815706_1200_675

 

Suntem la Dolhasca, unul din cele mai mari târguri de animale din județul Botoșani. În fiecare miercuri se strâng aici oameni din tot județul. Printre găini, porci, miei și gipane, niște bagabonți își freacă mâinile de câteva sticle de bere, sprijiniți de-o căruță cu numere de Austria.

Bossul căruței a coborât de la munte ca să vândă o iapă tânără, Maria. Zice că-i bună pentru orice fel de muncă, mai ales pentru tracțiune. Se oferă s-o și probăm.

N-are niciun fel de act pentru iapă. ”Nu mergem noi să facem acte. Din cauza că n-avem bani. Asta-i crescută de noi, iapa asta, domnule! Eu îți dau garanțîie. Dacă nu trage, mi-o aduci înapoi!”.

Vrea 6000 de lei pe ea, însă o lasă și la 5000 dacă-i dau cash. Cică dacă ai grijă de-o iapă, o să-ți trăiască și 40 de ani. ”După, o dai la abatoare!”, zice vânzătorul c-o voce îmbibată-n sictir.

Un bărbat bolovănos își face drum, pe vârfuri, printre tovarășii de matrafox, pe versurile muzicii populare care acoperă urletele animalelor din târg. Cu capul înainte, vine spre noi. Ne roagă să-i facem o poză cu băieții. N-are e-mail sau Facebook, dar îmi dă adresa casei lui, să i-o trimitem acolo. Îl cheamă Robotă Constantin și e din Fălticeni. E tânăr, are ochii mari și-o strungăreață prin care-i poți vedea fundul gâtului înroșit de berea rece. A stat câțiva ani prin Spania, dar de când s-a întors s-a ocupat doar de combinații cu animale. În special cu cai.

Vinde cai fără acte de la medicul veterinar și spune senin că nicăieri în țară nu se fac hârtii.  ”Decât dacă vrei să-i duci înafară. Cum era acum 7 ani, când am fost în Spania. Atunci se luau vii, sau în Italia, sau unde-i ducea. Îi lua vii, îi încărca în tiruri și-atunci le făceau acte. Le făceau pașapoarte și-i transporta.

 

DSC_3373

 

Așa funcționa, prin anii 2000, exportul cu cai: ”Strângeam 10-15-20 cai. De-un tir. Mai era unul în partea cealaltă, în alt sat, în altă comună. Strângea tot așa. Și venea tirul, încărca de-aici, pe urmă se ducea la Stanca sau la București. Ajuns acolo, erau alții. Alți șmecheri. A cincea mână, a șasea mână. Și de-acolo îi încărca. Făceau 4, 5, 7, 8, 10 tiruri și plecau peste graniță. Unde-ajungeau nu pot să spun. Dar îi duceau în viu.”

 

Acesta este un fragment din articolul publicat de Casa Jurnalistului. AICI puteți citi articolul integral.

Reporteri:
Radu Ciorniciuc
Malin Oloffson
Sofia Boo

Editor:
Vlad Ursulean

Reportaj în colaborare cu Sveriges Radio (Swedish National Radio) și RISE ProjectO variantă audio a poveștii a fost publicată în Suedia, Norvegia, Danemarca și Finlanda.


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger