Lacul Poopo, considerat al doilea cel mai mare lac al Boliviei, a fost declarat evaporat, în mod oficial, luna trecută – din nivelul de apă al fostului lac, au supraviețuit doar 2%. Poopo s-a mai evaporat parțial și înainte, dar cercetătorii spun că de această dată recuperarea nu ar mai fi posibilă.
Situat la o altitudine de circa 3.700 de metri, Poopo este un lac salin, de adâncime nu foarte mare, al doilea cel mai mare lac după Titicaca. Potrivit lui Dirk Hoffman, glaciolog german, dispariția actuală a lacului este cauzată de creșterea temperaturilor la nivel local, determinată de arderea combustibililor fosili, temperatura ridicată ducând la topirea ghețarilor din Bolivia și, implicit, la dispariția surselor de apă pentru Poopo. Acestui factor i se alătură seceta provocată de El Nino, precum și folosirea apei afluenților săi, pentru minerit și agricultură.
Pe măsură ce lacul s-a evaporat, în ultimii trei ani, peste 100 de familii au fost nevoit să-și vândă turmele, să-și abandoneze ustensilele de pescuit și să părăsească satul Untavi, aflat în apropierea lacului. Odată cu oamenii, au dispărut și 75 de specii de păsări care-și aveau habitatul în jurul Poopo. Consorțiul german Gitec-Cobodes a arătat, într-o cercetare, că în 2012, lacul bolivian a primit cu 161 de miliarde de litri de apă mai puțin decât necesarul pentru păstrarea echilibrului.
Deși s-a mai întâmplat ca lacul să sece înainte, cercetătorii spun că în ultimele trei decenii, ecosistemul a devenit extrem de vulnerabil, temperaturile au crescut cu un grad Celsius, iar afluenții săi au fost intensiv folosiți, astfel încât nivelul sedimentelor a crescut. Potrivit lui Mark B. Bush, de la Florida Institute of Technology, întreaga regiune superioasă a Anzilor este amenințată de încălzire și reducere a resurselor de apă. Un studiu din 2010 arată că locuitorii acestei regiuni se vor confrunta cu ”climat arid ostil”, iar ca urmare, cei trei milioane de locuitori din zonă vor avea resurse de hrană și apă mult mai mici.
Angel Flores, liderul comunității locale, spune că s-ar fi putut lua măsuri pentru prevenirea acestei catastrofe. ”Companiile miniere folosesc apa afluenților încă din 1982,” arată Flores. Activiștii de mediu susțin că guvernul a administrat deficient resursele de apă și problema poluării din zonă. În regiune se află peste o sută de mine, printre care și Huanuni, cea mai mare mină de staniu aflată sub administrația statului, multe dintre acestea depozitându-și reziduurile în afluenții lui Poopo. În 2014, o cercetare a Universidad Tenica a constatat niveluri periculoase de metale grele în apele lacului, printre care cadmiu și plumb.
În speranța de recuperare a lacului, guvernul bolivian a cerut Uniunii Europene un ajutor de 140 de milioane de euro, pentru construirea unor centrale de tratare a apei, dar criticii spun că ar fi deja prea târziu.
Sursa: TIME